În urmă cu doi ani, publicam, pe acest site, poezia Scrisoare către Moș Nicolae, care a generat zeci de comentarii. Cei care au intervenit nu au analizat poezia din punct de vedere literar, ci au dezbătut problema socială prezentată în acel text. Pentru că se apropie noaptea așteptată, cu emoție, de atâția copii, vă propun să răspundem împreună la câteva întrebări legate de Moș Nicolae.

Cine este Moș Nicolae?

Potrivit legendei, Nicolae provenea dintr-o familie înstărită. Toată averea moștenită după moartea părinților a împărțit-o oamenilor sărmani. Povestea spune că un nobil scăpătat, care avea trei fete, nu le putea mărita din cauza sărăciei. Nicolae – ajuns episcop – le-a lăsat, pe ascuns, câte un săculeț cu bani, la vremea măritișului. Când i-a venit rândul și mezinei, tatăl a pândit să vadă cine este binefăcătorul lor. L-a văzut pe Sfântul Nicolae pe acoperiș, cum dădea drumul unui săculeț cu bani, pe horn. Banii au ajuns într-o șosetă pusă la uscat, lângă sobă, de unde și obiceiul de a agăța, astăzi, șosete, de șemineu.

Cred sau nu copiii în povești?

Moș Nicolae există așa cum există și Moș Crăciun! Cei mici nu au nicio îndoială și își pregătesc ghetuțele, cu convingerea că vor fi umplute cu darurile visate. Cu trecerea timpului, credința în Moș Nicolae le este zdruncinată, ca urmare a influenței copiilor mai mari. Chiar dacă toate argumentele sunt contra existenței simpaticului moșneag, copiii refuză să spulbere o poveste frumoasă și – de ce nu – avantajoasă.
Aflasem că nu există „Moș Gerilă” prin clasa a III-a, de la prietenii mei de joacă, dar aveam nevoie de confirmarea mamei. Când am primit-o, am simțit un mare gol în suflet. Cadourile au continuat să vină, în fiecare an, dar nu mai aveau același farmec.

Ce își doresc copiii?

Ce îndrăznesc, de fapt, să-și dorească? Nu știu ce dorințe formulează copiii de bani gata, în scrisorile adresate Moșului. Mă refer la copiii din familii normale (în condițiile în care criza financiară înseamnă, la noi, normalitate), care asistă, zilnic, la drămuirea banilor proveniți din salariile părinților. La ora de limba română, elevii mei au redactat scrisori către Moș Nicolae. Le-am citit cu multă curiozitate și m-am întrebat de ce nu au cerut cadouri mai valoroase. Probabil, din experiența anilor trecuți, au înțeles că Moșul se descurcă și el mai greu în vremuri de criză.
Spicuind din scrisorile lor, putem vedea că pretențiile nu le sunt deloc exagerate:
Mi-aș dori orice, numai să vii!
Eu de la tine mi-aș dori niște dulciuri și mai găsești tu ceva ca să îmi aduci.
Îmi doresc foarte mult o cutiuță ca să îmi bag toți bănuții mei de la pușculiță acolo. O cutiuță roz, mai mărișoară.
Mi-aș dori cele două CD-uri cu jocul „Pirates”, un titirez, câteva dulciuri, fericire în familie și niște cărți.
Eu îmi doresc doar o bluză pe gât, roz și sănătate în familia mea.
Să fie acel „doar” moneda de schimb pentru sănătatea familiei? Dacă da, e de admirat spiritul de sacrificiu al acestei fetițe.

După faptă și răsplată?

În scrisorile lor, copiii sunt, de regulă, sinceri. Cum altfel, când Moșul, oricum, le știe pe toate. „Cred că ai văzut și tu asta” – scria o fetiță, după ce i-a povestit Moșului, în scrisoare, cât se străduiește să ia calificative bune. Cei care nu au fost destul de ascultători au avut, însă, grijă să promită că-și vor îndrepta comportamentul. Un băiețel, după ce a recunoscut că nu a fost prea cuminte, își încheia scrisoarea într-o notă optimistă: „Știu că ești bun la inimă și că îmi dai darul dorit de mine.” Așadar, Moșul, milos din fire, trece cu vederea micile prostioare făcute de copii.
Cum poți explica, însă, unui copil care a avut o comportare ireproșabilă că ghetuțele lui au rămas goale? Cine suferă mai mult: copiii sau părinții neputincioși în fața sărăciei? Desigur, nu poate exista decât o justificare absurdă pentru o lacrimă de înger .

Îndeplinește Moșul dorințele copiilor?

După ce își pregătesc, cu grijă, ghetuțele, copiii adorm, gândindu-se dacă va veni sau nu Moșul mult-așteptat. Cine știe… pot apărea probleme neprevăzute. Emilia, fetița mea, de exemplu, îmi spunea deunăzi: „La noi, dacă Moș Nicolae va încerca să coboare pe horn, va ajunge în beci, în soba de la centrală!”.
Noi știm cine joacă rolul Moșului, știm, deci, și că doleanțele vor fi îndeplinite în funcție de posibilitățile financiare ale părinților, dar nu numai. Am observat că există părinți cu probleme financiare mari, care fac tot posibilul să aducă un zâmbet pe chipul copiilor. Pe de altă parte, sunt acei părinți care, chiar dacă au bani, ignoră ghetele pregătite de copiii lor. „Ce, la mine venea Moș Nicolae când eram copil?” – e argumentul unui părinte, într-o discuție despre acest subiect.

E normal ca Moș Nicolae să le aducă nuielușe copiilor mileniului III?

În ajun de Sfântul Nicolae, străzile sunt pline de vânzători ambulanți, care au pregătit nuielușe sclipitoare ca niște sorcove, care de care mai kitchoase, așteptând ca Moșul să treacă pe la ei, pentru aprovizionare. Au apus vremurile când se considera că bătaia e ruptă din Rai. Legea 272/2004 reglementează problemele referitoare la abuzul copiilor. Asociația „Salvați copiii!” a inițiat campanii anti-violență, prin care sunt educați părinții, dascălii, consilierii școlari, în scopul de a schimba o mentalitate veche, potrivit căreia educația copiilor se face folosind violența. Ar trebui să participe și Moș Nicolae la aceste workshop-uri? Se face el vinovat de instigare la violență? Poate vă întrebați de ce Moș Crăciun nu aduce nuielușe, precum confratele său, Moș Nicolae. Explicația este simplă: el vine din Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din lume.

Reușesc asemenea sărbători să-i facă pe copii mai buni?

„Mi-aș dori să treci pe la toată lumea. Eu nu-mi doresc foarte multe.” Așa își încheia scrisoarea un băiețel. Se mai gândesc copiii și la ceilalți, în asemenea momente? Se pare că da. Câțiva dintre elevii mei au cerut daruri pentru frățiorii lor. O fetiță a cerut ceva pentru… cățelușa ei. Alta vrea „multă fericire pentru Alexandra”. Din păcate, candoarea copiilor nu are puterea de a schimba prea multe. Dacă ar avea asemenea gânduri și oamenii mari (când spun „mari”, mă refer la cei de care depinde soarta noastră) poate și tolba lui Moș Nicolae ar fi mai plină…

(Ilustrație de Teodora Slavu)