Cu siguranță, coapsele unei nimfe pentru care Orfeu s-a coborât în Lumea de dincolo ascundeau multe taine și ar fi avut multe de povestit... Tainele femeii moderne sunt, cu toate acestea, mai complexe, mai complicate, mai de neînțeles și... mai ascunse... Sfâșiată între mundan și absolut, femeia modernă își conservă în erotism patima trupului, dar și dorul unei împliniri metafizice care i se refuză în mod constant.

Această eternă căutare a împlinirii absolute prin erotic își găsește o expresie poetică modernă în volumul “Biografia coapselor” al Mirelei Lungu – Euridice, pentru internauții amatori de poezie – care, după ce și-a incitat și încântat prietenii de pe Facebook cu poezii în formă fixă, dar în cheie tematică modernă, ce au generat controverse, critici, dar și un număr considerabil de fani, debutează spectaculos în lumea cărții tipărite cu poezie modernă, ancorată în douămiism și totuși depășindu-l prin profunzime...

Volumul completează fericit personalitatea artistică a poetei, după cum ea însăși mărturisește. Mirela Lungu nu poate fi “tăiată” în două, precum era să pățească pruncul disputat de cele două femei din pilda lui Solomon. Ca și acesta, ea rămâne întreagă. Și aceasta se întâmplă grație afirmării laturii sale moderniste, pe care fanii sonetelor de pe Facebook probabil nu i-o bănuiau.

Regăsim în acest volum aceeași căutare, aceeași frământare din sonete,dar în forma poeziei moderne, ce dormita în Euridice, neștiută de nimeni, descoperită de ea însăși târziu, după căutări, lupte și provocări îndelungate, venite atât din interiorul său poetic, cât și din afară, din lumea criticii aspre și a amatorilor de lirică modernă neversificată.

Departe de a afirma explicit căutarea metafizicului prin împlinirea erotică, acesta este totuși o temă subtilă a Biografiei coapselor; cerul – ultimul prag atins prin împlinirea erotică, la care ne ridicăm și din care, mai ales și din nefericire , coborâm – este un referent la care poeta se raportează, ca într-o religie păgână, în care divinitatea este regăsită prin actul regăsirii în celălalt...

Dar să lăsăm criticii să vorbească. Rețin aprecierile lui Dan Silviu Boerescu, ce rezonează cel mai bine cu unda mea de recepție a Biografiei coapselor a Mirelei Lungu:
“Mirela Lungu este o revelație inconfortabilă. Scrie cu o directețe care te poate pune în dificultate, abordează subiecte tabu și, mai presus de toate, impune un aer de senzualitate greu de suportat de către pudibonzi. A nu se înțelege că mizează exclusiv pe comunicarea de tip erotic! Poeta dezvoltă un univers propriu complex, în care raportarea la Celălalt (care, adesea, poate fi un eu întors pe dos!) se face, imprevizibil, pe multe canale aparent incompatibile. Important este, însă, că o asemenea carte nu-ți dă pace, nu îți dă voie efectiv să o lași din mână, te agresează și te incită totodată. Cert este și că un nou autor e pregătit să decoleze în eterul poeziei contemporane. Legați-vă centurile de siguranță! Legați-vă centurile de castitate!Sau... invers, după gusturi”.

Da, aceasta este Mirela Lungu. Biografia coapselor, departe de a fi o biografie personală, așa cum impropriu s-ar înțelege, fiind scrisă ca o confesiune, este o biografie a multiplelor Euri din ea și din celălalt. Mirela Lungu are "vocația transformării angoaselor personale în texte prin care receptorul să i se identifice "(Horia Gârbea).
Dar iată și două poeme – mi-a fost destul de greu să selectez din volum, le-am ales pentru că m-a frapat subtitlul simbolic, comun celor două texte – ambele notând un sfârșit implacabil și dureros; “viața de după” (din care legendara Euridice a încercat să revină după ce Orfeu a păcălit toți zeii Infernului cu cântecul său) este o moarte a sufletului, un iad în termenii vieții de dincolo: dezastru în primul, scrum în al doilea:

Când ne-am tras-o ultima oară
(viața de după)
ultima data în garsoniera ta două corpuri străine făceau schimb de lichide nu simțeam decât greață și visam la o limonadă rece sub duș să-ți șterg urmele să fug cât mai departe să uit telefoanele alea bizare sictirul tău dracii pe care urma să-I invoci ca și când eu aș fi fost iadul tău personal și în trei poate fi perfect crede-mă am văzut piesa cu următorul amant în rolul principal era un actor desăvârșit & rafinat dar m-am simțit un pic vinovată că-mi doream să mor în brațele lui și să ajung în raiul din care tu fuseseși gonit dumnezeule ce chimie atunci între noi toată noaptea petrecută la motelul ăla ieftin de la capătul moldovei când mă țineai în brațe ca și cum n-ai fi vrut să-mi dai drumul nici în ruptul capului a doua zi dimineață mi-ai cerut banii de cazare partea mea desigur și eu mă tolănisem în patul în care ne-am dezmierdat amândoi mi-ai spus că nimeni niciodată nu te-a făcut să te simți așa nici fosta care te înșelase cu unul mai tânăr și nu o vei ierta în viața asta nici nu încape discuție am apărut ca un înger fără de veste a fost doar o chestiune de orgoliu pur masculin un ultim dezastru pentru el pentru tine pentru viața de după

Când vei citi poeziile mele
(viața de după)
Când vei citi poeziile mele așezat pe patul în care am făcut dragoste la lumina lămpii vei ști că s-a consumat relația fără îndoială am ieșit tocată mărunt în fâșii de carne roșie proaspătă le găsești în congelator sarea și piperul pe masa din bucătărie nu lăsa friptura prea mult în cuptor & aragazul aprins după ce termini de gătit te întorci în cameră pe fotoliu deschizi ziarul preferat citești despre ultimul dezastru ei spun c-a lipsit prea mult în cameră totul e scrum patul în care au făcut dragoste poeziile ei viața de după

De altfel, țin să remarc un aspect deosebit al volumului, care îi dă substanță, dar și esență: titlurile, care ancorează textul în realitate, fie aceasta interioară sau exterioară, dar mai ales subtitlurile , care “interpretează” titlurile, uneori în mod surprinzător și antagonic: “nimic despre asta (everything about us)”, “doar una din ele (solo tu)”, ori le întregește și le explică, simbolic sau frust: “Big secrets (bAdroom stories), “poem cu îngeri (despre mine)”, “being human (mess / fight)” etc. etc.

Raportările, conotațiile și trimiterile titlurilor (cu subtitluri cu tot) – multe dintre ele puternic ancorate semi-ironic (în orice caz amar) în realitatea americanizantă, reflectată în sintagme englezești, uneori mizând pe jocuri de cuvinte : “dragostea e un câine venit din iad (joint me)”, “still young and foolish (no sexplicit messages)” – sunt dintre cele mai diverse: mitologice, legendare, cinematografice, mondene, literare…

Nu există titlu în acest volum care să nu incite, să nu provoace intelectul ori afectul, să nu trimită cititorul la analogii care cuprind mediul, experiența, preferințele dintr-un domeniu sau altul al vieții de zi cu zi – titlurile, ca și poemele, abundă în detalii de atmosferă familiare nouă, tuturor – pentru ca, mai apoi, în poem, să se întâlnească, uimit, cu o parte din sinele său, fie că cititorul este bărbat sau femeie. Căci, nu vă lăsați înșelați de aparențe: deși Biografia coapselor este scrisă de o femeie, ea este în mare parte caracterizată de virilitate și îndrăzneală masculină, de multe ori șocantă – remarc aici “cu toții căutăm dragoste (arome tempo și capi)” - în care se vor regăsi, cu siguranță, mulți bărbați ce vor citi cartea.

Nu știu dacă recent lansata Biografie a coapselor va fi un succes sau nu. Eu aș dori să fie. În orice caz, a stârnit destulă vâlvă, destule controverse chiar înainte de lansare. Așa cum au făcut-o și poeziile în formă fixă ale Mirelei Lungu,ce au încântat o mulțime de fani pe Facebook și a căror lansare o aștept cu nerăbdare.
Nu am să închei acest articol înainte de a cita și din această parte a operei Mirelei Lungu – poate mai controversată decât lirica modernă din Biografia coapselor – poemele în formă fixă, fără de care autoarea nu ar fi întreagă ca poetă:

Jocul zeilor cu pisica
Când zeii se joacă de-a soarta cu noi,
Scenarii de filme se pot derula.
În basme și-n viață ne credem eroi,
C-un paloș vom trage, de ni s-o scula,

Pisica s-o rupem nu-n două, ci-n doi.
Atacuri de cord vom putea simula
C-o gheară în piept. Ancestrale nevoi
De carne și sânge se vor defula.

Nu știm cine suntem, dar totuși am vrea
Pe veci să privim, ca-ntr-o spartă oglindă,
Prin celălalt. Punem un deget pe ea
Și-n vis ne trezim spânzurați de o grindă!

Deși alergam ca vrăjiți spre o stea,
Doar gaura neagră știú să ne prindă.

Vouă, cititorilor, vă recomand s-o citiți pe Mirela, toată, în notele sale de pe Facebook.
Iar autoarei Biografiei coapselor îi adresez felicitările mele pentru curajul de a scrie și de a lansa acest volum, precum și o avertizare pentru viitoarea lansare a sonetelor: pregătește-te pentru furcile caudine, Mirela! Și fie să câștigi nu doar o bătălie sau mai multe, ci războiul întreg!