Nu te faci ziarist, ci te naști ziarist. Ziaristica nu este o meserie, ci o vocație. Când calitățile native sunt dublate de o cultură solidă, mai rămâne ca gazetarul să-și înțeleagă menirea: nu neapărat aceea de formator de opinie, cât cea de vidanjor social. Acesta este, lapidar, mesajul pe care-l comunică cititorilor gazetarul Gheorghe Frangulea, un călărășean care s-a exilat la Pitești, în cartea "Despre limbaj și politică în presă (studiu comparat)", apărută în colecția "Opera Omnia", a Editurii Tipo Moldova, într-un proiect susținut de Universitatea "Petre Andrei", din Iași. Cartea cuprinde, pe considerente de argumente profesionale, sfaturi date acelora care, din varii motive, au ajuns să se numească redactori, trecând dintr-un partizanat politic în altul, în funcție de interesele de moment sau pe termen mai lung, ale patronilor. În plus, se încearcă, tot dintr-o perspectiivă proprie, și explicarea anumitor derapaje ale presei locale călărășene, datorate intereselor economico-financiare. Evident, tot ale patronilor. Ziaristul nu numai că devine părtaș la micile intrigi locale, dar implicarea lui activă în asemenea devieri a condus, iată, la decredibilizarea acestei activități.

În presa locală călărășeană de după anul 1989, trei au fost rubricile care au făcut istorie, care au reușit să se impună în conștiința cititorilor. Este vorba de celebra rubrică "Gura lumii o astupă doar... Pământul", apărută încă din 1993, inițial sub semnătura prof. Nicolae Gheorghe, în publicația "Pământul". A doua rubrică din presa locală care, iată, devine obiect de studiu și un autentic document arhivistic, este "La judecata presei", lansată tot de publicația "Pământul", de unde autorul acesteia, Gheorghe Frangulea, face o extracție, de peste 470 de pagini, cuprinzând textele scrise aici, pentru perioada 2006 - 2008, ca parte a istoriei trăite. Desigur, a treia rubrică, din care Gh. Frangulea consemnează, uneori amuzat, alteori intrigat, de cele mai multe ori cu interes, este "Linia Fierbinte", singura care mai rezistă în peisajul jurnalistic local.

În 3 ani, iată, la Călărași, au apărut mai multe ziare decât gazetari. Gheorghe Frangulea, într-un limbaj colorat, plin de insinuări, uneori cu un tâlc priceput numai de avizați, le trece, când și când, în revistă. "Gazeta de Vineri" este "oficiosul prefectului", fiind editată de Cornel Dumitru, pe care autorul îl descrie extrem de elocvent: "un Ciomu al presei locale", "care cântă la comandă și scuipă în farfuria oricui, tot la comandă". "Observator" este un ziar "plin de obsesiile patronului", Petre Marian Miluț, care e "o coadă de topor a politicii naționale". "Evenimentul" e nimic altceva decât "o foaie politizată excesiv", "cu un patron cu grade", Constantin Tudor, descris drept "un individ cu un stil neinteresant, plat, inexpresiv, lipsit de vână". "Impact" e un "ziar cu ambiții regionale doar în titlu". "Curierul", în varianta editată de poetul Iulian Talianu, e doar "un rahat pe băț", în vreme ce în varianta Lemtrans - Constantin Bercaru, devine "ziarul Găștii", "un stabiliment unde migrează ziariștii plătiți cu ora". "Jurnalul" e scris "de un metru cub de importanță", în spetă Sorin Danciu, descris drept "un personaj care dezinformează la fel de ușor cum trage aer în piept". "Argument" e "un ziar pornografic", unde sunt tipărite fotografii cu fete despuiate "și cu mâna la păsărică", toate constituind "niște vise din tinerețe de-ale patronului" Nelu Bălașa, cunoscut ca "făcător de mici". "Exclusiv" - "foia de adunătură" (Dan Toneanu, Marius Stoie), "Abc Civic" - scris de "un individ certat cu limba română" (Radu Emanuel) și "Arena" - ziarul de casă al primarului de la acea vreme, M.D. Țuțuianu (Octavian Câju), publică numai afirmații ale unor lideri sau pseudopoliticieni locali. Mai sunt amintite: "Opinia Publică" (Alexandru Oltenacu), "un ziar mort și reînviat", "Brazda" (George Oprea), "Express" (Decebal și Daniela Mihalache), "Gazeta Linia Fierbinte".

Autorul structurează astfel presa călărășeană: 1. ziarul cel mai bogat în anchete și campanii de presă - "Jurnalul"; 2. ziarul cel mai incisiv la adresa actualei puteri - "Linia Fierbinte"; 3. ziarele cele mai puțin difuzate - "Impact" și "Semnal"; 4. ziare nou apărute - "Brazda"; 5. ziare vândute puterii - "Gazeta de Vineri", "Argument", "Evenimentul"; 6. ziarul cel mai slab în subiecte de presă - "Curierul"; 7. ziarele cu cea mai bogată tematică și cuprindere - "Jurnalul" și "Observator"; 8. ziare cu patronat înregimentat politic - "Evenimentul" (Partidul Conservator), "Observator" (PPCD - Petre Marian Miluț), "Gazeta de Vineri" (PNL)," Argument" (PNL), "Curierul" (PSD), "Jurnalul" (PSD). Doi ani mai târziu, în decembrie 2007, afinitățile jurnaliștilor cu îmbârligăturile politice locale erau aproape neschimbate: "Observator" - migrează de la PPCD la PNȚCD, ca și patronul Petre Marian Miluț; "Evenimentul" - de la PC la PD, tot pentru că patronul acestuia, Constantin Tudor, devine membru al partidului aflat atunci la guvernare; "Argument" - PNL; "Exclusiv" - neutru; "Abc Civic" - PNL; "Express" - PD; "Jurnalul" - PD; Linia Fierbinte - "împotriva regimului liberal". Documentarea se face, de cele mai multe ori, din birou, cu gura căscată la televiziuni, sau din goana mașinii (Elena Nițu. Nicolae Dobre, Sorin Danciu, Iulian Talianu), de la conferințele de presă, de aici derivând și apelativul de "gazetarii-fursecari" (Marius Stroe, Radu Emanuel, Loredana Mira, Monica Ghiorghe etc.), acest apelativ făcând concurență celuilalt lansat de noi și care a devenit un brand național - "ziarizde". Ca o completare la toate acestea, la numai 6 ani de când au fost astfel catalogate, ziare cu tradiție au dispărut din peisajul publicistic local - "Pământul" (Gh. Frangulea), "Curierul" (I. Talianu / Constantin Bercaru). Au dispărut și altele, editate doar pentru a etala umorile unora: "Gazeta de Vineri" (Cornel Dumitru), "Exclusiv" (D. Toneanu / M. Stroie), "Evenimentul", cu patron migrând de la un partid politic la altul, în funcție de cine ajungea la guvernare (C. Tudor). Altele au avut apariții meteorice: "Real în Călărași" (G. Dragomir), "Ștafetarii" (Ana Antonache), "Adevărul de Seară" (Dinu Patriciu), "Brazda" (G. Oprea). Au apărut, însă, altele: "Muntenia News" (Daniela Mihalache, dar asta doar pentru că a divorțat), "Actualitatea" (Ana Maria Gonciu), "Obiectiv" (Marius Lotrea), "Ediția" (Elena Mitache, fostă Nițu). În tot acest timp, numărul cititorilor a scăzut permanent, presa locală ajungând să supraviețuiască de pe urma contractelor de publicitate obținute în urma traficului de influență exercitat de politicienii de ocazie. Tirajele sunt prăbușite, vânzările nici măcar nu mai sunt contabilizate. Însă aproape fiecare ziar are grijă să servească interesele de moment ale politicului: "Jurnalul" - USL, "Arena" - USL, "Obiectiv" - USL, "Argument" - USL. "Observator" s-a transformat într-o publicație de rețete culinare. "Ediția", "Actualitatea", "Express", "Abc Civic", "Muntenia News" sunt în căutare de stăpân. "Gazeta Linia Fierbinte" devenită, între timp, "Gazeta de Călărași", rămâne fidelă liniei sale, fiind specializată în investigații și reportaje de presă.

"Despre limbaj și politică în presă" e o carte în care autorul urmărește, cu pasiune și, uneori, cu mirare, evoluția presei călărășene, într-un timp relativ scurt, de numai 3 ani, pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008, timp în care au dispărut redacții, au dispărut publicații, au dispărut mulți dintre aceia care-și spuneau ziariști, dar numai pentru că și-au descoperit alte slujbe, mai bine remunerate. Fenomenul presei locale este unul extrem de dinamic. Însă pentru Gh. Frangulea, iată, presa locală, la Călărași, constituie doar un pretext, câtă vreme fenomenul este unul național, iar condiția gazetarului de provincie este una extrem de ingrată: de cele mai multe ori, ziaristul local, aflându-se în mijlocul lupilor, evident că nu trebuie să se apuce să behăie. În orașele mici, unde fiecare se cunoaște cu fiecare, e greu să faci presă. Cu atât mai puțin presă de calitate. Iar ziariștii, iată, sunt și ei oameni. Adică trebuie să mănânce.Și au și de de plătit facturi. Unii preferă lăturile politice, acceptându-și, de cele mai multe ori datorită limitării intelectuale, calitatea de "fursecari" și/sau "ziarizde". Și mult mai puțini și-au ales ca scop rolul de vidanjor social.