Urmăresc cu atenție și mirare toate “scamele” rămase pe internet din colosalul scandal Adrian Costea. Pentru că a fost cu adevărat un scandal uriaș, care face, prin aceasta, trimitere la dimensiunea personajului. În majoritatea declarațiilor și abordărilor publice importante ale celor care l-au cunoscut cât de cât (chiar și a celor care-l dezavuau – și au fost mulți!) există un soi de rezervă respectuoasă, uneori admirativă, alteori temătoare, în a-l acuza tranșant.

Altfel, tot ce știm despre Adrian Costea e că a fost un escroc, care a furat banii țării. Nu putem accepta, nici măcar ca ipoteză de lucru, varianta nevinovăției sale. Ceea ce încurcă destul de mult lucrurile, pentru că foarte multe nu se mai leagă. În primul rând, nu putem înțelege personajul. Și nu-l putem înțelege pentru că ne lipsește sistemul de referință, precedentul.

În al doilea rând nu înțelegem logica faptelor. Bombardați zilnic cu găinării “de partid și de stat", nu mai avem noțiunea colosalului, decât în varianta lui malefică, distructivă. Ni s-a format, la nivel de conștiință socială, reflexul pavlovian că măreția este neapărat megalomanie. Iar dacă ceva se prefigurează a fi uriaș, automat suntem tentați să-l plasăm în zona întunecată.

În cazul lui Adrian Costea e posibil ca așa să stea lucrurile. Să fie un paranoic bolnav de vise colosale. Și ar fi neîndoielnic așa, dacă totul ar rămâne la nivelul minții, al fantasmelor personajului. Dar când fantasmele se mută în planul realității, iar realitatea le confirmă, problema nu se mai poate tranșa nici medical, nici „găinărește”, după algoritmul micilor șmenuri cu care suntem obișnuiți.

Acțiunile lui Adrian Costea în România au fost colosale, dincolo de aspectul lor negativ sau pozitiv. A ținut în viață, a instruit și a manipulat cel mai toxic partid din istoria primului deceniu al „democrației” românești (PDSR), l-a rupt în două când s-a supărat, creînd APR-ul, a avut în mână toate activele României (în timpul lui Emil Constantinescu), a realizat monumentala monografie în imagini „Eterna și fascinanta Românie”, într-un tiraj uriaș etc.

Cartea nu a fost pentru publicul larg, ci pentru elita lumii, care conta în acel moment pentru relațiile României. 45.000 de exemplare au ajuns la toate structurile puterii, instituțiile și personalitățile publice din toate statele Americii, 12.000 de exemplare la instituțiile din România (plus 4.000 de exemplare la personalități) și alte 1.500 de exemplare la ambasade. Fiecare carte (în greutate de 4,7 kg) era pusă într-o supracopertă-casetă învelită în pânză de in roșie, cu numele României în relief, în foiță de aur, totul fiind introdus apoi într-o altă cutie, cu pereți dubli. Pachetul, în greutate totală de 7,7 kg, era însoțit de o scrisoare personalizată și semnată de Adrian Costea, pentru fiecare destinatar în parte. A fost o campanie imensă, costisitoare și foarte precis targetată, de promovare a României... Și totuși, în spațiul public din România nu se știe aproape nimic de substanța acestei cărți. Iar puținii care știu - tac. Toate fotografiile au fost făcute de Adrian Costea (există o arhivă de 44.000 de negative), pe parcursul a 80.000 de kilometri parcurși prin țară, în perioada 1992-1996.

În 1999 a fost arestat preventiv la Paris (în urma unui denunț anonim din România), iar exemplarele care trebuiau să ajungă în celelalte state ale lumii n-au mai fost trimise. Totul a costat 13 milioane de dolari, finanțare personală, din care 4,7 milioane de dolari publicitate cumpărată de Bancorex. Aceasta e varianta lui Adrian Costea. Varianta publică este că a furat banii de la Bancorex. Dar indiferent cum stau lucrurile, anvergura acțiunii e... colosală.

Arestarea, pentru capete de acuzare care l-ar fi închis pe viață (printre care și crimă contra umanității), ancheta care a durat 9 ani și procesul de la sfârșit (care au costat statul francez 40 de milioane de euro), pentru ca, în 2008, inculpatul să fie condamnat pentru că a cheltuit prea mulți bani din propriile firme, totul este de o anvergură neverosimilă. Putem emite următoarea judecată: dacă a fost vinovat și a reușit să înfrângă justiția franceză, înseamnă că puterea sau inteligența lui au fost colosale. Dacă a fost nevinovat, nedreptatea care i s-a făcut a fost colosală. În tot acest timp a suferit 18 operații de cancer, ceea ce iarăși depășește limitele firescului.

Acest ins ciudat, megaloman, paranoic, supermalefic sau toate acestea la un loc (acceptând interfața publică), dar extraordinar de creativ și pe care-l caracterizează, în tot ce face, COLOSALUL, s-a întors în România pentru a face un lucru la care nimeni nu se așteaptă și nu-l crede: sculptură. Nu-l cred, de fapt, cei cu care a “colaborat” din 1992 până în 1999 - politicienii și politrucii - care nu au știut nimic despre dimensiune sa artistică. Majoritatea vor avea, desigur (dacă nu au avut déjà), reacția țăranului care a văzut pentru prima dată girafa: “Așa ceva nu există!”

Rămâne de văzut dacă acest ultim gest afirmativ al lui Adrian Costea (o expoziție de sculptură care să-l reconsacre într-un domeniu esențial, abandonat în 1992, în plină glorie) va mai avea dimensiunea faptelor sale de până acum.