agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-15 | |
foto: lehel mor |
Doi membri ai comunității noastre, adică cel ce vă scrie și Adina Ungur, vor încerca să țină, în această săptămână, steagul sus și să demonstreze că există o apropiere nu numai de interese, dar și una valorică între cei ce se exprimă virtual. Totul se petrece la Cluj Napoca, în cadrul Salonului Editurilor Transilvane, la care va fi prezentă și editura "ARANIA" din Brașov, fondată și condusă de scriitorul Daniel Drăgan, un nume important în proza românească de azi și editor al volumului meu de sonete. Cu tot dragul vă invităm, pe toți cei ce vor fi pe aproape, să ne întâlnim cu această ocazie. Există și o surpriză, de loc minoră, pe care - ca să nu desconspir prea multe -o voi dezvălui numai mâine, într-un alt comentariu. Invitația pe care o facem sună așa : EXPO-TRANSILVANIA Editura ARANIA Brașov vă invită joi, 17 noiembrie 2005, ora 13.00 în cadrul SALONULUI EDITURILOR TRANSILVANE sala Expo Transilvania str. Aurel Vlaicu, Cluj Napoca să participați la prezentarea cărților CARAVANA roman de Daniel Drăgan prezintă Mihai Dragolea CIUMA BOILOR roman de Daniel Drăgan prezintă Zorin Diaconescu și SONETE 1 de Adrian Munteanu prezintă Adina Ungur Repere critice O splendidă monografie satirică a româniei de azi și de oricând este ultimul roman al lui Daniel Drăgan, Ciuma Boilor. Autorul s-a detașat aici de orice versiune idilică asupra sufletului românesc, prezentându-l în ceea ce are el mai aberant. Nicicând nu am citit o proză mai cinică, mai caustică, scrisă de un român despre români. România întreagă este un sat în care logoreea și invidia sunt duse până la ultima consecință : crima instituționalizată. Mircea Ardelean Iată o „caravană” erotică ( lectorul, cititorul prevenit va înțelege că este vorba despre o mixtare textuală între cupluri, nu neapărat o depravare), în care este implicată protagonista Amalia Weiss-Rogalski ( personaj complex, o performanță, după părerea mea, în portretistica feminină din literatura română) devine, în registru alegoric, caravana noastră, a tuturor, convoi implacabil din deșertul lumii și al ființării – o ființare de care, însă, vai, nu dispunem. Fiind în acest cortegiu, încotro suntem îndreptați ? Ar fi, oare, mai bine să trăim condiția celui care nu este îndreptat nicăieri? Nu cred că Daniel Drăgan răspunde acestor dramatice interogații – sau că ar fi intenționat să răspundă. Important este că scriitorul ne-a adresat întrebarea. Caravana sa – luând acum în calcul realismul dens al tramei și ridicarea acestuia, nesilită, la simbolul indimenticabil – se constituie, pe linia inițiată de Andre Malraux, ca un remarcabil roman în alt ceas tulbure din istoria lumii, a condiției umane. A.I.Brumaru Adrian Munteanu practică sonetul în forma lui consacrată, din care iradiază nenumărate sugestii ce vizează viața poetului, cu toate câte îl afectează spiritual, realizând , ca și înaintașii săi, o monografie a sentimentului, dezvoltându-se ceremonios și restauarând iubirea la rangul de instanță superioară, ba chiar de principiu cosmic. Seninătatea trăirilor, limpezimea meditației, sunt în sonetele sale expresii ale împăcării cu timpul scurs prin atitudinea melancolică și luciditatea sentimentelor sale. Victor Sterom Puțini sunt cei care, în poezie, adică răspunzând liric întrebărilor lumii, se încumetă, astăzi, să-și facă lucrarea în specia sonetului – artă geometrică și de finețuri lexicale, profundă prin ispita conceptualizării. Meșteșug și gândire severe, nepăsătoare la spusa insalubră a cotidianului și contingentului. Se încumetă la aceasta acum, poate întâia oară la Brașov, într-o carte, însă în producte eminente, memorabile, delicatul poet Adrian Munteanu. Revenirea în actual, de data aceasta, iată, la Adrian Munteanu, a speciei sonetului are însă și o rațiune mai adâncă. Nu doar că se petrece o întoarcere la firea cea bună a limbii române – nu știu cine a zis ( poate Ion Barbu, traducătorul) că acesteia nu i se potrivește, ca limbii shakespeareiene, rostirea albă, necontenit curgătoare, retoricile strunirii în incontinență, ea având, dimpotrivă, de dat socoteală în formele compacte, fără de rest. A.I. Brumaru Adaug că sunt onorat de vecinătatea în care mă voi afla, scriitorul Daniel Drăgan, editorul cărții mele, după cele 15 romane ale sale, se prezintă ca unul dintre cei mai importanți romancieri ai literaturii române contemporane, iar romanele ce se prezintă sunt repere peste care nu se poate sări în proza de azi. Vă aștept - împreună cu Adina Ungur - cu drag, cu prietenie și cu o carte caldă. Bucuria și lumina mea. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate