agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-01 | |
Ce vă povestim în continuare, sînt aspecte pe care dvs. nu le-ați văzut la televizor. Vi le creionăm aici, cu o emoție specială. N-avem acreditare. Este 8,17 minute și stăm planton la prima barieră, acolo unde jandarmi și cîini dresați, preoți , femei în vîrstă, tineri cu handicap, lume bună, cu ifose, cu țîfnă, dar și cu smerenie, așteaptă să facă pasul. # O măicuță de prin Bistrița ține morțiș să dea o pîinică bisericii. # 8,35. Nu contenim să spintecăm micul văzduh în căutare de fețe de-ale locului nostru și iată că se și arată: conferențiarul universitar, vicarul Nicolae Brînzea și Ion Popescu, profesor doctor, decanul facultății din Pitești, vorbesc în șoaptă, înaintînd cu pași mici spre locul foarte aproape în marea biserică, acolo unde însă nu intră oricine. # Aflu că Prea Sfințitul nostru Calinic e sosit cu o zi înainte. # Prin curtea în care cadrează un fel de careu-elevi de la seminar, fețe bisericești, SPP-iști și ziariști, trece, din cînd în cînd, Episcopul vicar al Bucureștilor, Vasanufie (iertare de nu am scris corect numele doar auzit). E ușor pus pe șotii. Îi face cu ochiul colegului Þurli și îl și repede, cu rugămintea să-i trimită pozele pe e-mail. # 8,51. Doi jandarmi îmbrăcați în uniformă fac strajă cu arma la baionetă. # 8,53. În difuzoare, se aude parte din Evanghelie... „să luăm aminte...“. # La 9,17 minute intră pe culoarul oficial marele boier al intelectualității române, nimeni altul, poate cel din urmă, în persoana dlui Constantin Bălăceanu Stolnici. La 9,27 intră în marea curte prințul Paul al României, nepotul regelui Carol al II-lea. Pășește alături de doamna sa, prințesa Lia. Mi se pare puțin tristă. Povara ori bucuria care stau ascunse în inimile acestor nobili, te pot încurca. E mare lucru să le ghicești. # 9,31. Apare Corneliu Vadim Tudor. Îmi trece prin minte, nu cumva vreun grupuleț să-i rostească numele. Dar nimeni n-are curaj să se arate la glas cu lozinci. # 9,33. Este ora în care își face apariția fostul președinte Ion Iliescu. Zîmbește. Cîțiva elevi de la seminar îi imită tușitul. Pe unii îi bufnește rîsul. Sînt, totuși, niște copii. Dar?! Unul dintre puști, frumos îmbrăcat, nu se poate abține și îi zice colegului său, un pic mîrîit... „Auzi! Măi, dragă...“. # La 9 și 35 de minute începe Crezul. Mi-aduc aminte de Gigi Becali. Sar repede gîndul și mă concentrez, deoarece cronometrul arată 9 și 38, țintuind jurnalului meu personalitatea unui alt fost președinte: Emil Constantinescu. Încă se rostește Crezul. Fostul președinte își dă seama că ar putea rotunji o impolitețe și, de aceea, el se oprește brusc, lăsînd privirea să-i pice în pămînt. Abia atunci cînd se termină Crezul, dl Constantinescu pășește mai departe. # 9,43. Intră, coborînd dintr-o mașină luxoasă, Adrian Năstase. Mă uit în jur și văd că oamenii nu au reacții.# 9,45. Abia în acest moment, toată lumea își întoarce privirea cu simpatie spre unul dintre cele mai importante personaje din istoria României. Este regele Mihai. Pășește sigur și calm. Nici un gest nu trădează fața lui, atunci cînd ritmul sacadat îl împinge acolo unde cele mai înalte fețe bisericești pregătesc ungerea noului Patriarh Daniel. # 9 și 55. Se spune Tatăl Nostru. Văd un SPP-ist că își mișcă buzele. Mă gîndesc și zic în mintea mea: „Uite, la domnul ăsta, bravo lui!“ Dar nu este așa și tot bravo îi spun, omul vorbește în șoaptă, în microfonul lui ascuns. Nu e de joacă așa că vigilența e la casa ei. # La 9 și 57 de minute, înalt și spătos, intră vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, dl Vosganian, totodată ministru al Economiei și Finanțelor. La doar cîteva minute după el, își face apariția președintele Senatului, dl Nicolae Văcăroiu. Zîmbește în stînga și în dreapta. Se vede clar că e respectat. Îmi întîlnește privirea. Sînt surprins că face gestul de a întinde mîna și de a mă saluta. Se uită cu invidie colegii. Gestul însă îi taie calea brusc dlui Boc. În spatele lor, primarul capitalei. #10 și 7 minute. Sînt postat în dreptul ușii pe care scrie Ecleziarhia Catedralei Patriarhale. M-am pus strategic acolo, fiindcă este poarta de intrare a personalităților. # La 10 și 14 minute, coboară, în cămașă, dl Mircea Geoană. Mașina cu care a venit e un Audi, pe al cărui număr scrie PSD. Mă interesasem și aflasem la cît avea să vină președintele Băsescu. Mă și întrebam dacă va fi punctual. Fusesem anunțat că la 10,30 va apărea. Ei bine, mă uit la ceas, mai sînt exact 25 de secunde pînă cînd președintele își face apariția. Îmi vine să dau cu căciula de pămînt. Punctual, mai ceva decît ceasul elvețian. Se îngrămădesc cameramanii și fotografii să-i facă poze. După 5 minute, se dă citire documentului Gramata Sinodală. Este un sul mare de hîrtie, probabil cerată, din cea mai bună calitate, pe care scrie, cu caractere speciale, un fel de gînd al Domnului. Reiese din citanie, prin date precise și numiri, cum fostul Patriarh, plecînd la cele veșnice, a lăsat locul vacant. Se precizează că a fost ales, din trei, Daniel, noul patriarh. Se mai specifică acolo că patriarhul va primi, de acum, Gramata, Mantia, Crucea și alte obiecte ritualice și, mai cu seamă, Cîrja Arhipăstorească folositoare în a sprijini, a îndrepta, dar și în situații pentru neascultări, ca un toiag îndreptător. # La 10 și 49 de minute, în biserică se aude strigînd vocea celor înalți Vrednic este. # La 10 și 51, Patriarhul Daniel primește Cîrja. Slujba își urmează cursul. Sîntem undeva, afară. Un cetățean dorește să treacă dintr-o parte în alta, vrînd să taie coridorul din curte, nu este lăsat. Þine în mînă patru cutii de pizza. Ne bufnește rîsul. SPP-iștii sînt circumspecți. Îl cunoșteau pe băiat. Era de la TVR. Aproape stăm să bată de ora 12,00. E cald afară, cald și frumos. Ies din biserica cea mare, rînd pe rînd, Prea Înalții și cinstiții oameni ai bisericii. Undeva, în urma lor, încadrat frumos, pășește noul Patriarh al României. Mă uit pe cer. În adîncul lui, se rotește un porumbel. Sînt cîteva sute de suflete în marea curte. Lumea aplaudă. Mă gîndesc că alte milioane de oameni văd la televizor și sigur se bucură. Inima îmi tresaltă. Mă tot uitam să îl văd pe Prea Sfinþitul nostru Calinic. Și-l văd mergînd, zîmbitor și luminos, pe flancul stîng, alături de ceilalți episcopi. Îmi vine să-l strig, așa, ca o înaltă bucurie. Nu o fac. Alaiul intră în sala unde urmează cuvinte de laudă, de înscăunare, de credință într-unul nostru Dumnezeu. Gata! Îmi fac cruce, așa cum își fac și ceilalți oameni. Nici nu mai contează dacă Tăriceanu se împacă cu Băsescu. Dacă Boc va juca vreodată rugby cu Geoană. Nu mă mai interesează absolut nimic. Sînt sigur că de azi, 30 septembrie, noi, păcătoși mai mult sau mai puțin, vom urma în curățenie, pe atît cît putem, învățăturile Domnului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate