Nero, cu cinism demn de o cauză mai buna, a dat foc Cetații Eterne pentru a compune o opera în versuri, demnă de numele sau.
Această acuzatie am auzit-o atât de des, încât nimeni nu mai crede că s-ar fi întâmplat altfel.
Eu nu zic că Nero nu a avut o reputație proastă; de-a lungul timpului a fost descris în fel și chip – nu am auzit pe cineva sau să citesc o sursă sau un izvor istoric care să nu aibă o părere mai mult decât urâtă despre tiran.
Dar de la niște pareri proaste până la un adevar istoric bine stabilit este totuși cale lungă.




Este foarte greu, acum după atâtea milenii, să refacem cu exactitate tabloul celor petrecute atunci, mai ales că suntem influentați de literatură și mass media, care au despicat firul în patru ani de-a rândul.
Nu poți să fii obiectiv când de mic înveți la școală că Nero a fost un nebun care a dat foc orașului ca să se uite impasibil la incendiu și să scrie poezie.
“ În luna iulie 64, în oras era caniculă mare. Nero se afla la vila sa din Antium pe coasta marii, la aproximativ 45 de kilometri de oraș.
Focul a pornit de la niște mici magazii de lângă Marele Circ și alimentat de un vânt foarte puternic, a aprins clădirea circului și s-a întins pe înălțimile învecinate, mai ales pe colina Palatinului.
Un mesager s-a repezit spre reședința lui Nero și l-a sculat din somn; imediat împăratul a pornit spre Roma unde a ajuns după patru ore.
Era deja dimineata și dezastrul total. “ – mărturia lui Tacit.



Tacit ne-a lasat relatari despre scenele îngrozitoare care se petreceau în oraș. Lumea urla fugind care încotro încercând să își care bolnavii. Dar incendiul avea asemenea proporții încât oamenii erau înconjurați de foc din toate parțile.
Vâlvătaia a fost stinsă după o săptămână de luptă cu focul ucigaș.
Pagubele au fost imense – cinci din cele sapte coline au fost distruse, iar din cele paisprezece cartiere ale Orașului Etern, trei au fost distruse total și șapte parțial.
Palatinul, Quirinalul, Esquilinul, au fost practic în întregime arse.
Din locuințele imperiale de pe colina Palatin nu mai ramasese decât o uriașă gramadă de cenușă.
Palatal lui Nero a ars.
“ Ce a facut Nero în timpul catastrofei ? El a încercat, mai întâi, să salveze obiectele de artă care se gaseau în palatul său. Știm că era amator de artă și de literatura și că îi susținea pe artiști și pe scriitori.
Georges-Roux scrie, referitor la aceasta că – era pasionat după lucrarile de artă, îi ajuta material pe sculptori și își transformase locuința într-un adevărat muzeu.
Apollo din Belvedere și faimosul grup Laocoon provin din colecțiile lui.
Și să fi fost el cel care a dat foc, nu mahalalelor sărăcacioase, ci templelor antice, bijuterii ale tezaurului national ? Este greu de conceput…
Și aceasta deoarece – toți istoricii sunt de acord – împăratul a fost primul sinistrat. “
Nero a încercat să coordoneze acțiunea de dominare a calamitații.



A fost văzut pe străzi, noaptea, fără escorta.
Dușmanii sai s-au gandit să îl omoare, dar au renunțat. N-ar fi fost prea elegant, să ucizi un împărat atunci când își face datoria.
Totuși cine a fost vinovatul?
“ Romanii au început să îi considere pe creștini ca țapi ispașitori și să îi ucidă.
Dupa Tacit, creștinii au fost aruncați în gropile cu animale sălbatice sau au fost crucificați înainte de a fi arși de vii: au fost transformați în torțe vii care luminau într-un mod înfiorător grădinile lui Nero.
În numeroase tablouri au fost reprezentate aceste scene. “
Nimic nu dovedeste că incendiatorii au fost creștinii. Tacit sugereaza vinovația lor, dar Suetonius nu face nici o aluzie, de altfel la fel ca Pliniu cel Bătrân.
Pliniu cel Bătrân spune – incendiile prințului Nero fără altă precizare.
Suetonius spune – Nero a incendiat Roma.
Tacit și Suetonius erau înalți funcționari flavieni, adică din alta dinastie decât Nero și aveau toate motivele să îl acuze.
Plutarh, Flavius Josef, Martial, nu fac nici o aluzie la eventuala sa vinovație.
“ Cand conjurații complotului condus de Pison, în anul care a urmat incendiului, l-au acuzat pe Nero, ei nu au făcut nici o aluzie că el ar fi fost autorul dezastrului.
La fel, când Galba va provoca o revoltă contra lui Nero, el îi va aduce acestuia multe acuzații, dar nu va face nici o referire la incendiu.”




Atunci dacă Nero nu este vinovat, dacă nici creștinii nu au provocat incendiul, cine a făcut-o?
Istoricul Georges Roux rămâne la părerea că incendiul din Roma nu a fost provocat, ci s-a produs din întâmplare.
În nici un caz nu putem să îl vedem pe Nero cântând din lira în fața flăcărilor, așa cum ne-a fost prezentat de atâtea ori.
Iată ce scrie istoricul în finalul cercetarilor sale – “ Istoria, se spune, este o doamnă în vârstă careia nu îi place să fie tulburată. Trebuie, totuși, uneori, să fie zguduită pentru a se face loc adevarului “.

* Precizare: Acest articol reprezintă punctul meu de vedere asupra subiectului în cauză. Toți erudiții, savanții de renume mondial și cârcotașii de serviciu care caută ”nod în papură ” ”de amorul artei ” sunt rugați să schimbe canalul pe Discovery.

* Bibliografie – Enigmele captivante ale istoriei – Alberto Martini.