Was oft nicht gesehen wird, ist, dass dieses Buch neben Don Quijote und Sancho Panza eine dritte Hauptperson hat: die Sprache. – Ceea ce de multe ori nu se vede este faptul că această carte are pe lângă Don Quijote și Sancho Panza o a treia persoană principală: limba.

Ziarul bavarez AICHACHER NACHRICHTEN din 22./23 noiembrie 2008 o citează pe Susanne Lange cu această declarație, într-un articol intitulat Viața doamnei Lange cu Don Qijote. Nu putem ști cât durează viața în doi, sau mai bine zis în trei, a doamnei Lange și a protagoniștilor ei: Don Quijote și Sancho Panza. În orice caz, doamna Lange afirmă și azi fără nici o urmă de jenă: Și acum mi se pare câteodată că cei doi ar călării deodată lângă mine.

Cinci ani a trăit Susanne Lange cu Don Quijote și Sancho Panza, un cavaler și pajul său, ani în care a lucrat la traducerea în limba germană a romanului monumental al lui Miguel de Cervantes Saavedra (1547 – 1616) Don Quijote de la Mancha. Nu că cititorii germani n-ar fi avut până acum ocazia să citească opera fondatoare a romanului european – există chiar o traducere a prominentului scriitor al romanticii timpurie (Frühromantik) Ludwig Tieck (1773 – 1853), din primul deceniu al secolului IXX – dar eroii acestui roman au fost degradați de mult în figuri învolburate de clișeuri caracteristice timpului nostru. De fapt ideea pentru această traducere nouă nici nu aparține Susannei Lange. Inițiativa a fost luată de editura Hanser, una din cele mai mari din Germania.

Acum traducătoarea călătorește prin țară prezentând cele două volume, însumând 1488 de pagini, în diferite case literare (Literaturhäuser), librării, biblioteci și alte locașuri de cultură și artă. Prezența Susannei Lang la Literaturhaus din München a reînviat și o altă discuție, ceva mai veche, în peisajul literar german. Este vorba despre enumerarea traducătorilor. Wolfgang Schütz, autorul articolului despre această traducere, își începe prezentarea ziaristică cu constatarea că însuși Don Quijote s-ar fi enervat găsindu-l într-o tipăritură doar pe traducător, în loc de autorul pe care îl căutase. Cavalerul a exclamat că meseria de traducător ar fi doar meșteșug simplu pentru care nu-ți trebuie nici spirit, nici mare putere de exprimare.

Un traducător de meserie primește în Germania pentru o pagină tradusă între 13 și 18 €. Presupunând că editura Hanser plătește la cota maximă, Susanne Lange ar fi trebuit să primească pentru versiunea germană a romanului Don Quijote de la Mancha 26.784 €. Dar ... doamna Lange a lucrat cinci ani la această traducere. (Lange înseamnă timp îndelungat.) Să nu uităm că lui Miguel de Cervantes i-au trebuit 10 ani pentru scrierea acestui roman. Iar între 1605 și 1615 cu siguranță nu s-a vorbit spaniola de azi. Deci, vorbim de o muncă foarte anevoioasă care presupune mult timp de studiu a diferite lexicoane și vocabulare. Multe expresii, vorbe populare și specificuri lingvistice regionale sunt chiar intraductibile. Aici traducătorului nu-i rămâne decât să inventeze, să creeze, să devină din traducător scriitor sau poet. Dacă împărțim onorarul (presupus) pentru această traducere pe cei cinci ani de muncă la acest roman iese un salariu lunar de 446,4 €, prea mult pentru a muri și prea puțin pentru a trăi. Cei 775 de traducători din Uniunea Traducătorilor cer o reevaloare materială și intelectuală a muncii lor.

Cel puțin în privința recunoașterii valorii spirituale a traducerilor se poate observa în Germania o corectură favorabilă. Dacă până nu de mult numele traducătorilor abia că au apărut în recenziile din paginile de cultură ale ziarelor, se putea citi săptămâna trecută știrea îmbucurătoare că Premiul pentru Literatura de Tineret (Jugendliteraturpreis) pe anul 2008 a fost acordat lui Gabriele Haefs ... o traducătoare.