agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-02 | |
mi-am propus sa incerc din nou... o reeditare... un fel de episodul 2. fiindca e acelasi drum... chiar daca in sens invers... dinspre casa... la pranzul zilei, o zi insorita, in aceeasi masina, la acelasi MacDonalds. Ce repede se schimba lucrurile, ce repede sa naruiesc obisnuintele, ce bine imi pare ca pot scapa de conditionari. Aceeasi masina, aceeasi muzica, acelasi MacDonalds. Poate muzica e un pic diferita, acum ascult Counting Crows, o muzica trista care ma face fericit. Si fiindca azi e soare, as putea sa spun ca in plus ma face vesel.
Aceeasi scena, aceeasi comanda, un sandwich picant. Si daca ar fi un film in loc de o poveste aici s-ar intrerupe brusc muzica si s-ar rupe filmul. Inchipuie-ti ca opresc brusc muzica, imi dau ochelari jos si ies pe geamul masinii cu jumatate de corp, cand casierul imi raspunde \\\"Nu mai avem !\\\". Ceeee ? Nu mai aveti ? Singurul lucru bun de la Mac ? Si nu mai aveti ? Ei bine nu ! Nu mai au. probabil eram singurul cumparator. I\\\'m so fucking special, huh ? De data asta e comercial :) Vazandu-mi dezamagirea, imi face o oferta speciala, pe langa ce comand imi da un talon, pe care strang stampile, si cand s-or face cinci, ghici... imi spala gratuit masina ! Yes ! Cine ma stie, si nu ma stie nimeni, dar cine m-ar stii ar zice ca asta intr-adevar e un lucru de care am nevoie ! fiindca e mizerabila pe dinafara, masina mea. Dar stii ceva ? Mie imi place asa ! Asa ca probabil am sa strang cele 5 stampile si am sa le fac cadou tatalui meu, sa-si spele el masina. Asa ca imi iau comanda, imi pun la loc ochelarii de soare, dau drumul din nou la muzica, imi strang esarfa rosie din jurul gatului si plec. In masina mea murdara, pe langa lacul morii, spre podul Grant. Si imi dau seama ca am uitat sa va spun, dar pe locul din dreapta, tacuta si misterioasa, privind spre mine cu ochi mijiti, chiar sagalnici, fara sa poarte centura de siguranta, fara teama ca acul vitezometrului a sarit de mult de 120, asteptand doar ca eu sa fiu pregatit sa o iau in brate, ar putea fi chiar... speranta te asteptai la mai mult ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate