Poarta spre cer

Cronica Festivalului “Eterna epigramă” - Cluj-Napoca 2017


În 23-25 iunie 2017 a avut loc la Cluj-Napoca ediția a XXVIII-a a Festivalului Național “Eterna epigramă”, în organizarea Casei de Cultură a Municipiului Cluj-Napoca și a Cenaclului Epigramiștilor Clujeni “Satiricon”.
Cazarea a avut loc la Hotelul Delaf, devenit deja tradițional. La cina de vineri, urarea de bun venit a fost adresată de președintele cenaclului clujean, Eugen Albu. Întrucât, din motive personale, au lipsit președintele UER, George Corbu, precum și cei trei vicepreședinți, Petre Gigea-Gorun, Mihai Sălcuțan și Laurențiu Ghiță, participanții au resimțit o mare frustrare - lipsa discursurilor. S-a trecut direct la prezentarea unor detalii tehnice despre desfășurarea concursului. Cerințele au fost, reamintesc, următoarele: două epigrame la tema “Nu cerceta aceste legi” și trei epigrame fără temă impusă. Au trimis texte 74 concurenți, dintre care trei au fost eliminați, datorită nerespectării regulamentului. A existat și o contestație, trimisă de Eugen Sfichi, care nu a fost luată în considerație, nefiind prevăzută în regulament. În caz contrar, festivitatea de premiere ar fi trebuit amânată până la judecarea contestației. Pentru că, nu-i așa, exista posibilitatea ca autorul contestației să ajungă pe podiumul de premiere.
Juriul a fost format din dr Radu Vida, redactorul șef al Ziarului Făclia de Cluj, Vasile Larco din Iași și Ionel Iacob Bencei din Timișoara. Secretar al comisiei (adică cel care controlează secretele) - Petru Ioan Gârda. La cina de vineri, singurul membru al juriului prezent a fost Vasile Larco, invitat să ne povestească pe scurt cum s-a desfășurat jurizarea. A început prin a mărturisi că deja trimisese texte în concurs când a fost convins să facă parte din juriu. În acel moment mi-am explicat cum am ajuns eu pe locul III - dacă participa și Larco, aș fi luat cel mult mențiune.
În spiritul transparenței, organizatorii au anunțat că întreg clasamentul poate fi vizualizat pe site-ul casadeculturacluj.ro. Dar, pentru a menaja eventualele susceptibilități, nu sunt afișate numele participanților, ci motourile și mediile. Adică, vezi Doamne, să nu cumva să fie făcut public un nume de epigramist cunoscut aflat în poziția 69 din clasament.




Fotografie de grup în fața Hotelului Delaf


Sâmbătă dimineața, primul punct a fost fotografia de grup, în fața hotelului. La festivalurile din ultima vreme, fotografia de grup durează din ce în ce mai mult, pentru că fiecare dorește să fie folosit și aparatul sau telefonul personal. În acest moment am în calculator peste 30 fotografii de grup, câteva ale mele și restul ale colegilor, postate pe facebook. Recomand organizatorilor să rezerve cel puțin o oră pentru acest punct din program.
După care ne-am îmbarcat într-un autocar și am plecat prin țară. Pe drumuri de țară. De țara noastră. În față, cu spatele la sensul de mers, Gavril Moisa se clătina (din cauza drumului, nu băuse nimic până atunci) și ne povestea despre meleagurile vizitate.



Ghidul excursiei, Gavril Moisa


Conform programului, ne-am oprit la țară, mai exact în comuna Bonțida, din care fac parte două sate renumite, Coasta și Tăușeni. Destinația principală - Ansamblul monumental de la Tăușeni. Este cel mai mare ansamblu monumental de artă în aer liber din țară și conține 16 subansambluri, toate cu denumiri ieșite din comun – Casa Păstorului, Casa Păsării de Foc, Fântâna Oglinzii cu Memorie, Icoană pentru Ploaie și Curcubeu... Ansamblul se găsește pe un deal, pe care ești obligat să faci o adevărată ascensiune. Și nu oricum, ci ținând în mână un pahar cu apă, conform îndemnului de pe o placă de la poalele dealului: “Nu uitați, urcând acest deal, aduceți cu voi o cană sau o cantă cu apă de izvor, goliți-o în Fântâna Oglinzii. Apa izvorului se va întâlni cu apa cerului și împreună - adâncul pământului și al cerului - vor naște scara curcubeului, a înălțării de pe urmă.” Ce nu scria pe placă era faptul că, odată vărsată apa în Fântâna Oglinzii, în același pahar primeai la schimb echivalentul în vin.
Ansamblul monumental a fost realizat de Alexandru Chira, unul din fiii celebri ai Tăușenilor, profesor universitar la Academia de Artă din București. Dar Domnia sa fiind urcat la cer, prin poarta deja construită, ghid ne-a fost Domnul Director al școlii din comună, Ilisie Tuluc, școală desființată actualmente din lipsă de copii. Am spus mai devreme “unul din fiii celebri” pentru că, așa cum se mândrea Domnul Tuluc, tot în Tăușeni s-au născut Ion Bojan, și el profesor universitar, precum și cunoscutul actor Dorel Vișan.
Am făcut cu toții nenumărate fotografii. Una din ele mi-a sugerat numele neoficial al ansamblului - Poarta spre cer. Mi se pare mai potrivit pentru titlul cronicii decât numele dat de autor “De-semne spre cer pentru ploaie și curcubeu”.




Numele oficial al Ansamblului monumental




Epigramiști români în șir indian




Casa Păstorului sau a Îngerului




Casa Păsării de Foc sau Casa Ploii




Imagine de sus, din spatele Oglinzii pentru Reflectare


Din Tăușeni ne-am oprit în Coasta, un alt sat al comunei Bonțida. Satul Coasta are și el un fiu în căutarea celebrității, pe Vasile B. Gădălin, membru marcant al Cenaclului “Satiricon”. Vorbind numai în versuri, așa cum o face în permanență, ne-a întâmpinat cu masa pusă. Și ce masă! Gustările cu brânză, slană și ceapă, au fost însoțite de palincă. Iar gulașul, făcut la ceaun, a fost stropit cu vin alb sau roșu, la alegere.
Merită amintit un catren al clujeanului Gavril Neciu.

La ediția aceasta,
Drept emblemă-n festival
Fu palinca de la Coasta…
Dar și-un gulaș de batal.




Oaspeții lui Vasile B. Gădălin la Coasta




Un gulaș primit direct din ceaun


Trec peste drumul de întoarcere și sar la festivitatea de premiere, desfășurată la Casa de Cultură a Studenților. Nu știu ce căutam noi acolo. În vârsta medie a unui epigramist încap vreo trei studenți și mai rămâne de-un elev.
Festivitatea a fost moderată de Cornel Udrea, cel considerat a fi cel mai mare umorist în viață. Nu de toată lumea. Cu cele 120 kilograme declarate (eu îl bănuiesc de încă vreo 30), colegul meu Ananie Gagniuc contestă vehement calificativul. La prezidiu mai erau Eugen Albu, președintele “Satiriconului”, dr Radu Vida, redactorul șef al Ziarului Făclia de Cluj, membru al juriului și profesorul Adrian Corojan, coordonatorul festivalului din partea Casei de Cultură. Apropo de ultimul. Înainte de a pleca de acasă, nevastă-mea îmi spune: “Știi, pe 24 iunie e Ziua Internațională a Iei. Așa că îți pun o ie, să o porți la festivitate”. Ei bine, nu eram singurul, în sală erau o mulțime de ii, inclusiv cea a Domnului Corojan de la prezidiu. Așa că m-am cam dezumflat, a mea era albă, fără zorzoane și de la distanță nici nu-ți dădeai seama dacă e o ie sau o cămașă ordinară.




24 iunie, Ziua internațională a iei




Imagine din sală


În dreapta prezidiului era masa secretariatului, la care stăteau Gavril Moisa și Petru Ioan Gârda. Masă importantă, de acolo primeai diplomele și plicurile. Personal, primesc atât de rar premii, încât am uitat să mulțumesc onor-prezidiului. O fac pe această cale.
Recitalul epigramiștilor a alternat cu momentele artistice. Ne-a încântat Grupul folk ,,Classic”, format din Diana și Ionică Horvath. Umoristul Sorin Tănase din Baia Mare a provocat hohote de râs, dar mi-a ridicat și câteva semne de întrebare. Unele bancuri erau marca Udrea. Sau invers?
A existat și un dialog Ion Diviza-Petru Ioan Gârda, pe care nu știu unde să-l încadrez, la recital sau la momente artistice? Cert este că e al doilea festival în care ascult epigrame din volumul lor “Luați-l de pe mine că-l… UMOR!”. Norocul meu că, deși o am în bibliotecă, n-am citit-o încă!




Grupul folk ,,Classic”




Cornel Udrea vs Sorin Tănase




Duel Petru Ioan Gârda-Ion Diviza


Mai întâi au fost acordate premiile Concursului județean de epigramă, aflat la ediția a III-a:
Premiul I - Rodica Jeican , Cluj-Napoca;
Premiul II - Gheorghe Cireap, Cluj-Napoca;
Premiul III - Aurel Lucian Chira, Cluj-Napoca.
Au urmat premiile Festivalului “Eterna epigramă”. Voi cita câte două epigrame ale premianților (una la temă și una la liber) și câte una de fiecare mențiune (la temă).

Premiul I - Gheorghe Bâlici, Chișinău




Lucrul și libertatea orei de prânz
Suport din greu strânsoarea lesei,
Dar legea-i bună și frumoasă,
Că-mi garantează ora mesei;
Nu și ceva de pus pe masă...

Urmăritorilor mei
O hotărâre cu sigiliu
De-mi scoateți, dură și șocantă,
Și-mi dați arest la domiciliu
Să mă închideți la amantă...

Premiul II - Janet Nică, Zăval, Dolj




Stat democratic
Deși, de-a dreptul, se-nțelege,
Oficial, mereu s-a spus:
La noi, prostia este lege
Și nimeni nu e mai presus!

Loc religios
Loc profund religios
Este crâșma lui Ilie,
Unde ne rugăm frumos
Să ne dea… pe datorie!

Premiul IIII - Dan Norea, Constanța.




Am cercetat
Citind de-a fir a păr un Cod fiscal,
Când taxe calculez, să am o bază,
Am înțeles un fapt esențial:
Corect sau nu, ANAF te amendează.

Cireșe la 1 leu bucata
Pofticios de când mă știu,
Am dorința nărăvașă
Ca, măcar o zi să fiu
Viermele dintr-o cireașă.

Liviu Kaiter, Constanța – Mențiune 1

Legea gravitației
Sunt demnitari ce eludează
Dictonul “Legea-i mai presus…”,
Chiar gravitația sfidează
Și totdeauna cad… în sus!

Nicolae Mereacre, Costești, Rep.Moldova – Mențiune 2

Analizând situația criminogenă
...Poliția a constatat
(Și raportează, se-nțelege):
Acel e hoț adevărat,
Ce nu cunoaște nici o lege.

Liviu Gogu, Buzău – Mențiune 3

Despre legile românești postdecembriste
Nu cerceta aceste legi!
Gândește-te, nu fi-ngâmfat!
Ești tu mai breaz, să le-nțelegi,
Când nu pot… cei ce le-au creat?

Aspectul festiv al Galei de premiere a fost întărit de un alt teanc de diplome. Scriitoarea Silvia Popescu a acordat Premiul ,,Marian Popescu” soției fostului președinte al cenaclului, epigramistul Ioan Pop. Au mai fost acordate Diplome aniversare următorilor: Maria Ioniță, Gabriela Gențiana-Groza, Voichița Pălăcean-Vereș, Mihai Teognoste, Octavian Cordoș, Eugen Coța, cât și Diplome de excelență domnilor: prof. Dimitrie Tuluc, ing. Viorel Haitău, ing. Liviu Neag, dr.ing. Călin Fărcaș, Andrei Fărcaș, Flavius Milășan, Vasile B. Gădălin, Cornel Brustur și Valentin Andreica. Prof.univ.dr. Dan Brudașcu a înmânat epigramistului Eugen Albu, președintele Cenaclului epigramiștilor clujeni ,,Satiricon”, Premiul „Dimitrie Jega”, acordat de Fundația POPAS, la propunerea consilierului Ionel Iacob-Bencei/Timișoara. Diploma a fost însoțită de o epigramă cu dedicație:

Lui Eungeniu de Geoagiu (alias Eugen Albu)
Are-acest distins confrate
Amintiri nenumărate;
Diplome cu greutate...
Că le-a înrămat pe toate.
Ionel Iacob-Bencei

La cina de sâmbătă a avut loc un concurs ad-hoc de epigrame. Tema a fost ,,Poartă către cer’’, timp de lucru 20 de minute. Iată câștigătorii:

Locul I – Florin Rotaru

Speranță târzie
În tinerețe, cu tot dragul,
Pe brațe am trecut-o pragul,
Acuma doar atât mai sper:
Să-l treacă singură… spre cer.

Locul II – Radu Păcurar

Visul unui moș din Bucovina
Tot aștept finalul care
Parcă vine cu pași iuți
Ca să se deschidă mare
Poarta înspre CER…năuți.

Locul III – Any Drăgoianu

Spovedania blondei
Spre cer mă poart-un gând semeț,
Da-mi cer iertare, blând părinte,
Că n-am făcut nimic măreț
La ce prostii mi-au stat în minte.

Mențiune – Gheorghe Șchiop

Am dezlegat un vechi mister
Cam care-i harul băuturii:
E cheia porții către cer,
Desigur, către cerul gurii.

Ca o observație, vin cu o statistică personală, stabilită de-a lungul anilor. În 99% din cazuri, câștigătorii concursurilor ad-hoc sunt alții decât premianții din concursul oficial. Să fie vorba de o relaxare prematură a acestora sau de o politică a organizatorilor, pentru a-i mulțumi pe cât mai mulți participanți?
Merită amintit un gest frumos al epigramistului-pictor Eugen Coța, membru al “Satiriconului”. Acesta, după o lungă urmărire pe internet, a oferit drept premiu un tablou epigramistului care a dovedit activitatea cea mai bogată pentru popularizarea epigramei pe facebook. În 2017, cel care a rămas (cu) tablou a fost Janet Nică.

Închei cu o fotografie de grup pe scările Casei de Cultură a Studenților.