„Lung îi drumul Clujului” spune un cunoscut refren popular. Pentru mine, se pare că nu e chiar atât de lung, din moment ce am ajuns să-l bat, două weekend-uri, la rând. În 20 iunie, am participat la festivitatea organizată de Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, pentru a o susține pe Teodora, fiica mea, la absolvire. Unde? În Sala „Dumitru Fărcaș” a Casei de Cultură, locație în care urma să revin peste o săptămână, la Festivalul „Eterna Epigramă”.



Festivalul a ajuns la ediția a XXVI-a și a fost organizat de Asociația Epigramiștilor Clujeni „Satiricon” (președinte Eugen Albu), în parteneriat cu Consiliul Local și Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Casa de Cultură a municipiului Cluj-Napoca și Uniunea Epigramiștilor din România.
Încă de vineri, au sosit la Cluj 30 de epigramiști din țară, dar și de dincolo de granițele țării. Un număr mare, dacă ne gândim la vremurile grele în care trăim. Sfidând aceste greutăți, organizatorii au găsit soluții ca, în cele trei zile, să fim tratați cu ospitalitate.



Sâmbătă, în Sala de conferințe a Hotelului Delaf, a avut loc lansarea cărții „Umor șampanizat de epigramiști frapat” – o culegere întocmită de domnul Petru Cioclu, din Israel. „Culegerea de față se adaugă relativ puținelor întreprinderi similare izbutite de-a lungul timpului la noi, dintre care se cuvine amintită, pentru unicitatea ei, Antologia umorului liric (1977), elaborată de universitarul, umoristul, omul politic Ștefan Cazimir, care a pus în circulație un concept estetic reprezentat prin formula „umor liric”. (George Corbu – președintele U.E.R.)



Pentru că „umorul șampanizat” trebuia stropit cu șampanie, aceasta a fost servită de Petru-Ioan Gârda. Tot era, peste două zile, Sfântul Petru, așa că… s-a scos.



Plimbarea prin municipiul Cluj-Napoca a avut scopul de a vedea, de la înălțime, frumusețea viitoarei capitale culturale europene. Domnul Gavril Neciu a fost un ghid bine documentat, dornic să ne spună cât mai multe lucruri despre Clujul de ieri și de azi.



Festivalul propriu-zis s-a desfășurat la Casa de Cultură a Studenților, moderatorul spectacolului fiind domnul Cornel Udrea.



Nerăbdarea noastră de a spune epigrame a fost atât de mare, încât, la un moment dat, s-a făcut coadă la microfon.



Au urcat, rând pe rând, pe scenă, membrii Cenaclului Satiricon, dar și epigramiștii invitați. Epigramele au fost presărate cu arii celebre din opere, iar umoristul Sorin Tănase a susținut un recital spumos.



Multe dintre epigramele citite pe scenă au fost noi, scrise special pentru concursul din acest an. Tema concursului a fost „Lasă-mă să te las”. M-am lăsat premiată, ce era să fac, dacă aceasta a fost voința juriului alcătuit din domnii Aurel Buzgău (președinte), Eugen Pop și doamna profesoară Silvia Popescu.



Premiul I a fost obținut de Gheorghe Șchiop, din Porumbacu de Jos, fiind pentru a treia oară pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, la Cluj.



Premiul al II-lea a fost acordat domnului Ion Micuț (Râmnicu Vâlcea), iar premiul al III-lea l-a obținut Ion Diviza (Chișinău).
Cele două mențiuni le-am primit eu și Nicolae Bunduri (Brașov).
Înțepăturile colegiale nu au întârziat să apară. Maestrul Nicolae Bunduri a adresat două șarje umoristice câștigătorului premiului I și confratelui Petru-Ioan Gârda – gazdă la acest festival:

Am ratat locul I la Cluj
Cu un catren de căpătâi,
Trecând la Cluj de-un ultim hop,
Mă-mpiedicam de locu-ntâi…
Dar nu sunt chiar așa de ȘCHIOP.

Clujul este… numai unu
Fac aici o constatare:
Clujul e – justificat –
Singurul oraș în care…
Gârda nu e premiat.



Absent motivat de la această întâlnire, în acea perioadă, la Chișinău, fiind alegeri pentru Primărie, Gheorghe Bâlici a scris, ulterior, o replică pentru concitadinul său, Ion Diviza:

Lui Ion Diviza, care a luat premiul III, după Gheorghe Șchiop și Ion Micuț
Maestre, iarăși iau aminte
Că-n epigramă ești slăbuț,
De ți-au luat-o înainte
Un ȘCHIOP și unul chiar MICUÞ.

În vederea racolării de noi membri, „Satiricon” a lansat un concurs de epigramă, la care au participat oameni cu simțul umorului, din județul Cluj. Cei trei câștigători (de care sper că vom mai auzi) au fost premiați, în cadru festiv.

Matrimonială
Domnul mi-a luat o coastă
Ca să am din ea nevastă,
Dar soția mea cea dragă
Zice că-mi lipsește-o doagă.
(Octavian Cordoș – Premiul I)

Clujul – metropolă europeană
Toți ne fierbem, ca în oală,
De când Cluju-i capitală
Pentru tineri – bine spus –
Însă ei sunt în Apus!
(Dorina Elena Florea – Premiul II)

Unui candidat la postul de primar
Ornând-o cu idei de viitor,
Azi ușa ne-o deschide tuturor,
Dar după ce-l vom scoate din impas,
Tot el ne-o va trânti frumos în nas!
(Emil Cenan – Premiul III)



Chiar dacă a fost un festival de umor, nu au lipsit nici momentele emoționante. Doamnei profesoare Silvia Popescu i s-a înmânat o diplomă pentru activitatea desfășurată în slujba Asociației „Satiricon”, pentru contribuția avută la buna desfășurare a festivalului și la tipărirea volumelor.
După spectacol, a urmat tradiționala fotografie de grup, apoi cina festivă.



La masă, s-a organizat un concurs ad-hoc de epigrame, pe rime date. Rimele au fost extrase din pălărie: vacă și util. Chiar dacă nu s-au prea potrivit, noi le-am potrivit cum ne-am priceput, dând ceva bătăi de cap celor doi care le-au apreciat: Gheorghe Șchiop și Petru-Ioan Gârda. Cei care le-au potrivit mai bine au primit, ca premiu, sticle (doi dintre ei – sticle pline, unul… o vază de sticlă). E drept că unora le cam sticleau ochii, la vederea sticlelor pline. Acestea au fost epigramele premiate:

E necesar și un bou
Neputinciosu-o ia-n tărbacă
Și-adeseori o face vacă,
Da-n casă boul e util
Ca soț și tată de copil.
(Elis Râpeanu – Premiul I)

Traian Băsescu are în ograda noului domiciliu un urs, o vacă și un cal
Nu c-aș dori să fiu subtil,
Dar pun o întrebare: dacă
În curte n-ar fi fost util
Să ai și-un bou, pe lângă vacă?!
(Nicușor Constantinescu – Premiul II)

Unuia care dansează cu o damă corpolentă
Ca partener, e chiar util
Să fii prudent la dans, că dacă
Te prinzi cu dânsa în cadril,
O să te calce ca o… vacă!
(Grigore Chitul – Premiul III)

De altfel, domnul Nicușor Constantinescu a produs ropote de aplauze, recitând o parodie savuroasă, după o poezie a maestrului George Petrone.



Epigramiștii care au împlinit, în 2015, o vârstă rotundă, au primit diplome. Pentru că am fost omisă, am scris următorul catren:

Și vârsta mea-i „rotundă”, dar, ciudat,
De mine, gazdele au cam uitat
Și, astfel, supărarea mi-e profundă,
Că m-aș fi dat acum… și mai rotundă!

Consider că m-am dat rotundă destul. Urmează să vin cu relatări despre un alt festival la care am participat – cel de la Craiova.


Agoniștii prezenți la festival: (de la stânga la dreapta) Ion Diviza, Grigore-Marian Dobreanu, Petru-Ioan Gârda, Grigore Chitul, Alexandru Olteanu, Nicolae Bunduri și Vali Slavu.