BULEVARDUL TOMIS

Ed. "Cartea Românească", 2005

Francisca Stoleru



Note de lectură

povestire de vacanță și nu numai!


După nota autoarei, preambul la roman, s-ar părea că romanul conține "minciuni adevărate", scenariu credibil, să zicem un fel de roman-jurnal. Scenariu e cinematografic, chiar firul povestirii e divulgat încă de pe copertă, simplu, pornind de la cifra șapte: "au fost șapte prietene", peste trei decenii vor fi mai puține, lucru descifrabil...Cine nu va mai veni la întâlnire, rămâne de descoperit de către cititor în paginile cărții! Cartea se află în librăriile româneștei fiind lansată la București și la Iași, chiar de către scriitoare. O recomand cu cădură ca o povestire de vacanță!

Cartea lui F.S. te captivează până la ultima filă. Cu tot cu aparența izului de levănțică dintre paginile memoriei, scrisul e direct, neafectat , ton echilibrat, intelctualizat, filtrat spre dirijarea spre neprevăzut. Prietenele ajung fiecare în alt colț de lumea. Autoarea introduce personajele rând pe rând, fără a obosi cititorul ajungând la a descrie loviturile și bucuriile zilnice, lucruri aflate sau lucruri simțite, prietenii rare care țin în timp, indiferent de distanță sau de curbura spațiului. Ne întâlnim cotidianul paradox, sub patronajul medicinii precum și cu un moment surpriză, cum ar fi o vizită a lui Ceaușescu care observă cu ochii lui de viperă, doar scaunul rotativ, la o înălțime nepotrivită, într-un laborator. Scriitoarea introduce suficiente impresii medicale și de atomosferă tensionată, lucru intuit din meseria autoarei ca medic , mai mult descoperim perechea de viitori medici , soț și soție în primele momente ale stagiului, repartiției în meserie până aproape în prezent, distanțe localizate, Constanța-Haifa. Întâlnirea de după 30 de ani, din orașul Constanța a "coțofanelor"- foste colege de serviciu, de la spitalul Municipal e povestită prin scrisori, modul epistolar, memorialistic. Întâlnim fragmente din jurnalul fetelor dispărute și a celor rămase în viață, pătrunzând în adâncurile intime ale pesonajelor create atât de credebil. Până și o chelneriță e interesată ce s-a întâmplat cu grupul fetelor.Iată câteva exemple:

*

"Acum stau adunate în jurul mesei, triste și fără chef. Maricica cea cochetă, cu danteluțele șorțului scrobite și înfoiate, are din nou ocazia să-și exprime mirarea și părerea de rău, în timp ce aduce tava încărcată.
-A plecat și domnișoara Meline? Întrebă curioasă, depunând pe masă cupele cu înghețată și cafele. Dar ce s-a întâmplat cu grupul dumneavoastră că mereu dispare câte una?"

-Ai auzit vreodată cântecul cu "zece negri mititei"? o întrebă Pia arțăgoasă. Mereu dispare câte unul.(..)
*
-Gata, fetelor, destul pentru astăzi, spune Camelia. Acasă mă așteaptă Dragoș și poate și Radu, care se întoarce astăzi din cantonament.
-Ai dreptate, o aprobă Pia. Știți doar că și Tudor e plecat la manevre pe malul Dunării, spre granița Iugoslavă. Poate va catadicsi să dea un telefon.
Micul grup părăsește cofetăria în timp ce înserarea coboară peste piața Ovidiu. Pe bulevardul Tomis, frunzele arămii zboară spulberate de vântul rece al toamnei."

*
Întâlnirea cu "vremurile trecute" sub semnul statuii lui Ovidiu, ale Alinei și a soțului ei, Andrei, personaje care adună în jurul lor, tocmai din Haifa toate prietenele rămase în viață, de pe toate continentele, are loc și asta așteaptă cititorul. În capitolul "Interludiu" sunt antrenate toate mijloacele epistolare, e- mail-ul pentru readucerea, doar pentru o clipă universală a "coțofanelor" la o masă comună, la care se deapănă amintiri, totul asemănător, oarecum cu întâlnirile de după ani, de facultate, întâlniri atât de memorabile și atât de emoționale, povestite cu talent de autoare, prin plasarea paralelismelor trecut-prezent :
*
"Din jurnalul Alinei
Vineri 16 aprilie.
Iată că au trecut și sărbătorile Paștelui! Ale Paștelui nostru evreiesc, sărbătoarea primăverii și a eliberării din robie"
*
(...)Printre hohote de râs, se aude țărâitul strident al celularului Alinei. Glasul cald, bărbătesc, venit din depărtări, o învăluie ca într-o îmbrățișare:
-Alo, Alina. Sunt eu, Andrei. Am vrut să-ți spun că totul e în regulă. Chiar acum m-a sunat soția lui Tom. El s-a întors din concentrare. A fost în Gaza, de aceea nu vroia să spună unde se află. Acum e acasă și doarme buștean"

Destrămarea grupului, după acea groaznică inflație de rău, de pe vremea împușcatului sunt redate suficient de bine, chiar dăcă autoarea s-a despărți de multă vreme de meleagurile românești.
Romanul Franciscăi Stoleru îl consider o excepție pe la noi, un roman unitar care se alătură romanului performant al scriitorului Mirel Brateș. Bine primite de critică au fost și cele două volume de nuvele ale autoarei, care au încununat-o cu " premiul pentru literatură " al Fundației "Ianculovici" din Haifa-2004, premiu primit pe merit:

"Două mari calităti fac deliciul și interesul lecturii Bulevardului Tomis : în primul rând, autoarea e înzestrată cu meșteșugul de a manevra relația specific- general, în crearea fiecărui personaj. Câteva detalii fizice- ca o schiță stilizată, dau chip și corp fiecareia din cele șapte femei. ... O a doua mare calitate, este măiestria de a realiza atmosfera unui loc si timp anume, determinând cititorul să perceapa aceasta atmosfera cu toate cele cinci simțuri. "
Rodica Grindea - "Orient Expres", Tel Aviv, 16 mai, 2005


"F. S. pășește cu dreptul în aria romanului, dupa doua volume de povestiri ( Cuibul de viespi și Vioara cu arcuș fermecat ) care au constituit o adevarată avangardă eficace pe noul ei drum. .... Dintre toate păsările care au zburat din cuibul de odinioară, fâlfâitul încă speriat și mereu ingrijorat al celei de pe coasta Mediteranei se aude distinct din paginile acestui roman, unul din cele mai convingatoare și mai pline de har publicate in ultimul timp."
Carol Isac- "Ultima Oră", Tel Aviv, 10. 06. 2005


F. S. are toate datele unei romanciere care isi gradează actiunea cu un rafinament bine cultivat. Ea monteaza partile actiunii ca pe secvențele unui film, izbutind in crearea unei imagini compacte si viguroase prevestind un nou drum de afirmare in domeniul romanului.
"Minimum"- nr. 220-221 iulie- august 2005, Tel Aviv



Acest lucru mă face s-o apreciez mult pe Farncisca Stoleru ca scriitoare și ca om care mai scrie încă în limba română, cu toate că a emigrat din România cu aproape 40 de ani în urmă. Romanciera este în viața particulară foarte modestă. Duce o activitate extra și literară în cadrul "Cercului Cultural Haifa" unde , ca moderatoare nu " sare calul" să acapareze primul plan, cum mulți o fac prin alte cercuri sau cerculețe românești unde, nu "haina face pe om" ci funcția! (Lucrul ăsta îl zărim și în presa israeliană de limbă română unde sunt marginalizați, tocmai autorii de marcă, în defavoare veleitarilor care scriu pe rupte, umplând paginile, cu tot felul de comentarii și relatări "fără sare și fără piper". Nu le lipsește poza, postată, chiar la lansarile de carți a altor autori, în primul plan și ca prioritate... Măsluitorii de imagine apar pentru că ziariștii -salariați nu se deplasează la diferite festivități, întruniri ci, se lasă pe mâna oricărui personaj care le trimite un e-mail, gata făcut, adică bun de tipărit incluzând și "pozele de familie", din sală, cu excepția primului plan necesar, cel căruia i s-a pregătit lansarea de carte, așteptând ecourile despre cartea sa și, poate, un prim plan. Noroc că, uneori, autorul își ia cu el fotograful de rezervă, să mai poată corecta, cel puțin pe internet, ce se mai poate corecta. Relatările despre întâlnirile literare din presă întotdeauna mă miră, inclusiv spațiul ce se acordă nimicurilor și statuilor construite peste noapte, unor autori care nu au nici în "clin nici în mânecă" cu ce se cheamă jurnalistică dar, li se dă mînă liberă, e suficient că se umple pagina și ziarul iese! Dar, să mă întorc la romanciera mea:
Francisca Stoleru este o scriitoare de performanță , competitivă, care a construit un pod literar dintre literatura de limbă română din Israel și cea din România, un pod care ține și nu se surpă nici la trafic greu. Ea a devenit recent, membră a U.S. din România, precum și membră a Asociației Scriitorilor de limbă română din Israel!
Să-i dorim succes în continuare!

Bianca Marcovici