Nikolaus Lenau (1802 – 1850) s-a născut într-un timp cînd clasicismul german lăsase deja anii săi cei mai buni în urmă. Era epoca de trecere la romantism. Cu toate că Johann Wolfgang von Goethe (1749 – 1832) abia își atinsese apogeul puterii sale de creație literară (Faust I a apărut în anul 1808), nume ca Jean Paul (1763 - 1825), Friedrich Hölderlin (1770 – 1843) sau Heinrich von Kleist (1777 – 1811) începuseră să predomine scena literară în Germania. În această epocă au apărut și poeți care practicau un stil înrudit atât cu cel clasic cât și cu cel romantic. Nume ca Franz Grillparzer (1791 – 1872), Eduard Mörike (1804 - 1875) sau Annette von Droste-Hülshoff (1797 – 1848), dar și Nikolaus Lenau, pot fi considerate ca reprezentative pentru etalarea unui stil cu o vădită orientare spre viitor, dar cu mijloace poetice încă clasice și romantice, scriind cu o frumusețe estetică care încă nu se potrivea cu realismul licărind la orizontul literar și artistic al secolului XIX.

Pentru mulți oameni cifra 13 este o purtătoare de ghinion. Nikolaus Lenau s-a născut tocmai la 13 august în satul Csatád din estul Austro-Ungariei (astăzi Lenauheim în vestul România), trăind o viață foarte agitată, cu multe dezamăgiri, puține satisfacții și cu un sfârșit cât se poate de tragic. La vârsta de doar 44 de ani i se întunecase mintea. Șase ani a petrecut într-un spital de psihatrie aproape de Stuttgart și într-un ospiciu din Oberdöbling / Viena. Rezultatul acestei vieți neliniștite cu o puternică latură melancolică a fost o operă literară bogată cu multe poezii nemuritoare. Și traducători români au tradus din poeziile lui Lenau. Printre ei se numără Lazăr Iliescu, Paul Abucean, G.D. Pencioiu, Nicu Porsena, dar și Mihai Eminescu (Foaie veștedă – Convorbiri literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879).

Probabil ultima traducere în limba română a unei poezii de Nikolaus Lenau aparține lui Anton Bleiziffer. Muzicianul, compozitorul, regizorul, autorul și traducătorul Bleiziffer, născut în anul 1950 la Arad și domiciliat din 1981 la Freiburg / Germania, și-a petrecut copilăria și anii de tinerețe la Sântana. Acolo a absolvit și liceul. A studiat ulterior topografie la Oradea și pedagogie muzicală la Timișoara. Deja în anii studenției tânărul șvab bănățean a fost un mare admirator al muzicii de divertisment și în mod deosebit al romanțelor, cântate de Gică Petrescu. Și cum nici un artist adevărat nu poate să rămână indiferent la influențele împrejurimii sale, și Anton Bleiziffer a absorbit din bogatul tezaur muzical românesc. Rezultatul acestei absorbții au fost în repertoriul său vast de compoziții și unele cântece care poartă amprenta romanțelor românești.

Lucrurile se încing de multe ori după căi neaprofundabile. Ca majoritatea intelectualilor din rândul șvabilor bănățeni și Anton Bleiziffer simte o mare afinitate cu romantismul lui Nikolaus Lenau. Poezia lui cu amprenta așa zisului Weltschmerz - durerea lumii poartă deja în sine un sîmbure muzical. Acest lucru a determinat pe mulți compozitori de renume (Robert Schumann, Felix Mendelssohn Bartholdy, Hugo Wolf, Richard Strauss, Carl Evers, Gheorghe Dima, Peter Kleckner, Emmerich Bartzer, Franz Metz ș.m.a.) să compună lieduri după versuri de Lenau. Sunt specialiști care susțini că ar exista în jur de 800 de piese muzicale compuse după textele acestui poet. În acest șir de compozitori se poate înrola și Anton Bleiziffer cu ale sale compoziții după versuri de Nikolaus Lenau - șapte la număr.

La prima vedere și după ce cunoaștem biografia lui Bleiziffer, nu s-ar putea spune că vorbim de un fapt deosebit. Acest lucru se schimbă însă, dacă analizăm mai îndeaproape cântecul Einst und jetzt. Lenau a scris această poezie, căreia Bleiziffer i-a dat titlul românesc Amintiri, între anii 1829 și 1831. Compozitorul din Sântana a pus versurile pline de melancolie și dor de casă pe note deja în timpul studenției sale, deci încă în România. Și a compus cântecul Einst und jetzt pentru acordeon, instrumentul său preferat – o altă analogie artistică, dacă ne gândim la rolul acordeonului în acompaniamentele de romanțe.

Ca mulți etnici germani care au părăsit România în secolul trecut și Anton Bleiziffer a avut în bagajul său de emigrare nu numai lucruri de uz casnic și fotografii, ci și o comoară culturală, în cazul lui, muzicală. În Germania a despachetat această comoară și a materializat-o prin diverse înregistrări. Una din ele se poate audia și pe canalul YouTube ( ). În ideea de a mării cercul de răspândire a acestei melodii, o formațiune de suflători din Freiburg (toți cu origini bănățene) sub bagheta lui Josef Zippel (originar din Sânandrei) a decis să imprime acest lied după versuri de Lenau pe un disc cu muzică traditională de suflători. Aranjorului Johann Francz (originar din Recaș) i-a reușit o orchestrație cu o nuanță melancolică foarte apropiată de mesajul transportat în poezia lui Lenau. Discul a apărut în anul 2010, bucurându-se de un oarecare succes, mai ales în rândul consătenilor originari din Banat.

Povestea acestui cântec după Lenau nu se sfârșește însă cu acest CD (12 piese ), ci abia cu un al doilea CD-single, pe care este imprimată și o versiune în limba română. Deci vorbim de o înregistrare bilingvă a poeziei Einst und jetzt - Amintiri. Această producție a fost realizată atunci cu gândul de a o folosi drept cadou la vizite în Banat. Traducerea textului în limba română aparține tot lui Anton Bleiziffer. Recent a apărut și o versiune video pe YouTube ( ). Caracterul magnific al acestei producții nu constă numai în calitatea sa muzicală, ci și în singularitatea ei: prima înregistrare a unui lied după Lenau cu un acompaniament de suflători și prima interpretare în limba română pe un astfel de fond muzical. Această producție este o dovadă grăitoare a unui mod civilizat de ași depăna amintirile, mai ales pentru oameni - indiferent de etnie - care și-au părăsit locurile natale.

[Ingolstadt, 20.06.2020]

Anton Delagiarmata