agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-23 | |
În perioada 26-28 septembrie 2014, pe o vreme de toamnă superbă, au avut loc două festivaluri de epigramă sincronizate, la Caransebeș și Timișoara. Fiecare festival a avut premianții lui, organizatori locali și program distinct. Dar invitații au fost comuni și s-au mutat (corectă e diateza pasivă, au fost mutați) sâmbătă după-amiază, de la Caransebeș înspre Timișoara.
Paranteză. Pe 27 septembrie urma să aniversez 39 ani de căsnicie. O viață de om! Aș putea spune singura viață, am senzația certă că Dan Norea dinainte era altă persoană. Cum nu voiam să renunț la festival, dar nici s-o las pe Leni singură acasă, atunci când m-a sunat domnul Bencei să mă invite, i-am răspuns: - Vin cu plăcere, dar să știți că vin cu soția. Niciunui organizator de festival nu-i pică bine așa ceva. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă toți participanții ar veni însoțiți: eforturile ar trebui dublate. Așa că domnul Bencei a făcut tot ce a putut să mă descurajeze. - Locurile la hotel sunt limitate, nu am cum să vă cazez pe amândoi. - Nu-i nimic, îmi caut loc la un alt hotel. - Avem multe deplasări, nu știu dacă în autocar încap toți invitații. - Asta se rezolvă simplu, vin cu mașina mea. Pot chiar să vă ajut, mai iau încă două persoane. Până la urmă, am găsit locuri la același hotel cu ceilalți, dar Leni și-a plătit cinstit partea. Nici cu autocarul n-au fost probleme, duminică am lăsat mașina în parcare. Închid paranteza. În Caransebeș, primul punct din program a fost un pelerinaj la locul de veci al celui care organizase festivalurile precedente, cunoscutul epigramist Nicolae Nicolae, plecat dintre noi în primăvară. Vorbind despre decedați, domnul Corbu a menționat că 2014 a fost un an greu pentru UER, cel mai recent din ei (la acea dată), Valerian Lică, fiind al 11-lea. Duminică seara am aflat telefonic de la un coleg constănțean că s-a stins Mioara Vineș, unul din membrii fondatori ai CUC, o epigramistă veche, din generația lui Sorin Beiu. Cum ea a ocupat în lista de epigramiști decedați poziția numărul 12, sper ca șirul anului 2014 să se oprească aici, altfel 13 chiar ar fi un număr cu ghinion. Reculegere la mormântul lui Nicolae Nicolae La bordeiul lui Ioan Cojocariu Înainte de a intra, nu-ți poți imagina ce se află înăuntru Următoarea vizită a fost una complet ieșită din comun. Domnul Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură “George Suru” din Caransebeș, ne-a prezentat cu mândrie două construcții “ridicate” de domnia sa. Ghilimelele vor să spună că una din cele două construcții nu a fost înălțată, ci mai degrabă săpată. E vorba de un bordei, un adevărat palat subpământean, care îmbină aspectul și utilitățile rurale cu confortul modern. Dacă bordeiul are influențe preluate de la mai multe popoare, a doua construcție are o origine cât se poate de precisă: este un sanctuar dacic. E vorba de o construcție rotundă, cu un altar în mijloc unde se poate face (și chiar s-a făcut) focul, cu pereții și toate accesoriile interioare din lemn. Inclusiv mesele la care urmașii dacilor au închinat câteva păhărele în cinstea lui Zamolxe. Poză de grup pe treptele Catedralei din Caransebeș O idee generoasă - un arc între două biserici de rit diferit Tradiționala fotografie cu agoniști A doua zi dimineață, după o fotografie de grup pe treptele catedralei ortodoxe, am mers la Primărie, pentru festivitatea de premiere. S-a început cu mici discursuri inevitabile: viceprimarul dr. Filip Străjeriu, city managerul municipiului prof. Nicolae Borceanu, directorul Casei de Cultură Ioan Cojocariu, președintele UER George Corbu, președintele cenaclului “Apostrof” din Caransebeș, Ioan Jorz. Domnul George Corbu a deplâns, în discursul domniei sale, suprapunerea festivalului de la Brăila cu tandemul Caransebeș-Timișoara, ceea ce mi-a iscat câteva reflecții personale. E adevărat, există festivaluri culturale cu mai multe secțiuni (Vaslui, Bistrița, Slatina, Tg. Jiu), cărora UER nu le poate impune o anumită agendă. Dar Brăila, Caransebeș și Timișoara au o singură secțiune, epigrama. Dacă nici acestor cenacluri nu le poate fi impusă sincronizarea calendarului, asta nu dovedește altceva decât o totală lipsă de autoritate a conducerii UER. Ceea ce sugerează importanța și urgența înlocuirii vechiului statut al UER cu unul nou în care, printre altele, gradul de subordonare a filialelor să fie mult mai bine evidențiat. La rândul lui, Ioan Jorz a anunțat că pierderea regretatului Nicolae Nicolae nu va duce la dispariția cenaclului, ci dimpotrivă. I-a prezentat pe cei 5-6 membri actuali, din care i-am reținut pe Ioan Ghera din Ohaba Mâtnic, câștigătorul unuia din premiile de la Timișoara și pe Costel Stancu din Reșița, o mai veche cunoștință de pe agonia. Înainte de a anunța premiile, Ioan Jorz a precizat că departajarea a fost dificilă, diferențele între primii clasați fiind minime. Cum doi premianți din clasamentul inițial au lipsit (probabil au participat la festivalul “concurent” de la Brăila), a avut loc o redistribuire. Bănuiesc că (de fapt sunt aproape sigur), cu această ocazie am avansat pe locul III. Drept care, neștiind cine sunt cei doi absenți, le urez multă sănătate tuturor participanților de la Brăila! În sala Primăriei din Caransebeș În recital Cornel Rodean, Nichi Ursei și Vali Slavu N-o mai lungesc și prezint clasamentul și câte o epigramă, exact așa cum le-am primit de la Ioan Jorz, lucru pentru care îi mulțumesc. Reamintesc cele două teme: “Slugă la doi stăpâni” și ”Jumătatea mea”. Locul I - Ion Toderașcu, Vaslui Locuind la mama soacră Căsătorit de-o lună și mai bine, Am înțeles ce-i aia libertate, De vreme ce - și rog a se reține - Mă regăsesc în titlul temei date!... Locul II - Gheorghe Șchiop, Porumbacu de jos Legat de glie Străin în țara mea natală, Pe viață slugă eu rămân Sub marea cizmă bicefală A Parlamentului român. Locul III - Dan Norea, Constanța Optimism Dragi prieteni, am o veste Ce tristețea îmi alină: La pahare și neveste Jumătatea mea-i mai plină. Mențiune 1 - Dan Căpruciu, Galați Suferință creștinească Ca rob al Domnului, în rugă Și post o țin, ce viață grea! Că-s în același timp și slugă La dracii din muierea mea. Mențiune 2 - Mihai Sălcuțan, Buzău Recidivă Când băutura-mi e puțină Nevasta iute se răscoală, Că jumătatea ei e plină... A mea e jumătate goală! Au mai fost acordate: - Ionel Iacob Bencei - premiul special “Nicolae Nicolae”, din partea organizatorilor. - Ioan Jorz și Ioan Cojocariu - diplome de excelență, din partea domnului Petre Gigea Gorun. După festivitate a avut loc o vizită la tabăra de sculptură din ardezit, una din mândriile locale. Masa de prânz de la pensiunea Kolping a fost ultimul punct al festivalului de la Caransebeș. Imediat după aceea am fost predați cu proces-verbal domnului Ionel Iacob Bencei, care ne-a comandat îmbarcarea în autocarul de Timișoara. Partea a doua a tandemului epigramistic a debutat cu o vizită la “Cramele Recaș” terminată, evident, cu o degustare de vinuri. Știți cum are loc o degustare de vin, așa e? Ridici paharul și îi admiri culoarea, clatini paharul și îi adulmeci aroma, bei paharul ca să-i simți gustul. Ei bine, eu fiind cu mașina, m-am mulțumit să parcurg doar primele două etape. Dar am cumpărat câteva sticle și m-am răzbunat seara, în cameră. Aniversând 39 ani de căsnicie la Cramele Recaș O cină prelungită a avut loc la Pensiunea DI-ANA-TOM din comuna Bazoșu Nou. Pentru a cinsti ospitalitatea celor doi patroni, Ana și Toma, domnul Bencei ne-a rugat să scriem fiecare câte o epigramă sau madrigal, catrene pe care înainte de plecare le-a citit cu glas tare, după care le-a înmânat destinatarilor. V-o reproduc pe cea scrisă de mine. Slăvim astăzi clipa (cu pana) În care, simțindu-i aroma, În templul zeței Diana Intrat-a ereticul Toma. Duminică dimineața, după o fotografie de grup în fața hotelului Central, a urmat o vizită la Herghelia Izvin. Față de alte animale, caii au în general o noblețe aparte, dar la o herghelie de mari dimensiuni, ai șansa să vezi unele exemplare superbe. Din păcate, am aflat că a scăzut interesul pentru caii de rasă participanți la marile concursuri. Poză de grup în fața Hotelului Central din Timișoara Puțini cai de rasă, multe mârțoage Izvorul lui Miron Următorul popas a avut loc la Mănăstirea Izvorul lui Miron. Numele e derutant, pentru că reunește două elemente distincte. E adevărat că există acolo un izvor de apă termală, drept care poți vedea câteva lacuri mici cu nuferi și pești exotici. Dar nu a fost descoperit de vreun păstor numit Miron, ci mănăstirea a fost înființată la inițiativa unui păstor de alt nivel, Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, uns în perioada interbelică. Dacă tot am ajuns la o mănăstire, am procedat la un ritual, inaugurat împreună cu Grigore Chitul acum câțiva ani: am aprins o lumânare, punându-mi în minte dorința să scriu epigrame la fel de bune ca Nicolae Bunduri. Mă rog, e drept că pentru asta ar trebui să merg mai des la biserică, dar un progres tot se vede: în acest tandem epigramistic am luat mai multe diplome decât Vali Slavu. Festivitatea de premiere a avut loc la Căminul Cultural din comuna Curtea. Dar până acolo, am trecut prin localitatea Coșava, unde există o placă memorială, realizată prin strădania profesorului Ioan Enășescu, cu următorul conținut: Aici a popsit A. I. CUZA Alungat din țara-i dragă, Pribegind în lumea largă. 5.III.1866 – 5.III.1999 La Căminul Cultural din Curtea, publicul era format nu numai din epigramiști, cum se întâmplă la alte festivaluri, ci și din săteni. Nici nu se putea altfel, câtă vreme din prezidiu, în afară de organizatori și conducerea UER, a făcut parte primarul Mircea Grecu. După scurtele discursuri protocolare, domnul George Corbu a prezentat volumul “Ridendiștii de azi”, volum aniversar îngrijit de Ionel Iacob-Bencei, cu ocazia împlinirii a 45 de ani a Cenaclului de Satiră și Umor “Ridendo” din Timișoara. Cu această ocazie, domnul Bencei a fost primul din asistență care a primit o Diplomă de Gratitudine. După recital au urmat o serie mare de diplome de excelență: Mihai Cimpoi, George Corbu, Eugen Albu, Vasile Barbu din Uzdin (Banatul sârbesc), Florina Dinescu-Dinu, Ion Diviza (care a primit una și pentru Gheorghe Bâlici), Ion Moraru, Dan Norea, Cornel Rodean, Mihai Sălcuțan, Nichi Ursei. Pe a mea scrie “pentru contribuția Domniei Sale la promovarea epigramei românești și activitate managerială”. Dacă tot eram la capitolul ăsta, cineva și-a adus aminte și mi-a înmânat la Curtea o altă diplomă de excelență, acordată de Cenaclul “Nectarie” - Vama-Bucovina (unde nu fusesem prezent, deci îi mulțumesc abia pe această cale domnului Sorin Cotlarciuc), „pentru promovarea culturii și dezvoltarea umorului și satirei românești”. Păi să nu te umfli în pene? Reamintesc o vorbă auzită la Caransebeș: “Nu vi se pare că m-ați lăudat prea tare? Că mie nu mi se pare!” Prezidiul festivității din Curtea Căminul Cultural din Curtea, invadat de epigramiști Ajungem, în sfârșit, la premii. Premiul la tema “Degeaba” - Florian Abel , Grindu-Ialomița Superdegeaba Aleșilor, cu toată graba, Mereu le căutați defect Că stau în funcție degeaba. Degeaba, dar o fac perfect. La această temă au mai trimis epigrame bune Corin Bianu, Vasile Larco, Janet Nică. Premiul la tema “Popa și papa” - Ion Ghera, Ohaba Mâtnic/CS Popa și PAPA Știe-se pe-ntreg pământul Ce le-oferă viitorul: Papa Francisc va fi “Sfântul”, Iar POPA’S - “Nemuritorul”. De menționat că Ion Ghera a primit nu numai un premiu în bani, ci și un tablou semnat Popa’s. La această temă, Ion Moraru și George Petrone au primit și ei câte o casetă cu lucrări de Popa’s. Epigrame bune au mai trimis și Constanța Apostol, Laurian Ionică, Nicolae Bunduri, Ioan Toderașcu. Premiul la tema “Epitaful unui ticălos” - Vali Slavu, Aninoasa/ HD Epitaful unui ticălos Reîntors la malul mării, Zace-aici un șef de stat; A făcut mult bine țării... Moartea, când ni l-a luat! La această temă au mai trimis epigrame bune Eugen Albu, Dan Căpruciu, Constantin Tudorache. Premiul pentru grupaj - Alexandru Ștefan (Al Sașa), Câmpina. Epitaf Aicea zace-un ticălos Sub crucea dintr-un lemn ales Furată până la deces. Și după moarte tot s-a scos! Premiul Casei de Cultură a Municipiului Timișoara - Ion Diviza, Chișinău Toate drumurile duc la Roma? Pân’ la Roma e un pas, Dar mai scumpă-i țărișoara: Drumurile lui POPA’S Toate duc la… Timișoara. Premiul special al juriului - Gavril Moisa, Cluj-Napoca Epitaf unui ticălos În acest cavou luxos, Cu un aer nesimțit, Doarme-un mare ticălos… Tot așa cum a trăit. Premiul Cenaclului “Ridendo” - Dan Norea, Constanța Judecata de Apoi Când cel mai mare ticălos În smoală zece ani a stat, Satan a declarat ritos: Lăsați-l încă un mandat! Premiul “In memoriam Damian Ureche” - Nichi Ursei, Rm. Vâlcea Pe mormântul unui ticălos Zace-aici un oarecare, Machiavelic personaj, Ce de moarte nu fu-n stare Să mai scape prin șantaj… Au mai fost acordate: - Mențiuni: Florina Dinescu-Dinu (Ploiești), Mihai Sălcuțan (Buzău), Nicolae Brelea (Tg.Jiu) - Petre Gigea-Gorun - Premiul Facultății de Sociologie-psihologie a Universității de Vest Timișoara, sponsorizat în nume propriu de prof.univ. dr. Ștefan Buzărnescu - Diplome de gratitudine - primarul comunei Curtea Mircea Grecu, viceprimarul Ioan Faur, secretarul Marcel Vișan. - Diplome aniversare Ridendo-45 - Dan Căpruciu (Galați), Arcadie Chirșbaum (Făget/TM), Ioan Cojocariu (Caransebeș), Teodor Groza (Voievodina, Banatul sârbesc), Victor Gioroceanu, menestrelul cu chitara, Florina Buzoaica, poeta elevă. Ar mai trebui menționat că, la fel cu seara precedentă, domnul Bencei a rugat epigramiștii să scrie în onoarea gazdelor câte o epigramă sau madrigal, fără a se institui un premiu. Neavând acces la catrene, vi-l reproduc pe al meu. După un festin la Curtea Umoriști fără pereche Înțeleg acum și ei De ce Craii lui Matei Au venit la Curtea Veche. Am mai reținut ultimul vers din catrenul Florinei Dinescu, dedicat primarului: “În Curtea-a mâncat tot poporul”. A iscat o cascadă de râsete, n-am înțeles de ce. Cu foamea și setea (de cultură) astâmpărate, cu urechile plăcut gâdilate de menestrelul Victor Gioroceanu, am urcat veseli în autocar. Și veseli am rămas până la Timișoara. Veselia a avut și un alt motiv. Datorită unor schimbări nesemnificative de program, care au dovedit flexibilitatea domnului Bencei (neîncremenit în proiect), am avut la dispoziție o după-amiază însorită, în care cei care au venit pentru prima dată în Timișoara au putut petrece câteva ore vizitându-i monumentele și parcurile. Uitându-mă pe coperta volumului “Ridendiștii de azi”, l-am văzut și pe Miloș Petru. Așa că l-am sunat și, pe seară, când am ajuns la hotel, l-am găsit în hol. Am petrecut o seară plăcută, împreună cu toți agoniștii cu care ne-am înțepat în comentarii atâția ani. Alt grup de agoniști, cu Miloș Petru Cu Valeria Tamaș în Piața Operei Luni dimineață deja plecaseră toți ceilalți invitați. Dar Leni și cu mine am mai stat o zi, ca să vizităm Timișoara pe îndelete. Nu singuri. Dimineața ne-am întâlnit cu o altă colegă de pe agonia și alte site-uri, Valeria Tamaș. Ne-am întâlnit în Piața Operei și, împreună cu ea, am vizitat Domul Catolic, Catedrala Ortodoxă, Bastionul și câteva parcuri, inclusiv renumitul Parc al Rozelor. După amiază ne-am întâlnit cu un fost coleg de serviciu, pe care nu-l mai văzusem din 1973 și cu care am reluat legătura mulțumită facebook-ului. Pentru că, uitasem să vă spun, Timișoara a fost orașul în care am fost repartizat după absolvire, unde mi-am petrecut primul an de stagiatură și după care sufletul meu tânjea de 40 ani. Apusul soarelui ne-a găsit pe malul Begăi, cu o halbă de bere în mână. Apropo’ de halbă, cei care îmi citesc paginile de jurnal știu ce cadou mi-am oferit: o halbă pentru colecție. Lângă Catedrală, Romulus și Remus hrăniți de o vulpe... pardon, de o lupoaică Esplanada dintre Operă și Catedrală, de care multe orașe ale Europei ar fi mândre Cu alte cuvinte, în Timișoara am petrecut câteva zile extraordinar de plăcute. Lucru pe care vi-l urez și vouă, celor care ați fost la Brăila! Bineînțeles, la următorul festival. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate