agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-30 | |
Ați văzut că (!) capacele pixurilor din ultima vreme au găuri? Chestia e premeditată, adică e ca să nu poți fluiera cu ele, așa cum fluierară polițiștii (cu o lună și ceva în urmă) în paguba noastră (nu pentru prima dată și nici din destoinicie!), adică atunci când și-au scos “capacele” și și le-au zvârlit în curtea aceea a “javrei ordinare” – eu nu m-am mai uitat după ei, și nici după “mimica” lor din ultima vreme, dar nici nu am mai dat de ei, nici în real-politic, da' nici în “deghizamente” d-ale lor în oameni de un bun-simț și de o bună-cuviință care-și pun până și-n cap chiloții d-ai lu' Botezatu, ca să faci pe tine de emoție și, dacă nu se poate altfel, atunci măcar de invidie, ca să te caci pe tine de frica capului cagulat al unor țoale profesioniste d-ale ministerului boarfelor... internele țin de chestiunile “boarfelor” astea, nu? Da! Ete că nu știam!
Vă rog să mă scuzați dacă am dat pe de lături, dar luna asta nu m-am mai uitat la televizor și nici jurnale n-am mai citit. Am avut o altă preocupare “imensă”, preocupare ce mi-a mâncat timpul și zilele. M-au preocupat drepturile omului la foame. Imediat ce-am intelectat chestiunea am citit toate “cartele” și “cărțile” drepturilor oamenilor, inclusiv “Carta Drepturilor Omului la Internet”. Oameni buni, pe măsură ce citeam mi se scula demnitatea, mai ceva decât orice. Problema halitului a trecut în subsidiar. Importantă este demnitatea și respectarea acesteia. Ca să fiu înțeles, e bine să apelez la un exempu din domeniul derizoriului: demnitatea umană e la fel de necesară, ea și respectarea sa, precum avem nevoie de hârtie igienică. Nu putem gândi o lume cu adevărat umană, dacă nu am conceput încă sulurile de hârtie igienică necesare miliardelor de oameni prezenți, precum și pe ale celor ce... va să vină. E vina noastră. Trebuie să ne-o însușim. Eu fac risipă, pentru că mă șterg la nas cu hârtie de șters la fund. Am să plantez nenumărate plante, numai pentru a-mi acoperi această vină de neiertat. Am să o iau de la capăt, ca (!) Cain și Abel, ca să vedem: care, pe care! Să vedem a cui e vina.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate