AURUL INTELIGENÞEI ROMÂNEȘTI
Ion Basgan la centenar(1902-1980)
2002


Consumul de energie sub diverse forme a reprezentat și va reprezenta motorul dezvoltării în societatea umană. În istorie sunt cunoscute diverse epoci în funcție de tipul de energie preponderent folosită: epoca energiei hidraulice, a aburului, a petrolului (hidrocarburilor), epoca energiei electrice, epoca nucleară. Cunoașterea și utilizarea petrolului pe teritoriul României are o vechime multi milenară, însuși cuvântul păcură fiind de origine dacă după unii istorici,
romană după alții.
Dinamica privind consumul de petrol în ultimii 150 de ani este un indicator relevant al gradului de dezvoltare industrială, în speță al civilizației tehnice. Iar civilizația tehnică bazată pe consumul de petrol, datorează enorm românilor prin invențiile lor. Astfel frații Teodor și Marin Mehedințeanu, au pus baza primei „rafinării” de exploatare industrială a petrolului, în 1856, la Râfov, lângă Ploiești, România fiind menționată ca prima țară care apare în statisticile mondiale ca producătoare industrială de petrol, iar orașul București, a fost primul oraș iluminat public cu petrol lampant. În 1857 și 1858 producția mondială de țiței era de 275 tone/an și întreaga cantitate provenea din România.
Un alt român, Lazăr Edeleanu a brevetat în 1908 procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid fiind socotit părintele petrochimiei la noi în țară.
În 1934, genialul inventator Ion Șt. Basgan a brevetat forajul sonic în România și apoi în 1937 în S.U.A. Prin anii 1930, forajul petrolier era oarecum în impas datorită adâncimii la care se putea face o exploatare economică. Teoria sonicității – transmiterea energiei prin vibrații mecanice – fusese formulată și fundamentată teoretic de Gogu Constantinescu încă din 1916 și publicată în 1918. Invenția (teoria) aplicată la sistemul de tragere cu mitraliera la avioanele cu elice echipate cu astfel de arme, adusese aviației engleze, supremația în luptă în primul război mondial.
Tot un român, Ion Șt. Basgan a aplicat sonicitatea în forajul petrolier mărind adâncimea economică de exploatare a zăcămintelor petroliere de la 3000 m la început, ulterior la 5000 m, iar azi la peste 15.000 m.
O astfel de invenție a revoluționat exploatarea zăcămintelor de petrol aducând profituri uriașe companiilor petroliere care au utilizat-o. De regulă, perioadele de criză energetică reprezintă de fapt crize tehnologice.Tocmai aceasta a reușit Ion Șt. Basgan, să revoluționeze tehnologia de exploatare a petrolului prin perfecționarea forajului rotativ folosind rotația percutantă și amortizarea presiunilor hidromecanice apărute. În brevetul din S.U.A. nr. 2103137/1937, energia pentru sapa de foraj se transmitea sonic, la distanță, utilizând prăjinile grele proporționale. Din păcate, ca și în alte situații similare, statul român, prin reprezentantul său, Ion Șt. Basgan, nu a beneficiat de dreptul de autor ce i se cuvenea, drept consfințit de toate legile și tratatele internaționale. Și acest drept nu reprezenta o sumă derizorie, era vorba, la nivelul anului 1966 de 8,7 miliarde de dolari, sumă evaluată de o comisie de experți germani.
Când în anul 1980, cu doar două săptămâni înainte de a muri, Ion Șt. Basgan a prezentat la tribuna Muzeului Tehnic din București epopeea proceselor sale cu companiile petroliere din S.U.A., propunerile făcute de statul Israel de a deveni cetățean al său pentru a avea șanse de izbândă, cei care îl ascultau aveau impresia că urmăresc o poveste științifică-fantastică! Nimic însă nu era fantastic. A preferat să moară sărac, pentru ca prezumtivul beneficiu, să rămână în România. Câți dintre contemporanii săi, indiferent de constrângerile de natură economică, politică și chiar conjuncturală, au apărat un astfel de principiu până în ultima clipă a vieții?
De fapt ce vroia Ion Șt. Basgan? Să-și recupereze drepturile ce proveneau din aplicarea invenției sale, iar cu banii să finanțeze inteligența românească, creativitatea românească, în toate domeniile și în special în știință și tehnică. Dorea un fel de premiu Nobel, un premiu substanțial, acordat românilor. Mai dorea totodată, ca Muzeul Tehnic, la tribuna căruia vorbea, să devină un simbol al științei și tehnicii românești. „România ar merita o astfel de instituție și opera lui Dimitrie Leonida va trebui continuată” spunea el. De altfel, Ion Șt. Basgan dedicase o parte din activitatea sa, strângerii de documente și publicarea unei monografii consacrate lui Dimitrie Leonida cel ce înființase în 1908 prima Școală de Electricieni și Mecanici din România, devenită ulterior din 1909 Muzeul Tehnic.
Poate nu întâmplător, Ion Șt. Basgan a scris o carte despre Dimitrie Leonida. Au multe trăsături în comun, caractere puternice sub aparența unor oameni blajini, iubitori de artă, încredere în valorile naționale și în primul rând în tineri.
Iată de ce spiritul lui Ion Șt. Basgan dăinuie și la 100 de ani de la naștere. Acest aspect a fost relevat cu ocazia unor manifestări omagiale organizate de Fundația „Ion Basgan” ce au avut loc în luna martie în București, la sediul A.G.I.R. (Asociația Generală a Inginerilor din România) în iulie la Focșani, locul de naștere al inventatorului și la Ploiești, unde, la 10 octombrie 2002 s-a dezvelit la Muzeul Național al Petrolului un bust al inventatorului.
Șirul manistărilor omagiale consacrate lui Ion Șt. Basgan, se va încheia la Muzeul Tehnic „Prof.ing.Dimitrie Leonida” din București, unde, în luna decembrie 2002, se va redeschide colțul memorial „Ion Șt. Basgan” reorganizat după o concepție a domnului arhitect Camil ROGUSKI. Tot cu acest prilej, în sala unde a vorbit pentru ultima oară în public savantul român, va avea loc o sesiune de comunicări, un recital omagial și acordarea premiului Ion Șt. Basgan, ediția a III-a. Toate acestea sunt posibile datorită abnegației și devotamentului lui Ion Șt. Basgan junior, în dorința de a respecta testamentul părintelui său – promovarea inteligenței românești pe plan național și internațional.
Azi, la centenarul inventatorului, putem spune că spiritul savantului dăinuie puternic. Asemenea altor mari creatori ca Petrache Poenaru, Gogu Constantinescu, Ștefan Odobleja, Constantin Brâncuși,treptat, cucerește lumea, într-o expansiune culturală, singura expansiune pe care românii au practicat-o de-a lungul timpului.


Nicolae Aurelian Diaconescu







Repere bibliografice Ion Basgan

Ø 1902 – S-a născut Ion Șt. Basgan la 24 iunie, la Focșani, fiul preotului Ștefan Basgan și al Mariei, casnică;
Ø 1909-1913 – Bursier la Liceul Internat din Iași;
Ø 1920-1925 – Obține o bursă la Societatea Petrolieră Steaua Română și urmează cursurile Școlii Superioare de Mine și Metalurgie din Leoben – Austria. În 1924 face practică la minele de petrol din Pechelbronn, Alsacia – Franța;
Ø 1925 – Inginer la șantierul Societății Steaua Română;
Ø 1929 iulie – Nicolae Iorga l-a invitat la Vălenii de Munte pentru a ține conferința „Industria de Petrol”;
Ø 1930 – Este numit director la Șantierul Steaua Română din Moinești;
Ø 1931 – Devine adjunctul inspectorului general pentru forajele Societății Steaua Română;
Ø 1931 – S-a retras de la Societatea Steaua Română pentru a continua cercetările sale științifice și pentru susținerea doctoratului;
Ø 1932 – S-a stabilit la București și s-a ocupat de forajul sonic. Împreună cu George Constantinescu (Gogu), Nicolae Malaxa, Alexandru Periețeanu și alții este fondator al „Asociației Economice pentru Studiul Conjucturii în România”. Academia Română îi publică lucrarea „Acțiunea și forma sapei Rotary în rocile formațiunilor de petrol din România”.
Ø 1933 – Academia Română îi publică lucrarea „Fenomenele Vibratorii și Efectul lor asupra Acțiunii Sapei în Sistemul de Foraj Rotary”;
Ø 7 iulie 1933 – A susținut doctoratul la Montanistiche Hochschule Leoben Austria;
Ø 20 iulie 1930 – Participă la Congresul Mondial de Petrol din Londra cu lucrarea „Scientific Consideration of the Tehnic of Modern Drilling”;
Ø Septembrie 1933 – Este numit profesor onorific la catedra „Studiul Petrolului” de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale;
Ø Aprilie 1934 – Apare la Viena în Editura „Hans Urban” lucrarea de doctorat „Die Arbeitsweise und Form des Rotary Meissels” cu o prefață de George Constantinescu;
Ø 18 mai 1934 – Înregistrează brevetul de invenție nr. 22789 „Forajul cu prăjini grele proporționale sonic”cu aplicarea efectului Basgan;
Ø 1935 – Aplică brevetul în șantierele petroliere ale Societății Petrolifere Române cu rezultate excepționale. I se publică la Moscova și Bacu în URSS lucrarea „Bazele Științifice ale Metodelor Moderne de Foraj”;
Ø 1936 – Academia Română îi acordă Premiul „NICOARÔ la propunerea președintelui Ludovic Mrazec pentru lucrarea „Politica Petrolului în Funcție de Situația Exploatărilor și Problema Combustibilului”;
Ø 21 decembrie 1937 – Se eliberează în SUA brevetul de invenție 2103137 pentru forajul cu prăjini grele Basgan;
Ø 16 iunie 1938 – Se naște primul fiu Ion I.Basgan, cel care se ocupă de împlinirea testamentului inventatorului;
Ø 1939 – Începe al II-lea război mondial și sosește la București americanul Mr. Rabe cu oferta de a cumpăra brevetul de invenție din SUA;
Ø 22 iunie 1941 – A condus acțiunea din cadrul Uniunii Naționale a Industriei Petrolifere (UNIP) pentru anularea protocolului „Fischer Româno – German” și introducerea amendamentelor favorabile României;
Ø 30 ianuarie 1947 – S-a înregistrat brevetul nr. 37743 „Foraj prin Ciocan Rotary”;
Ø 1960 – A sesizat guvernul român asupra drepturilor sale în SUA cu ocazia începerii tratativelor româno-americane;
Ø 16 septembrie 1960 – La Ministerul Petrolului, Consiliul Științific nr. 193, prezidat de ministrul Mihail Florescu, a hotărât, publicarea invențiilor lui Basgan în Revista Petrol și Gaze și deschiderea proceselor în USA. Pentru aceasta, Camera de Comerț primește suma de 6.000 dolari și deschide 120 procese în numele lui Ion Șt. Basgan;
Ø 5 octombrie 1961 – În urma schimbului de scrisori pe care l-a avut Ion Șt. Basgan cu George Constantinescu, Academia Română îl invită pe părintele sonicității în țară. În Aula Academiei Gogu Constantinescu a evidențiat succesul în plan tehnico-economic realizat de firmele americane, prin utilizarea forajului sonic;
Ø 13 octombrie 1965 – Departamentul de Stat al Industriei USA emite Diversting Order SA 838 prin care i se restituie brevetul de invenție nr. 2103137/1937 și este repus în drepturi ca urmare a discuțiilor purtate de delegația română condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej cu președintele USA Lyndon Johnson;
Ø 8 iulie 1966 – Daniel Farcaș îi comunică expertiza efectuată de grupul german în USA evaluând drepturile sale la 8,7 miliarde de dolari;
Ø Decembrie 1980 – Prezintă la Muzeul Tehnic din București invențiile sale și demersurile pentru câștigarea dreptului de autor din aplicarea acestora.


Date culese din volumul „ION BASGAN – UN INVENTATOR DE GENIU” de Gabriel I. Năstase, Editura RAPANA, București 1997