Giacometti, Alberto - născut în anul 1901, în Borgonovo / Elveția, a decedat în anul 1966 la Chur / Elveția.
Pictor din tată în fiu, sculptor.
1921 - studiază la Roma operele lui Giotto și Tontoretto;
1922 - Paris, studiază operele lui Antoine Bourdelle, deschide un atelier împreună cu fratele său Diego;
1927 - expoziție de sculpturi la "Salon des Tuileries";
1933 - 1940 - studiază fizionomia umană;
1962 - primește "Marele Premiu" pentru sculptură al Bienalei din Veneția;
1965 - New York, expoziție retrospectivă la "Museum of Modern Art";

Alberto Giacommeti a fost un pictor și sculptor, care a lucrat în tehnica suprarealistă de reprezentare filiformă a figurilor omenești. Alături de Picasso și Matisse a adus un nou curent în arta figurativă la începutul secolului XX. Creația lui este orientată către originile primitive ale ființelor omenești.
El desenează, pictează și modelează corpurile cu tentația de a întregi totul printr-o linie continuă dar limitată în spațiu, alungind figurile, axându-le pe verticală, aidoma liniilor magnetice ce împletesc noțiunea de simbol cu cea de formă în jurul parabolei vieții. Efectele se nasc prin studierea atentă a acestor sculpturi. Observăm o încărcătură psihologică bine accentuată, bazată pe exagerări de caractere la o scară epocală îndepărtată, într-o formă brută și sinceră a realității, fără a ascunde neajunsurile sociale și fără a le masca.



Sculptura "Bărbat mergînd" redă dinamica și fiziologia omului într-o manieră geometrizată triunghiular. Cel mai simplu și practicat stil suprarealist din gândul tratării spre atingerea scopului propus este de a găsi în fiecare lucrare în parte o anumită doză de laconism în compoziție, repartizând armonios materia în spațiu prin exagerarea subțierii figurii, astfel încât spațiile goale dintre mâini și picioare să vorbească la fel de mult ca și elementele bine găsite și dozate cu încărcătură artistică în opera dată. Prin tehnica filiformă, îndrăgită de maestru, el își realizează sculpturile cu forme prelungi și subțiri. Stilul lui Giacometti este unic. Pentru atingerea unui nivel artistic de excepție primește "Marele Premiu" pentru sculptură al Bienalei din Veneția.



"Femeia lui Giacometti" este prezentată vertical ca o regină pe tron, întotdeauna superioară și solemnă rotației timpului. Fragilitatea ei contorsionează staticul în punctele de echilibru total. Silueta înaltă deschide un câmp al divinității abia percepute cu ochiul liber, suprapune sacrul cerurilor mișcătoare cu frumosul feminin.



La figura încătușată, depănată cu sârme, se aduce în primul plan rațiunea gândirii, descâlcită din dependența de simplitatea frumosului. Corpul izolat exteriorizează aparența zvârcolirii în sine, curentat de energetica suprasolicitată de propria rezistență la setea obsesivă de artă. Observăm măreția caracterului renumitului artist Giacometti, care s-a călit alături de maeștri ca Jean Arp, Jean Mire, Max Ernst, Paul Eluard, Pablo Picasso și alții.



"Bustul lui Diego" prezintă corelația de rudenie dintre maestrul Giacometti și fratele său Diego ca într-o oglindă fierbătoare, prin factura bătătorită de pe fața acestuia. Sculptura oglindește lucrul comun și zbuciumat din atelierul în care au pornit curentele avangardiste. Un portret-monument ce confirmă faptul că fratele lui i-a fost asistent până la sfârșitul vieții. Diego i-a salvat multe lucrări și le-a plasat în muzee.



Sculptura "Câinele", privită ca întreg, seamănă cu un munte sprijinit de doi omuleți. Spatele în prelungirea gâtului înspre capul plecat formează un val de căldură, un peisaj maritim, scurgându-se într-un circuit închis și continuu. Golul dintre picioarele unite pe platformă subliniază forma unei inimi curate ca un lăcaș de relaxare. Acest gol completează elementele brute ale sculpturii, favorizându-le și accentuând încă o dată prietenia definitivă a câinelui cu omul.

În schița de portret "Viram mo" se pune accentul pe umărul drept, pentru a-i aduce în lumină fruntea deschisă și pentru a combina într-o aură pozitivă puterea cu rațiunea.

Personalitatea artistică a lui Alberto Giacometti s-a format în urma studiilor la Școala de Arte frumoase și Școala de Arte și Meserii din Geneva, în urma călătoriilor la Roma, Paris, Veneția, prelucrării minuțioase a numeroaselor schițe din natură, întâlnirilor cu reprezentanții vieții artistice cu care a stabilit conversații ce au stârnit influențe reciproce benefice. Dedicându-se în exclusivitate artei sale, fără a se lăsa mirat de prețuirea criticilor și celebritate, Giacometti a devenit unul dintre marii artiști legendari ce au stat la temelia suprarealismului.