Expoziția
Electrica în contextul energeticii românești
15 decembrie 2010
Cuvânt de salut





Aflându-ne sub cupola Muzeului Tehnic Național ar trebui să vorbesc despre această instituție. O să amintesc doar un singur lucru, pilonul de rezistență al muzeului nu-l reprezintă zidurile înconjurătoare, a fost, este și va rămâne Dimitrie Leonida, până când va intra, poate, la concurență cu o altă personalitate care se va dedica, asemenea lui, modernizării și extinderii muzeului în baza unor principii moderne.
Am amintit pe Dimitrie Leonida pentru că numele său este legat și de începuturile energeticii românești.
Se spune adesea, sau cel puțin așa am învățat la școală, „istoria este apanajul maselor”. În mod sigur în istoria tehnicii acest deziderat nu se validează. Energetica românească este rodul activității unor personalități susținute de colaboratori de elită, specialiști de înaltă clasă. Creatori de geniu cum ar fi Constantin Budeanu – teoreticianul regimului deformant și Ion Antoniu constructorul aparatului „P.Q.D.” – metru (măsoară puterea deformantă) au intrat definitiv în conștiința inginerilor energeticieni.
Nu pot lipsi din această enumerare succintă, Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii românești, proiectantul și constructorul hidrocentralei Dobrești care funcționează neîntrerupt din 1930, Alexandru Diaconu, proiectantul și coordonatorul lucrărilor hidroenergetice de la Porțile de Fier, profesorii Mitu Dumitrescu, Martin Bercovici, Constantin Dinculescu, Horia Hulubei și Ionel Purica, ultimii doi având un rol determinant în afirmarea energeticii nucleare din România.
Doamnelor și domnilor, întâlnirea noastră are ca fundal sărbătorile de iarnă care se apropie. În acest context se fac bilanțuri, se stabilesc ierarhii. Ce loc ocupă SC Electrica SA în contextul energeticii românești?

Încă din 1882 când Thomas Alva Edison inaugura la New York o centrală electrică ( și implicit prima linie de transport a curentului electric), o nouă eră începea, civilizația curentului electric. A-l produce, transporta și utiliza în cele mai diverse scopuri este, poate, una dintre cele mai frumoase activități umane, pentru că a „îmblânzi” o forță care nu este văzută, ci doar prin efectele sale i se poate semnala prezența, înseamnă de fapt, a depăși limitele concrete ale condiției material umane.
Iată de ce, afirm, fără a fi grandilocvent, că a lucra cu acest „zeu” nărăvaș presupune nu doar un înalt grad de specializare dar și vocația aventurii unui risc asumat. Și mai important decât acesta, rămâne însă capacitatea umană de a înțelege și dezvolta viziunea integratoare, sistemică asupra curentului electric.
Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim ce ar însemna azi o întrerupere totală a curentului electric pentru o zi, o săptămână, sau doamne ferește, un an. Ne-am trezi direct în evul mediu! În asemenea împrejurări, nu mai este nevoie să recurgem la vreun artificiu pentru a demonstra importanța S.C. Electrica S.A. ca pilon, ca modul integrator a tot ceea ce înseamnă energia electrică în România.
S.C. Electrica S.A. ca moștenitoare, continuatoare a ceea ce a fost Societatea de Gaz și Electricitate, 1906, are în primul rând consistență.
Însăși numele de „Electrica” are o lungă tradiție în România.
În 1898 Monitorul Oficial (19.07.1898) consemnează înființarea Societății „Electrica” pentru întreprinderi industriale.
La 11.05 1902 „Societatea Electrica pentru Întreprinderi Industriale” se transformă în „Electrica Societate Anonimă” iar în 16.02.1921 în „Electrica Societatea Anonimă Română”. În 1937 Societatea Electrica va funcționa în cadrul companiei „Societatea Anonimă Concordia” ca departament „Electrica”.
Așadar S.C. Electrica S.A. are o lungă tradiție a numelui care azi a devenit renume, are consistență materială prin faptul că este moștenitoarea de drept (dar și cu acte) a ceea ce a fost Societatea de Gaz și Electricitate (produce, transportă și distribuie curentul electric) are însă și viitor.
Tradiția S.C. Electrica S.A. este păstrată, conservată și valorificată la Muzeul Tehnic Național „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”. Aici se găsesc probele materiale ale începuturilor utilizării curentului electric în România, Centrala Electrică de Curent Continuu Edison de la Teatrul Național, 1884, părți din Centrala Electrică de la Grozăvești (1912, în muzeu se găsec și părți de la începuturile Centralei Hidroelectrice Grozăvești 1889), Centrala Electrică Filaret (1908), părți din stațiile electrice (celule electrice de distribuție) aparatură electrică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, biblioteca memorială Dimitrie Leonida cu numeroase documente cu o valoare recunoscută pe plan național din domeniul electric.
De altfel S.C. Electrica S.A. a găsit cheia succesului în această lume atât de schimbătoare, posedă o echipă de forță care promovează echilibrul în companie, ține seama de doleanțele clienților folosind la maxim viziunea integratoare și feedbackul cibernetic, promovează imaginea de firmă sprijinind cultura și în special Muzeul Tehnic, este cu un pas înaintea schimbărilor de tot felul din economie.
Așadar S.C. Electrica S.A. are tradiție, are un prezent tumultuos în condiții de criză pe plan național și mondial, are viitor. Mai adaug că noi toți, cei care folosim curentul electric, suntem beneficiarii unui sistem energetic care funcționează la parametri normali.
Nu pot încheia fără a semnala mândria celor ce aparțin unei companii care a transformat numele în renume!


Nicolae DIACONESCU