...Motto


...Surprinzător
...o poză foarte veche
...pretinde că sunt eu

...Jules Cohn Botea






Din „Cuvânt înainte”:

„Primul titlu la care m am gândit pentru volumul de față a fost “Nouă vieți”. Să vă explic de ce. Îmi amintesc scene din copilărie, de multe ori pentru că le-am povestit repetat, dar am o senzație acută că povestesc nu despre mine, ci despre altcineva. Am citit undeva că, datorită regenerării celulelor, după șapte ani nu mai ai în organism niciuna din celulele inițiale. Cu alte cuvinte, din șapte în șapte ani, ești alt om. Nu știu dacă acesta e motivul, cert este că eu nu mă simt omul de la 15 ani, nici cel de la 40... Sunt convins că și tu, cititorule, ai uneori aceeași senzație.
Dacă rememorez analitic, constat că, nu numai datorită regenerării celulelor, dar și datorită conjuncturii exterioare, am trăit mai multe vieți în mod succesiv. Câte? După cum veți vedea în carte, am reconstituit nouă perioade distincte, în care totul se schimbă – scenă, activități, anturaj, până și numele sub care eram apelat de cei din jur... E ca și când am trecut prin mai multe reîncarnări succesive. Poate e o coincidență, poate nu, o teorie hindusă spune că omul trece prin nouă reîncarnări succesive pentru a ajunge la Nirvana. De ce n-ar fi cele nouă reîncarnări pe durata unei aceleiași vieți?
Un alt titlu la care m am gândit pentru carte a fost “Jurnal de programator”, datorită meseriei pe care am practicat-o cu pasiune de-a lungul întregii vieți. Dacă ar fi să definesc termenul “ratare”, criteriul meu nu ar fi cel material, ci modul în care o persoană și-a petrecut cele opt ore de serviciu. Salariatul care s-a uitat des la ceas și a așteptat cu nerăbdare sfârșitul programului, în mod cert e un om ratat. Asta pentru că cele aproape o sută de mii de ore însumate de-a lungul unei vieți active au fost, în întregime, pierdute. Din acest punct de vedere, mă consider un om realizat din plin, orele mele de programare a unui calculator au fost niște ore câștigate.
Totuși, am ales titlul plecând de la faptul că, pe durata celor nouă vieți, ceea ce a rămas constant a fost familia fratele, soția, copiii, nepoții. Drept care am folosit numele unei povestiri din cuprins, “Șaia pipenu”, în care eroii principali sunt doi dintre nepoți. Iată secvența care a decis titlul:
“La masa de seară, fiecare dintre nepoți iese în evidență în stilul personal. Teo imită tot. Dacă cineva zice:
– Dă-mi, te rog, sarea și piperul! Teo se aude ca un ecou:
– Șaia pipenu!”
Sarea și piperul vieții. Pe limba unui copil.
Preambulurile succesive ale celor nouă capitole pot fi considerate elemente de biografie și au o continuitate vizibilă. Dar toate celelalte sunt texte de proză scurtă, care pot fi citite în mod independent. Unele texte pot fi numite pagini de jurnal literar, altele sunt pură ficțiune. Dar și într-un caz și în celălalt, un text figurează într-un capitol dintr un anume motiv.
Din aceste considerente, îmi vine greu să încadrez scrierea de față. Nu este un roman autobiografic, dar nu este nici o simplă culegere de proză scurtă.“

Un singur lucru ar fi de adăugat: o mare parte din texte, inclusiv cel care a dat numele volumului, au apărut de-a lungul anilor aici, pe agonia, între 2005 și 2015.

Mențiunile unor cititori

Ananie Gagniuc
Cartea „Șaia pipenu” are – într-adevăr - și sare și piper. Adâncindu-mă în lectură, m-am convins – încă o dată - de calitatea lui Dan Norea.
Sintetizând, cât pot, spre a nu plictisi, capitolele încep cu viața sa de țânc, pătrunzând adânc în copilăria sa, legată de Turnu Măgurele.
A doua viață, de școlar și licean, la Constanța, cu evocări, care vesele, care triste.
Capitolul „Viața nr. 3” sunt anii de studenție, anii de burlăcie. Abia așteptam să citesc despre primele iubiri. Și aflu că prima dragoste a fost Renașterea și-a doua Impresionismul. Abia în „Viața nr. 4” , când a început serviciul la Centrul de Calcul Constanța, am aflat că a avut orgasm intelectual.
Alunec involuntar pe panta ilară din această adevărată creație literară, dar veți citi povestiri pline de învățăminte, încărcate de șarm și hazoase relatări, dovezi de minte deșteaptă, destupată, încărcată de memorie prodigioasă, cu o deosebită finețe în descrieri, organizată și ordonată. Mie, sincer, mi-ar fi greu să-mi scriu memoriile. Nu aș avea capacitatea intelectuală a inginerului Norea Dan.
Capitolele 5, 6, 7 evocă grosul vieții, esența existenței, performanțele carierei, realizările familiale, întâmplări ale maturității autorului, povestiri pigmentate cu emoții, cu haz sau regrete, cu bune și rele, din care reiese pregnant... optimismul. Sunt inserate și texte scrise anterior, dar reliefând prezentul de-atunci.
Ei, și vine capitolul 8. De la 60 de ani până azi. Ieșirea la pensie și... adevărata literatură. Cu Agonia, cu U.E.R., cu apropierea de valorile scriitoricești ale țării, cu înființarea C.U.C.-ului și marile realizări scriitoricești ale acestor ani prolifici. Aici apărem noi, eroi ai cărții, „șaia pipenu” prăvăliei cu umor. Dan Norea, cu a sa memorie, ne bagă în istorie. Aici ne regăsim și, Doamne, ce bine ne simțim!

Petru Ioan Gârda
Cu bucurie am primit cartea “Șaia pipenu” (sarea și piperul, în limbajul unui nepoțel) a bunului prieten Dan Norea, o carte despre cele nouă vieți exemplare trăite de un om exemplar – autorul.
Remarc: organizarea impecabilă a conținutului, talentul literar, sinceritatea relatărilor despre sine, seriozitatea redactării, inteligența, cultura, umorul.
Nouă vieți care, împreunate, se constituie în trăirea cu entuziasm, curiozitate, seriozitate, înțelepciune, responsabilitate, a unui om împlinit ca profesie, ca tată, ca bunic, ca prieten, ca scriitor, ca turist, ca șef de cenaclu literar (CUC)…
Am citit-o cu mult interes și o recomand cu căldură.

Tincuța Horonceanu Bernevic
O întoarcere în timp, caldă, plină de umor și duioșie ne oferă volumul lui Dan Norea, Șaia pipenu, editura Ex Ponto, Constanța, 2020.
Epigramist, autor de haiku, umorist, prozator, Dan Norea ne spune o poveste de viață reală, asumată, grea pe alocuri, sprințară prin altele, cu tușe de lumină care dau unicitate scrisului. Marcând limite între cele nouă vieți ale sale, nouă stări, nouă trăiri specifice, scriitorul își semnează aceste capitole metamorfice cu nume proprii, (prenume, porecle), ele devenind astfel sarea și piperul întregului volum. De altfel, titlul cărții este plin de umor și de gingășie, însemnând sarea și piperul vieții pe limba unui copil, cum ne spune autorul în prefața volumului.
Mulțumesc Dan Norea pentru autograf, am citit cartea cu bucuria unui copil care a descoperit o lume neștiută!

Florina Dinescu
Zilele trecute am avut bucuria de a primi o carte semnată de prietenul și colegul întru condei, Dan Norea. O carte jurnal, pe care după ce am început-o, greu a fost să o las din mână până nu am ajuns la ultima pagină.
O carte scrisă cu mult umor, ieșită din tipare, demonstrând măiestria autorului de a se juca și cu proza, exact așa cum o face și cu poezia și epigrama.
"Șaua pipenu" e o carte pe care o recomand tuturor pentru lectură, fiind aptă să aducă cititorului zâmbete, relaxare și motive de meditație.

Alexandra Dogaru
Am decis „să-i fac reclamă” confratelui constănțean Dan Norea, care m-a cadorisit nu demult cu superba sa carte autobiografică „ȘAIA PIPENU”!
Când am primit acest dar de cuvânt, aveam deja în lectură două cărți: povestirile preferatului meu „Number One” în materie de proză, Haruki Murakami, „First Person Singular” (=Persoana întâi, singular), și romanul lui Cristian Fulaș, „După plâns”. N-am rezistat și am început să citesc și cartea lui Dan. Este atât de vie, irezistibilă, îmi dă senzația că stăm la povești, într-o seară de vară, pe malul mării, la un foc aprins pe plajă... Regăsesc o sumedenie de similitudini cu propria-mi viață, întrucât ne-am trăit tinerețea cam în aceeași perioadă (câțiva ani diferență nu mai contează!). Este o surpriză foarte plăcută să-l regăsesc pe epigramistul „Norică” în ipostază de mare povestitor! Și nu dintre aceia care rulează la nesfârșit... întâmplările din armată (!), ci un prozator matur, detașat, evident și cu simțul umorului...
Citind trei cărți în paralel, este ca și cum aș urmări trei filme seriale, fiecare cu parfumul său distinct! Ce deliciu!
Dane, mai scrie proză!
Și bagă cartea în librării, eu zic că s-ar vinde!