Domnule Mihai Cimpoi de ce considerați că personalitatea axială a lui Eminescu este contestată?

Acest lucru se întâmplă pentru că este o mare personalitate a culturii românești și a literaturii universale, impunând idealul național ca model ontologic și deontologic, adică model de ființă și de comportare morală. Însăși măreția lui Eminescu supără. De aceea unii români americani ne-au propus o lepădare de modelul Eminescu, motivând că nu am putea intra cu acest model în Europa și nu ne-am putea impune imaginea culturală întregii lumi civilizate.

Susțineți că românii au complexe de inferioritate?

Sunt niște complexe și niște boli despre care eu am vorbit și într-un eseu intitulat "Eminescu și bolile culturii românești". Acest eseu este inclus în volumul opt de dialoguri cu eminescologi din întreaga lume, dintr-un mare Corpus Eminescu, ce apare la Chișinău. Complexele de inferioritate încep cu autonegarea de care vorbea Emil Cioran: un dat ontologic al ființei noastre, un complex care se manifestă puternic de la 1989. Chiar însăși îndemnurile de a renunța la ideea de poet național, de sinteză națională, nu au absolut nici un temei, fiindcă toate istoriile marilor literaturi, care au apărut în traducere românească, operează cu aceste noțiuni. Anul Goethe și anul Pușkin ne-au demonstrat că atât cultura germană cât și cea rusească au sărbătorit, fără complexe. Și chiar Breht, care a fost considerat un exponent al realismului socialist, a fost sărbătorit în Germania, fără să se pună prea mult accent pe colaboraționism, că a fost înfeudat unei ideologii, fapt ce demonstrează că alte popoare nu au aceste complexe de care suferim noi.

Cum comentați opinia unor critici importanți de a nu-l mai considera pe Eminescu actual?

Este o aberație, Eminescu fiind foarte actual. Eminescologii din diferite arealuri culturale mi-au confirmat faptul că Eminescu este un mare poet al ființei, în toată complexitatea ei, și nu poate fi vorba de un personaj istoric, datat, și nici de un scriitor care și-a isprăvit influența asupra spiritului public. Dacă ne gândim numai la Scrisoarea III, la care vibrează românii basarabeni, ori la publicistica extrem de actuală, fapt pentru care unele ziare o republică. Aceste argumente nu îndreptățesc considerațiile lui Nicolae Manolescu, cum că Eminescu nu ar fi actual, care vine, probabil, din acea încercare de globalizare, de supranaționalizare la care îndeamnă unii intelectuali. Vă relatez un caz curios de la Chișinău, legat de actualitatea publicisticii lui Eminescu: „Fostul președinte al Parlamentului, care nu are prea multă carte, a citit un articol al lui Eminescu și a crezut că este al unui scriitor contemporan care vizează activitatea Parlamentului de la Chișinău, recomandând darea lui Eminescu în judecată”.
(fragment din interviu)