agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-16 | | Ion Stănescu, 38 de ani, miner la Lonea, cu patru copii, a participat și în ianuarie, și în februarie, și în iunie la toate „escapadele” minerilor pe meleagurile bucureștene... Înalt, vânjos, cu o cicatrice pe obrazul drept, pe jumătate mascată de o stufoasă mustață pe oală, merge legănat și vorbește rar. Are siguranța omului puternic – fost boxer, patru ani campion pe județ, doi ani campion pe zonă... Mă invită la el acasă; dar ușa este încuiată. Nu are cheile, care sunt la socrii săi, într-un bloc vecin. Cu socrii discută prin intermediul copiilor. - Nu discută socru-meu cu mine – îmi explică el. E supărat că am bătut-o pe nevastă-mea... După ce am bătut-o, a venit cu socrii la ușa mea... Le-am dat și lor... Acu’, socru-meu o fost mare bătăuș la viața lui, și el mai mult d-aia-i supărat... Cum am plecat?... Eram cu copii la soacră-mea, a ieșit un șef de brigadă din apartament și se grăbea... Unde mergi, mă Vasile, zic. Plecăm, zice, că mi-a dat telefon de la serviciu, plecăm, zice, să salvăm Televiziunea, că e ocupată... Nenorociri acolo au făcut ăștia noi angajați, care stau prin cămine... Au venit și din alte părți, n-a fost numai Valea Jiului... M-am schimbat, am plecat la gară... Am plecat cu prima garnitură. Am ajuns în Gara de Nord dimineața, la ora 4. Liderii sindicali de la toate minele din Vale ne-au zis să mergem în Piața Victoriei, că Televiziunea e gata eliberată. În Piața Victoriei noi am așteptat afară. Înăuntru, în clădire, au intrat și au vorbit cu guvernul liderii sindicali de la toate minele din Valea Jiului. - Ce lideri sindicali au fost din partea dumneavoastră? - Păi, de la noi... au fost înăuntru dl. Cioară, dl. Miron Cosma, președintele ligii, a intrat înăuntru și a vorbit. L-am văzut pe dl. Miron Cosma și la Piața Universității, împreună cu alți lideri... În loc de Televiziune, liderii ne-or dus la Universitate. Care-or ajuns primii acolo, ce să mai spun, i-o bătut pe cei de-acolo și i-o urcat în mașini. Eu am venit mai târziu și am intrat în subsol la Universitate, că se baricadaseră acolo. Care cum l-o prins, l-o luat pe sus... Nevasta intră și iese din cameră, aruncând peste umăr: - Tocmai pe ăsta l-ați găsit de model, să vă spună... Bărbatul „nu răspunde la provocări”. Tace, ca și când n-ar auzi-o... - ...Eu v-am spus, am rămas în urmă, fiindcă eram și cam șchiop, aveam o gleznă luxată... Când am ajuns, îl urcau în mașină pe Marian Munteanu. Ce să zic, era bătut bine... - Au și studenții câteva casete, a dat la televizor cum îi băteau minerii – intervine nevasta. Eu nu cred că sunt false. - După aia am intrat și eu, de curios. „Bă, ziceau, hai să vezi ce-i acolo”... Colegii mi-au zis că sunt femei dezbrăcate. M-am dus și eu, dar nu le-am văzut. Ei așa or zis, că le-o îmbrăcat cu cearșafuri și le-o trimis la spital, că erau drogate... Eu n-am văzut, ce să zic, dacă n-am văzut... - Cum, de ce ați lovit oamenii? - Coborau oamenii, femeile din blocurile de primprejur. Ei l-au arătat și pe Marian Munteanu... Ziceau ca atunci când treceau la servici, îi opreau cei din Piață, golanii, mitingiștii, și le puneau în piept cu forța insigna cu „Golan”, îi puneau să strige lozinci și după aia le dădeau drumu’... Ziceau că n-aveau încotro, că dacă nu strigau „Jos Iliescu”, îi băteau... Când am fost noi, bătaie au luat și cei care nu-și vedeau de drum și ziceau: „Ce, bă, ați venit voi, gorilele lu’ Iliescu să faceți dreptate ?!” Și atunci se-ncingeau și minerii, și-i loveau pe ăștia care criticau minerii... Da’ în rest, care aveau acte în regulă, îi scotea din zonă și le dădea drumu’... - Dvs. personal ați lovit pe cineva? - Eu, pe acolo, pe la Universitate, n-am dat în nici un om. În Piața Victoriei, am lovit un om cu pumnu’... Erau cinci tineri de liceu din clasa a XI-a, în fața Muzeului Antipa, care strigau „Jos Iliescu!” și la noi: „Șobolanilor, uite ce ați făcut!”. Nevasta izbucnește: - Porcii dracului, uite ce ați făcut, voi și Iliescu, au dreptate că i-ați bătut, comuniștii dracului! - Io nu-s comunist – se scuză minerul – da’ când am vrut să-i legitimăm pe cei de liceu, unul din ei a dat cu umbrela într-un ofițer și atunci am sărit pe ei și i-am prins... Am dat în ei, ce să mai vorbim... patru dintre ei au început să țipe: „Noi n-am strigat, colegul nostru a strigat!” Nici ăsta nu voia să spună c-o strigat, și atunci i-am dat un pumn ș-o spus că el a strigat. - Asta-i o porcărie – țipă din nou nevasta, ce, Iliescu are gardă neagră ?! Tot ce-ați făcut e-o porcărie! (Către mine) Da’ ce credeți că ăștia au plecat de capul lor ?! că nu i-a mobilizat nimeni de-acasă ?! spune, mă, de Vasile Florea! - Vasile Florea, șef de brigadă... – mormăie minerul. - Și în timpul liber cooptat în biroul de la Primărie – completează nevasta. - El a primit telefon... spune minerul. - Dar cum ați făcut rost de trenuri, cine vi le-a pus la dispoziție? - Șeful gării... Când am fost a doua oară la București, șeful gării nu vroia să dea nici un tren. Și l-or aruncat minerii jos de pe o fântână și l-or trimis din gară și i-or zis că-l aruncă de la etaj dacă nu dă garnituri... Atunci o venit cu elicopterul Gelu Voican să ne oprească, dar a venit prea târziu, și a ținut o cuvântare... Nevasta bombăne: - Cuvântare! Asta ați vrut, asta aveți, că eu de cuvântări m-am săturat... (Către mine) În magazine n-ați intrat? Că ei fac ordine doar în București!... Eu înțeleg că se mai și exportă, dar chiar așa, să care tot... Și presa locală, ce face ?! Cum zice unul ceva, cum îl atacă! Ca pe vremea lui Ceaușescu. - Eu, v-am spus, n-am dat... continuă minerul fără s-o audă. Ce să mai dai, când sar douăzeci pe unul singur. Nevasta: Și Iliescu v-a lăsat țapi ispășitori, de vorbește toată țara și toată lumea de voi! Spune, mă, erau civili la București, care ziceau: „Nu-i lăsați să vă filmeze, să vă pozeze”, că aici e, dacă nu e nimic murdar, de ce să nu vă filmeze, de ce să nu vă pozeze?!? Minerul: Eu nu înțeleg cum de nu i-o oprit la Televiziune... Să fi fost eu ofițer sau subofițer la Televiziune, cu armă la mine, păi cum să stau, cum să-i las ?!?... Nevasta: Și Chițac ăsta a fost cu lovitura de stat cu Iliescu... Ehei... Minerul: Am mai vorbit și cu soldați din trupele de miliție... „Păi, cum, mă, stați și nu trageți ?!?” „Avem ordin, ziceau, avem ordin să nu facem nimic”. Veneau și cordoane de muncitori de la întreprinderi din București. Ziceau că vin și ei cu noi, dar noi îi trimiteam, să nu se amestece cu minerii. - Acum, dacă v-ar mai chema cineva, v-ați mai duce la București? - Nu m-o chemat nimeni... eu am plecat, așa, din proprie inițiativă... și acum, dacă aș vedea vreun eveniment la televizor, sigur aș merge! Nevasta: Să vedem ce-ți dă ție Iliescu, mă prostule, că și Iliescu, întâi i-a făcut golani, și p-ormă și-a cerut scuze. - De la Piața Universității unde ați plecat? - Am fost la țărăniști să-l arestăm pe Rațiu. Au venit niște mineri, seara: „Haideți să-l arestăm pe Rațiu”. Ne-am urcat într-o basculantă, la Piața Victoriei și am plecat să-l arestăm. No, să știți că și la mineri o fost victime, când punea câte o frână șoferul cădeau din basculantă câte 5-6 ortaci. - Cine știa unde stă Rațiu? - Știa șoferul... Ne mai spuseseră niște civili în timpul zilei. I-am spus șoferului să oprească la 100 de metri de casă. Am coborât jos și ne-am împărțit în două grupe. Am înconjurat casa, că avea mai multe ieșiri. Ãia din casă or mirosit. Când să intrăm, or ieșit șoferii lui Rațiu din casă, cred că i-o trimis să vadă. O grupă l-a prins pe un șofer, alta pe ălălalt. Prima dată, șoferul n-o vrut să spună, o zis că în casă sunt doar doi băieți. „Măăă, spune, zic, că o iei pe coajă!” Apoi a spus că înăuntru e Rațiu cu patru oameni. Ne-am sfătuit: „Mă, pe unde intrăm, ca să nu ne împuște?... Intrăm pe toate părțile!” Ãia tineri au rămas afară. Până aici ei or fost focoși tare, da’ acu’ tremurau: „Dacă ne împușcă Rațiu?!” Am intrat numai patru oameni. În curte am găsit o baterie de radio-emițător, cu care vorbesc polițaii. O apărut, după o portiță, un tânăr cu o țavă în mână. „Ce vă trebuie, mă, dumnezeii mamii voastre!” – uite-așa ne-o înjurat. Eu, când ne-o înjurat, l-am lovit cu bateria în piept, și-o aruncat țava... A fugit în casă pe scări în sus și o sărit de pe balcon pe o bucătărie de vară, cum îi zice, o verandă... Stați că vi-l arăt ( și minerul se ridică din scaun, acută în dulap și scoate dintr-un album o fotografie color în care dl. Rațiu stă la masă alături de un tânăr și o tânără care-l privesc cu drag.). Uite, ăsta-i, spune minerul punând degetul pe chipul tânărului... E asistentul lui Rațiu, așa o zis... Fotografia am găsit-o în casă la Rațiu și am luat și eu o amintire, - spune minerul nostalgic. ...Apoi am strigat la ceilalți: „Controlați casa, ca să nu fugă!” Ãsta venise că să dispară ceilalți prin spate. Dar lăsaserăm băieți și acolo și i-am prins pe toți... Nu-l găseam pe Rațiu, acuma... Peste tot l-am căutat... N-am spart nimic în casă la el. Erau răsturnate haine, hârtii, de alții, ca să zică că minerii au făcut. Da’ minerii, dacă spărgeau, nu mai rămânea nimic... P-ormă l-am văzut pe Rațiu... Așa, în poză, e chipeș... Da’ să-l vezi cum se ghemuise după niște iederă pe veranda aia și se ruga: „Băieți, vă rog frumos să nu mă loviți, că sunt om bătrân.” Le-am zis și eu: „Băieți, nu dăm în el că e deputat.” Când i-am scos afară, a apărut o Dacie și unul din ea zice: „Băi, băieți, ce-ați făcut, ați dat în domnul Rațiu?”. Era Dan Iosif. Da’ n-am vrut să i-l dăm pe Rațiu. „Îl ducem noi, nu-l urcăm în basculantă”, zicea Dan Iosif... Ãștialalți, nu, că noi l-am prins, noi îl ducem... „Să meargă cu basculanta, să-l judecăm!” Rațiu zicea: „Domnu’ Dan Iosif, nu mă lăsați cu minerii, că mă linșează.” I l-am dat pe Rațiu, da’ ne-am urcat doi mineri cu el în Dacie, că nu știam unde-l duce pe Rațiu... L-am dus la guvern. L-a băgat Dan Iosif în cabinet la el, la- servit cu un pahar de pepsi că tremura tot... Copilul ăsta (asistentul) zicea: „Eu trebuie să intru cu el, că sunt asistentul lui”... „No, du-te dracului și tu!” și i-am dat drumul și lui în cabinet... Noaptea am făcut filtre. Am oprit un Oltcit alb. Avea 10 lăzi de whisky în portbagaj. Ar fi băut minerii... Da’ avea actele în regulă. Ne-au explicat că aveau un bar în Ploiești. Le-am dat drumul: „Băieți, lăsați-i, că-s în regulă.” ...Lumea pe nedrept zice de mineri. Noi am fost să salvăm țara. - Ce ziare citiți? - Astea locale... Zori noi, Valea Jiului. Am citit, așa și Dreptatea și România liberă și Expres... Acu’ nu mai poți să crezi în nici un ziar. Scrie fiecare ce vrea... Dar întotdeauna caut Poliția Română. - De Gabriel Liiceanu ați auzit? - Nu. - Dar de Ana Blandiana? - Aaa, poeta... Știu că a fost una dintre cele mai bune poete care făcea poezii pentru copii. Și-acu’, pe la București, am auzit că s-o bețivit, că e alcoolică. - Care credeți că este motivul celor care s-au autoexilat? - Au plecat oameni incapabili, care n-au avut posibilități să se afirme, alții poate n-au avut încotro. Poate dacă nu mă însuram, mă bătea și pe mine gândul să sar gardul. Plus de asta erau și mulți la care le mergea bine și tot au plecat... - Dar de ce au revenit din exil? - Păi, dacă au bani și s-au făcut oameni acolo, le e bine și acuma, cât de rău ar fi. - S-a spus despre ei că n-au mâncat oase, că n-au răbdat de frig ca noi. Dar credeți că toți cei rămași în țară au mâncat oase și au răbdat de frig? - Păi care or fi deținut funcții, sigur că n-au mâncat oase și tacâmuri, da’ noi aicea am mâncat. Nici domnul Iliescu nu cred să fi mâncat vreun os... - Ce credeți despre faptul că Marian Munteanu îi iartă pe cei care l-au bătut și nu dă pe nimeni în judecată? „Vor fi judecați de propria lor conștiință” – a spus el... - Eu nu cred că Marian Munteanu e nevinovat, după cum l-am văzut zbierând la portavoce. Dar l-am văzut și pe caseta aia îndemnând la nonviolență. Cred că e pe viu caseta, că nu sunt trucaje. Ce să mai cred?! Atunci, cine sunt ăilalți, care au spart televiziunea, care făceau toate alea prin Piața Universității? Atunci, cine a dat foc la mașini, cine a spart Inspectoratul Poliției Capitalei? Noi la Universitate am găsit o cameră plină cu ajutoare: blugi, cămăși... Nu le dădeau la mitingiștii ăștia ca să stea acolo? Cineva le ținea acolo, le dădea ceva, că nici pe noi dacă ne-ar chema Iliescu să zbierăm o lună-două, să strigăm și să răbdăm noaptea în frig, n-am sta degeaba. Să ne ponteze, să ne dea bani, dolari, mărci, astea mai circulabile, am sta zi și noapte să zbierăm. Noi ne-am dus, dar n-am stat decât o zi la București, că nu ne-a dat nimic... - Dar ce ziceți că Marian Munteanu iartă, și nu dă pe nimeni în judecată? - Păi, pe cine ar putea da el în judecată ?! No, că nu cunoaște vreunul... Într-un fel, ar trebui să-și vadă de treabă, să pună mâna să învețe... am auzit eu ce restant e la învățătură. A rămas repetent... - Situația lui școlară a fost comunicată în presă. Anul I – media 9,87, anul II – media 9,50, anul III - ...a fost bătut... - Apoi, de!... Zic că dacă nu erau alții mai cu cap care să-l acopere, ca să nu dea în el, îl omorau, dacă nu erau ăia care să-l trimită la spital... Că nu toți minerii îs nebuni și porniți. Erau alții care ziceau: „Bă, lasă, destul, că nu dai să-l omori ca pe un animal...” Alții... eram de față când minerii dădeau într-unul scos de la Universitate, de prin subsolurile alea, și vine un polițist, un subofițer, și zice: „Băi băieți, nu mai dați că-l omorâți!” Și ei zic: „Du-te-n p... mă-tii, că noi d-aia am venit, să facem ordine, dacă voi nu sunteți în stare.” Și i-a dat și la polițist una... - Și polițistul ce-a zis? - Ce dracu’ să mai zică? Și-a luat cascheta ș-a plecat... Doar știți cum le zice la polițiști în București, acuma: Ajutor de miner! - După câte înțeleg, Marian Munteanu ar trebui să zică mersi ca a scăpat cu viață, și s-o lase mai încet cu iertarea... - Păi, da... erau ieșiți din șut băieții, nespălați, nedormiți, fără apă, erau nervoși tare... și să știți că n-or prea rămas mulți acasă, vă spun eu, aproape toți au ieșit și-au plecat... Poliția trebuia să-și facă datoria atuncea. Dar dacă or avut ordin să nu răspundă și n-or avut muniție, ce putea face, că erau puțini... Și-acu, la Televiziune, cine răspunde pentru pagubele alea? Păi, pe ăia care au spart la Televiziune, de ce nu-i dă în vileag, că doar nu i-o fi pus chiar ei să spargă Televiziunea? Păi, de unde-s ăștia? Da’ unde-s teroriștii? Chiar dacă nu se dădeau prinși și se împușcau singuri, tot trebuia să-i deie, așa, morți, la televizor. Unde-s teroriștii? Că mă întreb și cum vorbea Caramitru, de-l ocoleau gloanțele în Piața Palatului, și picau tot de ăia de pe margine... Cum dracu’ de nu ne spune cine-o tras în noi, că doar aveau mijloace să-i facă să vorbească... Nu mai știm dacă n-a fost vreun aranjament de-al guvernului... că se întreabă și minerii: Bine mă, ne-am dus acolo și nu suntem în stare să-i luăm de gât pe ăștia de la Combinat din Petroșani și pe bișnițari ?!... Veneau civili, cu basculante, cu dube, și spuneau: „Băieți, hai să vă ducem la bișnițari... și dădeau peste țigani, că i-a bătut pe bieții țigani de i-a nenorocit, le luau blugii, țigările, tot... - Ce au făcut minerii cu marfa? - No, s-or mai îmbrăcat și ei, că numa’ salopete transpirate și rupte-n c... aveau... Dar minerii au căzut și pe străinii care vindeau BT, că tot bișnițari erau și ăia, toți într-o oală... Și dacă vedeai că bate pe unul și tu nu te băgai, dădeau și în tine... Eu am încercat să scap pe un fotograf, de la Dreptatea, cred, că avea numai poze favorabile lor. I-am confiscat filmul, i-am luat pozele și după aia a zis: „Vă rog frumos să mă duceți la Intercontinental...” L-am dus eu personal, și după aia zbierau la mine colegii: „Ce ți-a dat de l-ai dus, comunistule?” ...Da’ n-aveți o întrebare și cu Doinea Cornea? - De ce? - Că ea ne critică cel mai tare... Aoleu, cât o urâm noi ăștia din Valea Jiului pe aia... că o zis că se duce la cratiță, și s-o dat cu Coposu... Trebuia să stea, cum o zis atunci, la cratițele ei... - Ce credeți despre dezmințirea pe care guvernul a dat-o la televiziune, despre faptul că cei de la televiziune și-au cerut scuze în legătură cu mașina de bani (de fapt un aparat xerox), drogurile – de fapt vitamine?... - Droguri au fost, sau nu știu ce a fost, că mulți mineri au mâncat ș-au băut de pe unde au găsit și cădeau ca brazii, i-or dus la spital... În fața Teatrului Național era unul înțepat pe mâini. Dădeau în el și nu zicea nimica... Mergea, nu vorbea... Era drogat! - Credeți că Televiziunea este liberă? - Eu zic că n-ar fi prea liberă Televiziunea. Au început să pună tot ce vor ei acolo. După Revoluție, a vorbit unul care era în costum de miner, zicea că e de la Întreprinderea Minieră Lonea. Vorbea în numele minerilor, dar nu mai era de doi ani la mină și până acum doi ani, fusese paznic. Eu zic că Televiziunea nu e liberă sau e prea liberă, cum să zic... Că și ăla dacă vine să vorbească, aveți răbdare 10 minute, îi spui, verifici, dai un telefon la mină, nu bagi pe oricine să vorbească... De când mămăliga românească a explodat, o ducem tot într-o explozie! Dacă acestor copii teribili, tăticu’ le-a mulțumit pentru că au răspuns cu vitejie apelului său, nouă, ca simpli (tele)spectatori din spatele frontului, ce ne rămâne de făcut? Doar să cântăm într-un glas cu Televiziunea și cu Sindicatul minerilor din Valea Jiului: Eroi au fost, eroi sunt încă... Expres Magazin, nr.8/14-20 septembrie 1990 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate