Luna aceasta, la Editura Sitech, Craiova, își face apariția primul volum de versuri al colegei noastre de site, Mădălina Maroga – Madim, cu titlul - “Invitație la vis” , volum ce poartă sigla comunității poezie.ro.
Mădălina Maroga este membru al comunității poezie. ro din octombrie 2003. În tot acest timp, a publicat aici o mare parte din poemele incluse în acest volum.
Volumul “Invitație la vis” conține un număr de 90 de poeme, având ca lector de carte pe cunoscuta scriitoare Doina Drăguț, coperta fiind realizată de ing. Dan Petcu.
Pe coperta IV a volumului, criticul literar prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic ne spune că: “Mădălina Maroga ne face, în acest volum, un permanent îndemn la visare, în plină epocă a internetului. Ceea ce ne arată că nevoia de vis și de poezie nu dispare niciodată, nici chiar în lumea noastră modernă, domninată de scientism și tehnicism.
Pentru Mădălina Maroga, visul este o formă de evadare din prozaismul existenței, din realitatea plată, imediată: – ne spune poeta, care preferă să-și asculte glasul ființei și să-și transpună reveriile pe hârtie ( “6165 de secunde”). Visul se asociază cu Dragostea. Acestea sunt cele două motive principale , în jurul cărora se structurează discursul liric al Mădălinei Maroga, ce se desfășoară pe un ton de litanie, de melopee, de cântec șoptit, ce mimează dicteul suprarealist, prin fluența imaginilor și al metaforelor.
Ne aflăm în fața unui talent incontestabil și a unei voci lirice inconfundabile”.

Prefața volumului este scrisă de prof. dr. Valentin Tașcu, care afirmă că: “Deși Mădălina Maroga trăiește în generație, o chiar caută și cultivă, mai ales în varianta ei de pe site-ul electronic, ca poetă se refuză generației; am zis bine, se refuză, pentru că nu este respinsă, dimpotrivă, dar ea își impune o anume suveranitate. De unde să vină această atitudine, dacă nu din principalul ei sentiment, care nu e altul decât iubirea. Versul ei este erotic până la virgulă, chiar și dincolo de cuvinte și punctuație. Numai că nicidecum iubirea nu inhibă poezia, cum se întâmplă de regulă, ci invers, poezia subjugă și inhibă iubirea.
Dacă se face abstracție de cunoașterea personajului care este, poezia pe care o scrie o înfățișează pe Mădălina Maroga drept o ființă atrăgătoare, chiar în exces, care nu are cum să se supună sentimentului, deși mimează și poate chiar dorește aceasta, ci își supune erotismul. Practică așadar o suveranitate absolută, deși lasă impresia de supușenie. E ceva care aduce aminte, vai, ce departe, de sentimentalismul Elisabetei I a Angliei; bine-bine, dar stearpa regină era de-a dreptul urâtă și rea, pe când contemporana noastră emană frumusețe, căldură și fertilitate. Pe arcul acesta de timp, chiar dacă forțat, înscriu versul singular al acestei talentate poete. De la primele rânduri ale cărții ea ne convinge cum că, întinzând mâna cu umilință spre dobândirea iubirii (“mișc cu mâinile mele limbile acestea de foc/ mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă/ dar nimeni nu știe cum să păstrez în tăceri mici/ dragostea”), gândește de fapt să fie supremul stăpânitor/ vânător al ei: “Te chem fără ploi, la încheietura mâinii stângi.”


Prezentarea volumului va avea loc în cadrul cenaclului poezie. ro, la București, duminică 9 aprilie, iar lansarea acestuia va avea loc în luna mai la Craiova.