agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-14 | | Prin mai, mi-a ieșit de sub tipar un volum de proză scurtă umoristică “Raiul”. Pentru conținut nu am cuvinte suficiente de apreciere, dar pentru ambalaj da: e extraordinar! Caricaturile și coperta lui Leonte Năstase au făcut furori. Prefața e semnată de Cornel Udrea, considerat în mod unanim drept cel mai mare umorist în viață. Postfața mi-a scris-o Ananie Gagniuc, amiralul umorului românesc. Așa cum se obișnuiește, vin cu câteva citate. Cornel Udrea: “Aparent ancorat într-o altă lume, din care nu lipsesc familiarele spații ale Raiului și ale Iadului, dintr-un timp nedefinit, dar o vreme precisă, Autorul recurge la acest subterfugiu pentru a-și plasa părerile sulfurice, critice la adresa prezentului imediat. Ceea ce reține fiecare cititor după ce parcurge volumul... este profesionalismul aplicat pe text, întâmplare și personaje. În proza umoristică există puțini scriitori, veleitari destui, dar timpul știe să cearnă, să aleagă dintre oferte, și noi îl considerăm pe Dan Norea un chemat în domeniu, stăpân pe uneltele sale, atât de speciale ale umorului în proză.” Ananie Gagniuc: “Proza umoristică scrisă de confratele în literă și spirit Dan Norea este destul de serioasă. Înainte de-a te pune pe râs, te pune pe gânduri. Întregul volum este o unduire între largi zâmbete pe față și-o anume filozofie de viață. Autorul pornește din rai și, după o scurtă raită prin neagra lume satanică, revine cu picioarele pe pământ. Dacă întorci foaia (mai bine zis – scris, primele foi), realizezi că autorul scrie umor adevărat. “Raiul” e plăcut, ca volum, pentru că are de toate: umor, filozofie, veselie, întâmplări hazlii, șăgălnicii, reflecții de autor.” Cum volumul nu era destinat să mă îmbogățească, așa cum vor fi volumele următoare, am început să-l ofer în stânga și-n dreapta, rudelor, prietenilor și colegilor de umor. Până de curând, epuizasem jumătate din tirajul de 200 exemplare. Volume exemplare, evident. Câțiva prieteni (atribut pe care l-au căpătat instantaneu, dacă nu-l aveau deja) chiar mi-au scris că au citit-o și că le-a plăcut. Dar o problemă plutea în aer - lansarea. Așa cum se obișnuiește, trebuia să stabilesc o zi, o oră, un loc, să trimit invitații, să cumpăr oarece sărățele, alune, băuturi nealcoolice și fără ne… Nu aveam chef deloc de asemenea activități, așa că am tot amânat și am amânat… până ce acum câteva zile mă sună domnul Ovidiu Dunăreanu, scriitor de prestigiu, director adjunct la Editura Ex Ponto, care îmi tipărise cartea: - Domnule Norea, după cum știți, la Mamaia s-a organizat Târgul de carte Gaudeamus. Duminică sunteți programat dvs și încă doi scriitori. Aduceți și câteva exemplare, avem un stand de carte. Am răsuflat ușurat că problema s-a rezolvat fără vreun efort organizatoric din partea mea. N-am făcut decât să-mi anunț familia, cucii și să pun într-o doară un anunț pe facebook. Familia nu m-a dezamăgit, noi suntem ca un trib din comuna primitivă, primii zece care sosesc se întreabă: ceilalți încă n-au venit de la vânătoare? Cucii au venit în număr mare, încât domnul Dunăreanu, care îi știe pe toți, se tot mira: ia uite ce uniți sunteți! Păi, domnule Dunăreanu, CUC nu este un cenaclu oarecare, este un CLUB, cu tot ceea ce presupune asta. Ne cheamă Leonte Năstase la Kogălniceanu, mergem la Kogălniceanu. Ne cheamă Petru Brumă la Luncavița, mergem la Luncavița. Ne cheamă Ion Ruse la Săcele, mergem la Săcele. Se anunță lansări de carte, evenimente culturale, mergem să fim alături de cel care ne-a chemat. Ceea ce nu-l scutește de câteva înțepături prietenești. Iată discursul lui Ananie Gagniuc. “RAIUL lui NOREA (Scurtă prezentare în calambur versificat) Stimat auditoriu, azi și aici se adeverește expresia „Raiul – pe pământ”. Într-un cuvânt, la acest târg „Gaudeamus”, de-amu-s liniștit, precum în cer așa și pe pământ, adică...iată, această carte cu care Dan Viorel NOREA a pogorât „Raiul” pe pământ. Sub acest cort imens, umor dens, chiar dacă – pauză – cartea scoasă nu-i groasă, fiți siguri că e spumoasă, al scriitorului umor nu e luat deloc „în ușor”, autorul e adânc în ce scrie, descrie raiul pământesc așa cum îl vede el, cu toată atenția și acuitatea, probabil și în ideea de-a se pune bine cu divinitatea... Colegului meu în literă și spirit, Norică, nu-i doresc decât să se vândă ușor, prin această carte, de liniște și pace să aibă parte (cum bănuim cu toții c-ar fi în rai). Final, amical, îl întreb pe Dan Norea: n-o rea...pare și cu o carte intitulată „Iadul”? Să fiarbă de necaz satana și să-l drăcuiască: „Ia du-l de aici, cu Raiul lui, cu tot!” A scris această șarjă, un amiral (cât o barjă), Ananie GAGNIUC” Domnul Ion-Tița Călin, jurnalist, pamfletar și vicepreședinte CUC, a venit cu un catren. “Declar deschis, la buza mării, M-ai făcut praf, m-ai complexat! Ești primul umorist al țării, Care și-a tras un Rai privat! ” Ceilalți cuci prezenți au vorbit și ei. Dar surpriza -enormă- a fost alta. S-a numit Olga Jora, o fostă colegă de liceu, fost redactor la Editura Universul, stabilită demult în București, drept care n-o văzusem de la absolvire (m-a rugat să nu menționez câți ani au trecut). Aflase de eveniment de pe facebook și a venit să mă susțină. A depănat cu nostalgie câteva amintiri din timpul liceului, când îi lăsesem impresia că aș fi prototipul “adolescentului miop” al lui Eliade. Fiind foarte bun la matematică, nu și-a închipuit niciodată că mă va vedea în postură de literat. Au mai fost câteva surprize plăcute. Un fost coleg de serviciu de prin anii ’70, care a trecut întâmplător cu soția prin fața cortului și mi-a auzit numele. Gheorghe Bălăceanu, un umorist cunoscut de la și mai cunoscuta Academie Păstorel din Iași, sosit în concediu la mare. Alți câțiva scriitori de la Cenaclul literar al Cercului Militar “Mihail Sadoveanu” și de la alte cenacluri constănțene. În final, legat de acest volum, trebuie să spun că cel mai mult mi-a plăcut sintagma lui Eugen Deutsch, un alt ieșean cunoscut, dintr-o poezie dedicată umoriștilor constănțeni. Drept care semnez... Dan, căpitan de RAI |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate