1. Egiptul în decembrie, Hurghada și marea

Istorie, cultură, mister, enigme ale antichității, Nil, piramide, temple, faraoni, Tutankhamon, Cleopatra, mare, munți, deșert, lume arabă, Islam sunt doar câteva dintre emblemele și de o potrivă atracțiile Egiptului, o țară în care, poate, fiecare dintre noi am visat să ajungem o dată în viață. O țară în care fiecare loc este plin de istorie ascunsă ori parțial descoperită și care își provoacă și năucește vizitatorii la fiecare pas, prin aglomerarea de contraste și neobișnuit.



A ajunge în decembrie într-o țară cu climă subtropicală este o experiență inedită, pentru cei ce vor coboarî cu avionul, direct din iarnă, în întinderile complet însorite ale Egiptului. Prima impresie la aterizarea în Hurghada este că Egiptul înseamnă întindere răzbătută de albastrul cerului, al Mării Roșii sau al Nilului și auriul deșertic al munților. Ori a culcării și a trezirii soarelui pe întinderi de mare sau prin colțuri de munte, culori pe care întinderile Egiptului le oferă cu generozitate, în spațiile sale largi. Impresia este de spațiu întins, de deschideri ale orizonturilor, spre deșerturi, munți, orașe sau mare. Hurghada, localitatea egipteană situată pe malul Mării Roșii, a devenit o stațiune pentru turiști, veniți din toate țările, în care s-au construit și încă se construiesc complexuri hoteliere, care oferă toate condițiile de cazare, odihnă și servicii turiștilor. De la frumusețea amenajării multiplelor plaje și până la servicii de 4, 5 stele, cu program de „demipensiune” sau „all-inclusiv”, Hurghada este orașul de pe plaja Mării Roșii, întins pe circa 40 de kilometri, în cele trei zone ale sale Downtown (El Dahar), cu zona antică, Sekalla cea modernă, cu numeroasele hoteluri, și El Korra Road cea mai recent construită.



Pe plajele egiptene

Pentru a ajunge de la camera de hotel, direct pe plaja Mării Roșii, treci printre numeroase alei de palmieri, printre plante exotice, arbuști și flori cățărătoare, roz, galbene ori ciclamen, bananieri, copaci Yuca, mușcate sau chiar celebrele creste de cocoș „strelitzia” cresc printre gazoanele verzi și moi, udate mereu de către angajați ai hotelurilor. Fiecare hotel are piscine descoperite, multe dintre ele fiind ușor încălzite, pentru accesul copiilor. Iar pentru a face plajă la briza mării ori pe platoul piscinei, cu umbreluțe din lemn există un „towel card”, ce garantează prosopul pentru șezlongul pe care îl vei utiliza, la plajă, iar serviciile „all inclusiv” oferă diferite produse alimentare și de băut, la plajă. A înota în decembrie în Marea Roșie nu poate fi chiar o problemă pentru mulți dintre doritori, fiindcă apa mării nu scade în temperatură sub 20 de grade, iar temperatura din timpul zilei este în medie între 25-27 de grade ziua, iar noaptea este de 16-17 grade. Turiștii care doresc să prindă peisajul mării sau al munților în nuanțe de auriu, în decembrie, au surpriza de a observa răsăritul în jurul orei 6.30, iar astrul zilei apune în jurul orei 17 sau și mai devreme. De pe malurile Hurghadei se observă în depărtare insula nelocuită Giftun, înconjurată de recifi de corali, care oferă o splendidă panoramă în toate nuanțele de roșu, insulă la care se poate ajunge prin excursiile opționale, în care sunt incluse lecțiile de scufundări la suprafață, o oră de plajă și baie pe insulă, ghidajul, navigarea, echipamentul de scufundare și prânzul. Sau există posibilitatea de a lua lecții de la un instructor profesionist, în vederea obținerii unui certificat de scufundător. De asemenea, excursii cu submarinul, care oferă minunate priveliști subacvatice ori excursia la bordul unei nave cu fundul de sticlă, de unde se poate observa splendidul peisaj al coralilor, printre recifurile dintre Hurghada și Giftun. „Atenție, este interzis prin lege să scoateți din Egipt corali, scoici sau lire egiptene!”, ne avertizează Roxana Ghica, ghida agenției de turism Calibra, care ne-a însoțit pe parcursul excursiilor la diferitele obiective. „Există legi stricte. La aeroport, bagajele sunt scanate, iar pe lângă faptul că scoicile sau coralii vă vor fi confiscați, veți plăti și amenzi”, insistă ea, anunțându-ne încă din prima zi și despre faptul că apa de la robinet nu este potabilă și că există riscul de a face „boala turistului”, datorită schimbării climatului, a mâncării și a băuturii locale. „Singurul remediu este «antinal», un medicament pe care nu îl găsiți decât aici, iar important este să știți că orice medicament de acasă nu are efect, aici”. Aflăm tot de la ea faptul că moneda națională este Lira egipteană, numită și Pound, cu rata de schimb, la momentul de față (decembrie, 2008) de 5,5 lire un dolar, respectiv 7 lire un euro. „Prețurile cumpărăturilor sunt în general negociabile, cu excepția farmaciilor, a super-marketurilor sau fast-foodurilor”. Rămânem uimiți de cele aflate și nu ne dorim decât să nu ne îmbolnăvim în sejurul excursiilor prin Egipt.



La mesele egiptene


Spre surprinderea noastră, mesele pe care le servim, fie la „demi-pensiune”, fie la „all-inclusiv” sunt de tip, „bufet suedez”, la care se găsesc absolut toate alimentele pe care le știm, plus cele cu specific egiptean (arab). Așadar, sosuri și condimente specifice, pe lângă alimentele reci sau salatele care se pot servi, precum și ceaiuri, fructe (banane, portocale, smochine, struguri) sau delicioase prăjituri. La unul dintre hoteluri, încăperea în care se ia masa este aranjată în mod tradițional, cu stâlpi sculptați în forme ce amintesc de floarea de lotus, precum și picturile pe pereți, cu scene în care personaje tipic tradiționale, hrănesc porumbeii. Iar printre picioarele meselor, cu toate că încăperea are aspectul de sală închisă, câteva păsări adevărate, vin și se hrănesc, cu firmiturile căzute de pe mesele turiștilor. Există și supe la ora amiezei, orez gătit în mai multe feluri, cartofi, tocănițe, însă europenii preferă pui sau pește, bine gătite. Bucătarii servesc din spatele tejghelei, iar ospătarii mișună printre mese și aduc băuturile, strâng mesele sau aduc tacâmuri și farfurii turiștilor. „Nu aveți voie să intrați desculță”, îmi spune un ospătar, „sunt cioburi și vă puteți răni”, insistă, în timp ce eu, cu greu decid să revin din nisipul plăjii la civilizație, și-mi iau niște pantofi în picioare, care nu sunt șlapi, pentru că oricât mi-aș fi imaginat că ar fi de cald, nu am banuit că în decembrie în Egipt, ar putea fi vară de-a binelea.

galerie foto pentru prima parte a reportajului:
http://www.informatiacluj.ro/gallery.php?entity=galleries&iid=83


2. Piramidele din marginea metropolei Cairo
Cel mai mare oraș al Africii are populația României


Cairo, cu toate misterele antice și istoria ascunsă în inima celei mai mari capitale din continentul Africa, este excursia la care pornim chiar din a doua zi a sejurului. Plecarea este la ora 1.15, ne luăm pachete cu mâncare și câte o haină cu mâneci lungi pentru că pornim noaptea și ne vom întoarce seara, când temperatura este de circa 16 grade. Excursiile pe care va face grupul nostru în cele șapte zile de Egipt, organizate de agenția de turism “Calibra”, au la dispoziție un singur autocar, care asigură apă îmbuteliată și aer condiționat. În circa 25 de minute ajungem în El Gouna, unde se formează coloana militară și de unde suntem însoțiți de poliție, o regulă care nu se încalcă, de 15 ani încoace.


Privim mare parte din Cairo sau Al Qăhira (victoriosul) pe ferestrele autobusului. Cel mai mare oraș al Africii, ne impresionează pe toți, prin aglomerarea de contraste. Clădiri moderne, ultrafinisate sau case mici, construite în stil specific arab, cetăți, edificii, de o parte și de alta a fluviului Nil, influențe occidentale, dar în mare parte, cele istorice, vechi, dau un aspect, aglomerat, orașului. Însă numeroasele civilizații egiptene, prezente aici de mai bine de 6000 de ani își spun cuvântul, în arhitectura orașului de pe Nil, care ocupă mai bine de 453 kilometri pătrați. Roxana Ilica, ghida noastă ne povestește despre Cetățile Heliopolis (orașul soarelui), cetatea romană Babilon, ce datează din perioada 340, după I. C., care nu are nici o legătură cu Babilonul mesopotamian sau despre orașul Memphis, situat la Sud de Cairo, oraș ce a fost capitala Egiptului Antic. „Numeroase dinastii au condus țara, de-a lungul istoriei, însă cea care s-a remarcat a fost cea a fatimizilor, descendenți din Fatima, fiica lui Mohamed, când au fost create locașuri sfinte, moskei sau școli.” Orașul se întinde și în zona deșertică, acolo unde se construiește un cartier nou, care poatră denumirea „Cairo Nou”. Din cauză că atunci când au fost proiectate șoselele s-a crezut că în capitală nu vor exista mai mult de un milion de mașini, acestea se înghesuie acum și aglomerează circulația în timpul săptămânii, pentru că la ora actuală există peste cinci milioane de mașini în Cairo. Ne îndreptăm spre centrul orașului comercial, care se numește Tahrir. Un loc ce cuprinde numeroase atracții turistice, precum Muzeul de Egiptologie sau Moscheea Modernă „Umar Makram”.


Egiptologie conservată


Ar fi atât de multe de vizitat, doar în Cairo, încât nu cred că ne-ar ajunge câteva zile, pentru a pătrunde în câteva dintre tainele istoriei acestei țări. Însă ne oprim la Muzeul de Egiptologie, locul din care putem afla mai multe informații despre Egiptul antic, în care putem vizita tezaurul faraonului Tutankamon, precum și, opțional, sala mumiilor, unde se află conservate incredibil de bine mumiile câtorva dintre regii egipteni. La intrare sunt șiruri lungi de vizitatori, turiști din toate țările sau copii egipteni, veniți în grupuri organizate de școlile la care învață. Mă uit la copiii care sunt frumoși, cu toții și la fetele de liceu, care iscodesc cu privirea, turiștii. Poartă eșarfe legate în mod tradițional și rochii sau fuste lungi. Insist să le privesc straiele, dar și chipurile, dintr-o curiozitate nativă. Unele îmi zâmbesc iar eu le răspund. Aparatura foto și cea video este preluată la poartă iar interiorul ne oferă fragmente uriașe realizate în piatră sau lemn, o impresionantă colecție de antichități egiptene: mumiile faraonilor Ramses II si III sau cea a faraonului Seti I. Se pot viziza, de altfel și artefactele descoperite în mormantul lui Tutankhamon, precum și valoroase lucrări de artă antică egipteană. Dincolo de obiectele de cult, statuete cu reprezentări ale regilor sau ale zeităților antice ori celebrele papirusuri, sălile prezintă impresionante obiecte de mobilier antic, morminte sau chiar organe ale regilor, perfect conservate, de mii de ani. Mă apropii de vitrinele cu reprezentări ale animalelor, unde întâlnesc grupuri de copii egipteni, ce mă întreabă în limba engleză, care e numele meu. Le răspund și spre surprinderea lor, tot curiozitatea mă îndeamnă să le întind mâna și să-i întreb care le este numele: Ahmed, Mahmud, Ali și alte nume, pe care nu le înțeleg. Vizitez sala mumiilor și caut ieșirea, fiindcă se apropie ora întâlnirii cu grupul, de care mă pierdusem, când din dreapta, din spate și aproape din toate părțile îmi aud numele strigat. Cine ar putea să mă cunoască aici, mă întreb și dau cu ochii de copiii egipteni, cei sociabili și zâmbitori, de la care îmi iau rămas bun și merg cu amintirea zâmbetelor lor, mai departe.



Platoul Giza al piramidelor


Știam că Piramidele sunt în apropierea orașului Cairo, dar nu bănuiam că ele se observă chiar din oraș, fiind situate pe platoul Giza iar șoseaua cu același nume, ne conduce direct la una dintre cele șapte minuni ale lumii, conservată și azi, piramida lui Keops. Culoarea de un bej deschis a pietrei, luminată de soarele dimineții, pe fondul imensității cerului senin dă piramidelor aspectul unor reprezentări virtuale, aproape că nu-ți vine să crezi că vei ajunge să atingi blocurile de piatră și vei călca nisipul dintre aceste minuni arhitectonice, pe care din orice unghi le-ai privi, știi că ele au formă de piramidă, însă geometric arată de ori unde le-ai privi, triunghiulare. Trecem, destul de aproape de piramidele de la care nu ne putem lua ochii, trecem și pe lângă sfinx, urcăm și oprim cu autobusul la panorama platoului, locul din care piramidele se văd a fi aranjate în linie. Locația preferată a turiștilor, în care fiecare își face fotografii cu piramidele în fundal, folosindu-se de obișnuitele trucuri de iluzie optică, ținându-le în palme, sprijinindu-se pe ele, etc. Suntem avertizați de ghida noastă, să nu facem fotografii cu beduinii, care ne percep bacșișuri foarte mari, pentru câte o fotografie sau pentru mici servicii, pe care ei se oferă cu insistență să ți le facă. Nici nu ne apropiem bine de locul cu pricina și ei se și apropie, fie călărind cămile, fie oferindu-ți spre vânzare suveniruri, fie doar însoțindu-te, pentru a-ți fi model, la fotografiile cu panorama celor trei minuni ale arhitecturii antice. Comercianți cu mărfuri tradiționale, nu doar că își expun piramidele miniaturale, eșarfele, sculpturile din lemn, piatră sau ghips, micii sfincși, papirușii sau mărgelele, ci marea majoritate, vin chiar, după tine, cu marfa pe umeri, insistând și însoțindu-te o bună bucată de drum, chiar și dacă le refuzi marfa. Ne îmbarcăm în autobuz și coborâm undeva între piramida lui Kephren și cea a lui Keops. Privesc aceste minuni și nu îmi vine să cred că sunt morminte ale faraonilor iar Keops, cel care a ridicat cea mai mare construcție piramidală, la Giza, cu înălțimea 146 de metri și 15 centimetri, cu vârful din care lipsesc 11 metri, a fost considerat un rege tiran, nemilos, care a dat o mare importanță cultului funerar. Keprhen și Mikerinos au ridicat celelalte piramide, în care, pe pereții interiori nu există nici un fel de reprezentare. Înainte să intrăm Roxana, ghida noastră ne avertizează de faptul că cei care au probleme de sănătate, operații recente, probleme de astm, cu coloana, inima sau claustrofobie, nu au voie să intre in piramida lui Kephren, al cărei culoar este nu doar îngust, ci și foarte mic, ca înălțime. În unele zone, mai mic chiar de 1.50 metri. Îmi iau inima în dinți, sucul cu pai în buzunar și intru la piramidă. Mai precis, cobor. Mi se blochează telefonul, așadar, nu mai am nici o sursă de contact cu timpul. Îmi las nelipsitul aparat foto, la autocar și intru. Poziția de coborât este cea aplecată. În unele zone, simt că acest culoar de pătrundere în interiorul piramidei se micșorează. Apoi urc, printr-un culoar asemănător cu primul și la fel de înalt. Mă apropii de sălița cu mormântul, care nu are nimic impresionant și amețesc. Îmi dau seama că nu-mi pot permite să mi se facă rău. O viață întreagă am dorit să ajung aici, iar astă vară, sub piramida de fier a unui pisc de munte din Elveția, îmi pusesem dorința să ajung la cele adevărate, din Egipt. Așa că, nici nu s-a terminat anul și mă aflu aici, îmi amintesc. Observ un bărbat care coboară și el, amețit, chiar mai tare decât mine. În grup, se mai plânge cineva că amețește. Beau sucul cu pai și pracă îmi revin. Este ca o apă vie. Ne încurajăm unii pe alții. Facem glume și ieșim, de data aceasta invers, coborâre și urcare. Se vede capătul luminos al ieșirii. Ne revenim cu toții, dar ne dăm seama că suntem uzi și că în piramidă fusese o temperatură extrem de ridicată. Ajusă acasă, am studiat intrarea în piramida lui Kephren și am realizat că această cameră în care amețiserăm aproape toți cei care am intrat, era perpendiculară cu axa vârfului piramidei, rămas intact, așadar, înăuntru nu simțisem altceva, decât efectul de piramidă, moment în care m-am gândit la Egipt și la pierderea noțiunii timpului, în interiorul piramidelor. La apa vie a Egiptului, la dorințe împlinite, la piramide și la apropierea de zei.

galerie foto pentru partea a doua:

http://www.informatiacluj.ro/gallery.php?entity=galleries&iid=84
(urmeaza partile 3 si 4)
(poze, daca ma ajuta cineva sa pun, pun. ca nu ma pricep)