13. 01. 1999

Despre invenții și inventatori

Am fost invitat la vernisarea unei expoziții, „ Invenții ciudate” organizată de revista „ Știință și Tehnică „ în anul 1998.Acolo am cunoscut un inventator, Nicolae Georgescu, o „figură”. A acceptat să-mi dea telefonul și adresa pentru a continua dialogul cu alt prilej. Au trecut mai multe luni până l-am căutat. A fost cu totul întâmplător. Locuia într-un bloc în spatele „ Muzeului Literaturii „ din București. Mă oprisem la muzeu la un cenaclu literar și după prima parte a cenaclului, am urcat la el. Nu știu dacă azi mai trăiește. Nici nu cunosc altceva despre dânsul, decât ceea ce rezultă din textul de mai jos. Revista „ Univers Ingineresc „ a vrut să publice acest „interviu”. Redactorul mi-a cerut un preambul cu date biografice ale inventatorului dar nici până azi n-am mai ajuns pe acolo.


N.D. - Stimate domnule Nicolae Georgescu, cu ceva timp în urmă, dumneavoastră ați participat la expoziția "Invenții ciudate" organizată de revista "Știință și Tehnică". Ați putea să ne spuneți cum apare invenția?
N.G. – Sunt oameni care acumulează multe cunoștințe într-un domeniu și acestea se asamblează ca niște roți dințate. Astfel apare o idee. Capul unui inventator e ca un alambic în care se toarnă diferite substanțe și iese una nouă. Așa se întâmplă la mine. Mai precis, am să vă explic cum s-a născut mobila din poze. Eu ca orice român am văzut prețurile fantastice de pe piață. Atunci mi-am pus întrebarea, n-aș putea face o mobilă mai ieftină ? Așa s-a născut mobila din lemn masiv, mai solidă, dar mai ieftină cu 25%-30% ca prețul pieței. Apar și alte idei noi, de exemplu la pat. Traforul nu este legat de margini, se poate scoate, demonta și transporta foarte ușor. Este construit numai prin întrepătrunderea pieselor, fără a folosi cuiele metalice.
N.D. – Invenția dumeavoastră are vreo legătură cu ingeniozitatea populară privind construcțiile din lemn (case și mobilier) ?
N.G. – Da. Þăranul nostru a avut lemn masiv din abundență și l-a folosit în acest scop. De la albia în care legăna copilul sau se îmbăia, până la coșciug și construcțiile din lemn masiv ale unor biserici și case de locuit, mai ales în zonele montane și în special în Maramureș.
N.D. – Cum ați găsit firma care să fie de acord să finanțeze aceste prototipuri ?
N.G. – Firma Radwan are o fabrică de cherestea la Fierbinți și un modest atelier de prelucrare a lemnului (uși și ferestre). Este o mare șansă ca cineva să te lase să-ți valorifici ideile (uneori trăsnite – dar nu prea). Mai demult ideile mele le-am pus în aplicare în construcția halelor cu deschideri mari (peste 15m) și la câteva biserici (penticostale și baptiste) ca: biserica din Cluj – Mănăștur anul cu aproximație 1987, la Bistrița în oraș, în Ploiești, Jibău, Sibiu etc. S-au făcut cu mult circ și unele chiar au fost dărâmate și refăcute de două ori.
N.D. – Biserici ortodoxe ați construit ?
N.G. – Nu, pentru că n-am fost solicitat ! Prima biserică am realizat-o aici în București pe str. Iuliu Valaori (lângă Hala Traian) cu cca. 20 de ani în urmă. Cred că Institutul de Cercetări din Industria Lemnului, fostul ICPIL a constituit punctul de plecare... .
Dar mai înainte, am construit cca. 50 de obiective în toată țara cu structuri din lemn lamelat cu deschideri până la 46m ca de exemplu Patinoarul de la Gheorghieni, Hala de la Piatra Neamț ș.a.
N.D. – Vă întrerup. În lume se mai construiesc azi, astfel de structuri din lemn?
N.G. – Da. În S.U.A., Canada, Japonia, Belgia, Olanda, Franța.
N.D. – E clar. Vă rog să-mi răspundeți la altă întrebare. Ce avantaje are structura din lemn cu deschideri foarte mari în comparație cu cea din beton armat sau din metal ?
N.G. – Este mai ușoară, mai ieftină, rezistă la seisme și culmea, la foc, dacă sunt ignifugate, pentru că lemnul rezistă la 800 grade C fără prăbușire datorită unui strat de cărbune periferic și izolator, în timp ce metalul se prăbușește la 400 grade C .Mai adaug că atât structura metalică cât și cea din beton, este mai rigidă și uneori cedează la mișcările seismice mari.
N.D. – Totuși, în țară construcțiile din lemn sunt în declin. De ce ?
N.G. – Datorită unei concepții defectuoase promovată la noi. Când a apărut betonul armat în S.U.A., în Japonia, Canada în paralel cu acesta s-au studiat și structurile din lemn, în timp ce în România studiul lemnului a fost scos din facultăți ! Vă mai spun cu titlu informativ că depozitul de sare din Giurgiu, având 41m deschidere și 21m înălțime ... a fost conceput de ICPIL, mai precis de mine, Nicolae Georgescu. Și acum revin la întrebarea dumneavoastră, cei de la bisericile penticostale s-au informat cine a proiectat construcțiile și m-au solicitat să le fac și lor la fel.
N.D. –Ați avut dificultăți de ordin politic ?
N.G. – Nu. Nu știu cum obțineau ei autorizația dar o obțineau ! De fapt o obțineau, folosind metode avansate ... Adică invitau comisii de documentare și ai noștri erau sensibili la aceste vizite. Reprezentanții acestor comisii erau impresionați de sistemul nostru constructiv. Făceau aprecieri în discuțiile particulare nu în cele oficiale.
Am proiectat și realizat foarte multe construcții industriale ca: Hala de la Ditrău (Harghita), Satu Mare, Patinoarul de la Gheorghieni, Hala din Piatra Neamț, Hala Sânsimion – Harghita, Lunca (Harghita), Miercurea Ciuc, Tălmaciu (Sibiu), Întorsura Buzăului (Covasna), Hala alimentară de la Craiovița, Slobozia (Ialomița), Jegălia, Focșani (Vrancea), Sebeș (Alba). În Ialomița am construit solarii cu deschidere de 10m.
N.D. – Să ne întoarcem la preocupările dumneavoastră după pensionare.
N.G. –Imediat după ce m-am pensionat, am fost solicitat la numeroase firme (intreprinderi) până în 1989 în calitate de consilier. (În 1984 am fost pensionat la 62 ani. De atunci, de 15 ani lucrez neîntrerupt.)
În general, fiindcă mă ocupam numai de promovarea unor idei noi, personale, conducătorii la care mă adresam erau sceptici la început și acceptau să mă retribuie după realizarea acestora. Până acum n-am avut nici un eșec. Toate ideile mele „trăsnite” s-au aplicat, chiar și în cazul refuzurilor O.S.I.M. Că și acolo sunt „specialiști”și uneori sunt așa de tineri și lipsiți de experiență încât îți fac milă. Afirmația mea pare exagerată, fiind vorba de oameni bine intenționați, dar fără cunoștințele necesare.
N.D. – Există vreo legătură între un inventator, un artist și un scriitor ?
N.G. – Inventatorul face parte din categoria creatorilor care împing societatea înainte, indiferent de domeniu. Împlinirea depinde de șansă, de stadiul evolutiv al societății și de perseverența creatorului care trebuie să fie un luptător pentru a reuși – în ideea lui. Un scriitor, nu știu care anume, mi-a plăcut, fiindcă spunea „îmi scot pălăria în fața fiecărui om care știe să se ridice după fiecare îngenunchere la care te supune viața”.
N.D. – Mă surprinde faptul că nu aveți familie .
N.G. – Sunt divorțat, n-am avut copii, dar am rămas foarte bun prieten cu soția. Pasiunile mele profesionale sunt un „viciu”, pe care la un moment dat soția nu le-a mai suportat. Să vă dau un exemplu. Fără să fiu membru de partid, la cca. 30 de ani am ajuns director în Ministerul Industriei Lemnului cu o situație materială de invidiat, mașină la scară și alte avantaje. Mi-am dat demisia că în minister nu puteam să realizez nici-o idee nouă, acolo, eram de fapt un simplu funcționar. Am plecat în producție și după ce am pus la punct Direcția Regională Silvică Brașov am cerut transferul la Complexul de prelucrare a lemnului din Blaj, unde am început de la zero ... Soția nu era inventivă și nu-mi înțelegea pasiunea, „acest defect” ... Te plictisești la un moment dat. Inactivitatea omoară creativitatea. „Este un defect, un mare defect” să te ocupi numai de ideile tale, dar asta ține de structura psihică a fiecăruia. Unii au idealul de a găsi un post, de a avea o mașină ultimul tip, alții vor un câmp de aplicare a ideilor proprii. Trăiesc din satisfacția aplicării acestora!
N.D. – Dar invenția „Valorificarea pleavei de orez” se pare că nu a fost aplicată !
N.G. – Individul care și-a însușit invenția mea, nu a fost în stare să consilieze tehnic aplicarea ei.
N.D. – Vreau să știu ce oameni v-au influențat în viață, ce inventatori români, cunoașteți indiferent din ce domeniu ?
N.G. – În primul rând vreau să numesc oamenii care m-au influențat, Vlaicu, Vuia, Coandă, și.... cam atât.
N.D. – Cum v-au influențat ?
N.G. – Prin perseverența diabolică a acestora, care a dus chiar la moarte, ca la Vlaicu. Să vă mai spun ceva. Dacă dumneavoastră, după ce v-am arătat fotografiile cu prototipurile de mobilă pe care le-am realizat mi-ați spune că nu v-au plăcut, nu m-ar deranja. Dacă mi-ar mai spune încă o sută de inși sau și mai mulți același lucru, tot nu m-ar deranja, eu aș continua să perseverez, pentru că asta e hrana mea sufletească și forța pornește din interiorul meu.
N.D. – Vă considerați împlinit, credeți că ați avut o carieră strălucită ?
N.G. – Nu o carieră strălucită, ci doar plină de satisfacții, care mă menține activ chiar la peste 80 de ani.
N.D. – Cum se împacă suferința fizică, la sosirea mea la dumneavoastră mi-ați spus că aproape sunteți imobilizat de artroză, cu aspirația permanentă de a fi activ ?
N.G. – Am citit recent o definiție a omului. Este o celulă programată genetic. Și mă împac cu ideea că orice aș face, îndeplinesc acest program care este în afară de mine !
N.D. – Asta nu echivalează cu ideea de destin ? Atunci cum am putea să ne influențăm propria viață în evoluția noastră ?
N.G. – Prin voința de a fi activi.
N.D. – Sunteți religios, practicant ?
N.G. – Nu, dar uite ce citesc acum „Nu există dragoste mai mare”, de fapt este „Noul testament” apărut în S.U.A. și tradus de curând în românește. Recent a apărut în traducere și „Coranul” – biblia mahomedanilor, primită de la domnul Radwan patronul firmei. Cu el comentez unele pasaje pe care nu le înțeleg. În scrisoarea de mulțumire adresată domnului Rachunga Pudaite din S.U.A. care mi-a trimis „Noul Testament”, i-am solicitat un studiu comparativ între biblia creștină și coranul mahomedan.
N.D. – Vă este frică de moarte ?
N.G. – Nu, pentru că sunt programat genetic, și când programul se termină, se va sfârși viața.
N.D. – În acest caz nu acordați nici-o șansă metodelor să le numim mai puțin ortodoxe în prelungirea vieții, cum ar fi acupunctura, presopunctura, tratamentele naturiste, homeopatia, apiterapia etc.
N.G. – Accept ca în programarea genetică să intervină progresul datorită ideilor noi care să prelungească viața, altfel aș fi împotriva noului.
N.D. – Ce reprezintă Dumnezeirea pentru dumneavoastră ?
N.G. – Un prag pe care nu-l putem deocamdată trece pentru a explica fenomenele Dumnezeiești.
N.D. – Vă considerați un intelectual ? Dacă da, prin ce ?
N.G. – Răspunsul este afirmativ. Sunt intelectual prin pregătire școlară, profesională și mai ales a preocupărilor, a creației. Specializarea strictă nu este de dorit.
N.D. – Dar nu se poate fără ea.
N.G. – De acord. Orice domeniu are niște vecinătăți. Important e să pătrunzi în aceste vecinătăți, (ce sunt asemenea unor sfere), cât mai mult posibil.
N.D. – Ați avut aspirații pe care nu le-ați atins ?
N.G. – Regretul că n-am putut consulta literatura de specialitate în domeniile de care v-am vorbit, apărută în țările avansate din vest.
N.D. – Aveți preferințe în literatură ?
N.G. – Biografii ale oamenilor celebri, iar dintre sciitori Ștefan Zweig și Emil Ludwig, amândoi evrei, iar dintre români Ionel Teodoreanu care n-a fost egalat cu Medelenii !
N.D. – Cum percepeți muzica ?
N.G. – Îmi place numai cea clasică, în special Beethoven și un gen mai puțin apreciat, doinele ardelenești.
N.D. – Ce v-ați dori pentru 1999 ?
N.G. – Ca sănătatea să-mi permită să mai aplic din ideile mele trăsnite, unele în curs de desfășurare la Fierbinți. Mai precis uscarea naturală a cherestelei în poziție verticală.



A consemnat dr. ing. Nicolae A. Diaconescu
13. 01. 1999