agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-26 | |
Duminică 2 iulie 2006, ora 14.00, vor citi: Sorin Despot și Daniel D. Marin.
Sorin Despot care sigur vine cu Panico (aici nu e typo), măcar în poezii, va recita inubliabil poeziile sale, cel puțin așa cum îl știm de pe scena Casei Eliad. Daniel D. Marin spune că nu poate recita poeziile lui... decât (adaug eu) prin vocea artistică, amplă, potrivită scenei, a Cameliei Petre, care va reuși să lase publicul în admirație, așa cum sigur a reușit în alte întâlniri de Cenaclu. Moderator al acestei întâlniri va fi, cu aceeași sobrietate și atitudine imparțială și echilibrată: Florin Hălălău. Vă așteptăm! Și nu uitați: www.radiolynx.ro:9500/stream LIVE NOW!!! Vă invităm să ascultați LIVE pe Internet cenaclul de la Café Deko. Pentru a accesa emisia puteți folosi WinAmp, opțiunea "Play Url" (Ctrl - L) și introduceți adresa: http://80.97.185.191:8000 sau prin intermediul site-ului www.radiolynx.ro care este acum partenerul nostru pentru această emisiune live și probabil pentru alte emisiuni culturale pe care le vom desfășura împreună. Așteptăm feedback-ul vostru în comentarii, impresii, critici, aici, pe acest articol, sau pe adresa email [email protected]! *** Sorin Despot cineva toarnă acuarele în țevi iubita mea se preface că visează pe un colț de pat eu număr banii pe birou iau pîine pateu ceapă verde brînză roșii apă minerală iubita mea nu poate să bea apă de la robinet e împuțită apa de la robinet sorine și are culoare cineva toarnă acuarele în țevi toarnă otrăvuri mie mi-e frică sorine să dorm uneori să visez portofelul meu se preface în șoapte pe un colț de masă iubita mea numără vise pe colțul ei de pat o sticlă de vin roșu pe covor se restogolește între noi mie mi-e greață de vise sorine oamenii îmi spun că sînt fericită cu tine că sînt fericită oamenii îmi spun că nu mai am nevoie de nimic sorine să iei pîine pateu ceapă verde brînză roșii apă minerală țigări pe iubita mea o claxonează bărbații pe stradă dimineața iubita mea calcă în bucurești printre gunoaie pășește ca o brumă undeva între un zîmbet colgate și un moment kodak prelungit pîinea caldă pateul ceapa verde brînza kilogramul de roșii sticla de apă țigările ne fac bine sorine e bine că avem prieteni și vise și ne prefacem în general că sîntem făcuți unul pentru celălalt atunci ne trăim visele sorine ne amestecăm peste bucurești sîntem o brumă amîndoi gunoaiele dansează pe străzi niște balerine pe cheiul dîmboviței o armată de oameni grăbiți iubita mea visează pe o margine de pat eu ridic restul de pe tejghea cineva toarnă acuarele în țevi mamă / de ce nu m-ai făcut și pe mine studentă? nu mi-e bine mamă stau în stradă și scriu în noaptea asta pentru că dan are nevoie de intimitate mi-a cerut bani de prezervative m-am săturat să scriu despre mizerii mamă eu pe cine să-njur acum prin cămin că nu-mi dă bani de țigări că nu-mi spală / nu-mi calcă nu-mi dă bani de medicamente mamă și am mînecile pline de muci am șosetele desperecheate și rupte îmi put picioarele mamă de ce nu m-ai făcut și pe mine studentă / să mă scoată idioții la suc sau să mă ducă la cantină și să-mi dea ciorbă și cartofi prăjiți? de ce beau mamă apă de la robinet cu zahăr și mă prefac că miroase a portocale nu a rugină / nu a pișat vara e bine mănînc roșii cu brînză / punem bani și luăm pepene din cînd în cînd mă cunosc controlorii pe ratb pe mine mă lasă în pace de cînd am plîns în fața secției cu amenda în mînă fac mereu blatul mamă nici nu mai știu cîte nopți am mirosit asfaltul rece în gara din mizil cîte nopți am dormit cu palmele în sîn sălile de așteptare dor crunt mamă vreau acasă vreau să îmi miroasă părul a prăjeală în bucătărie să mă întrebi în față mamă dacă mi-e bine să îți răspund plîngînd orice poemul cornet de semințe putem discuta despre o dinamică a cojilor de semințe / așa spune dan și i-aș smulge zîmbetul scîrbos de pe față l-aș lăsa în balta propriei liniști să își repete la nesfîrșit cele 5 poante slinoase așa e calvarul începe vinerea dimineață sfîrșind lunea la prînz / perioadă în care mănînc fîșii întregi de buze răzuiesc cu unghiile sap rînduri de șanțuri sîngerii în căușul palmelor e perioada în care în p16 încep să se arunce politehniștii restanțieri de la geamuri / anul trecut a fost un boboc de la energetică acum doi ani un automatist eu nu întreb de ce mor oamenii ăștia poveștile lor mi s-ar încărna în pleoape motivele lor ar fi motivele mele suferința lor ar fi vibrația fiecărui cuvînt al meu / mi-ar fi rușine să vorbesc urît calvarul începe vinerea dimineață sfîrșind lunea la prînz / spuneam / perioadă în care femeile de servici nu mătură prin cămin nu strîng căcații din dușuri nu spală pereții de flegme după 3 dimineața e o tăcere bolnăvicioasă în hol în capete, balconașele străvezii dau amîndouă în aceeași stradă / mereu am spus / căminul ăsta e ca o gaură de vierme sub tălpi cojile de semințe scot urlete înfundate pe lîngă pereți între uși mozaicul împuțit parcă prinde viață și mușcă scriu pînă dimineața / mă opresc doar să ascult semințele sub picioarele buimace ale vecinilor cînd merg să se pișe / scriu cu furie pînă începe să miroasă a pix cea mai bună poezie a mea / cea care urma să revoluționeze literatura și lumea / a devenit un cornet în care dan și-a scuipat cojile în sîmbăta cînd am plecat la buzău să îmi anunț succesul eu nu mi-am răsturnat lumea cum am promis pentru că am fost prea mîndru să scormonesc în gunoi mă gîndesc că cel mai bine e cînd vine cineva să te vadă afli lucruri noi și te bucuri de bucuriile lor te mîndrești cu ei sunt îngrijiți și fumează țigări scumpe vecinii se uită cu invidie și amestecă în ciorbă / mereu cînd vine cineva la mine miroase a ciorbă pe hol nenorociții ăștia gătesc numai căcaturi puturoase / de fapt cel mai bine e cînd vine elena îmi aduce cîte ceva bun, algocalmin țigări mă sărută îmi pune întrebări ultima dată mi-a adus scrisori din arcadia, cartea lui soviany / 9 lei la diverta / mi-a spus îmi dai banii cînd poți îmi spun în berceni / în noaptea asta chiar acum petre se masturbează sub o pătură a spitalului 9 noutate!!! / cam. 109 miroase a sex "eu sunt Căminul și vreau să cad peste voi" de la intrare miros de urină și de sarmale paznicul beat citește la bec o scrisoare a unuia de la suceava / -27 de grade azi noapte / mișto gagica zîmbește și ridică alt plic spun sincer că habar n-aveam ce să-i zic oare ăștia își fierb sarmalele numai în pișat? mîinile și-au învățat lecția / dreapta la nas stînga pe balustradă / am bîjbîit prin beznă bec n-a fost niciodată la 1 / gică programatoru face mici la capăt de hol / nu mă bagă-n seamă nici nu mi-e poftă de mici iar palpitații fiori frică / la 2 stătea ancuța s-a sinucis acum un an cică din cauza unuia - mălin n-am iubit-o dar era dulce m-aș fi putut îndrăgosti administratorul (deși e o ea) tot la 2 de-aia au bec / miroase a mici de la gică am o treaptă cu anunțuri la 3 / spăl automat pedichiură manichiură tuns mașină electrică printez scanez fumez dau găuri în pereți caut loc băiat 0724109468 / mereu mă gîndesc să notez / aș pleca pe ușa palierului o bucată de hîrtie: n-am înțeles nimic / de obicei nu ridic din umeri mi-am amintit de țupa / dacă tac nu înseamnă nimic / caut cheile nimeresc din prima / noutate!!! / cam. 109 miroase a sex / e prea frig să deschid geamul / nu mai am nici cola nici ness nu mi-e nici atît de sete cît să beau de la robinet deschid peceul intru pe net iar se înjură janush cu unu deschid un word tastez: "eu sunt Căminul și...” de 1 an poezie.ro pe întîi martie 2005 eram în același cămin în regie doar că stăteam la 4 în oficiu și aveam bucătărie și hol / stăteam perete în perete cu margareta - femeia de servici - și nu făceam scandal decît prin vecini pentru că margareta avea toane / uneori ne bătea în ușă la 7 dimineața să ne întrebe dacă avem cafea / la ce te plîngi bă? îmi spunea femeia asta are o voce foarte groasă / zgrumțuroasă ce? tu nu trebuia să te trezești? n-ai seminarii? pe întîi martie la 7 dimineața am băut cafeaua cu margareta am pălăvrăgit diverse / margareta mai are un singur sîn / are în schimb doi copii / sunt studenți amîndoi / margareta fumează viceroy și tu? tu ce spui? eu scriu poezie i-am spus margaretei care își ridică ochelarii pe nas cu un deget aprobînd ușor din cap a bolborosit ceva despre "șteo iosif" și despre nichita că l-ar fi văzut o dată la piață și că era foarte gras margareta a plecat pe la 8 / am auzit-o pînă pe la 12 prin cămin înjurînd pe unul sau pe altul că știe ea că a flegmat pe hol că a aruncat ciorba de perișoare la wc și de-aia s-a-nfundat că de ce arunci bă chiștoacele pe jos? așa faci și la mă-ta acasă? măgarule! e ca într-a șasea cînd colega mea de bancă își băga capse în degete la ora de biologie și rînjea ca proasta văzînd că mă înverzesc sau ca în curtea școlii cînd mă băgau în poartă și luam urechi asta am scris dimineață și pe după-amiază mi-am făcut cont pe poezie.ro pentru că mi-a trimis cineva un link la o poezie de-a silviei caloianu care spunea ceva fabulos / nimic nu e tragic. numai pămîntul se preface uneori că se rotește în jurul nostru (sau ceva în genul ăsta) de-atunci ăștia mă strigă DESPOT în cămin cu silvia caloianu m-am certat și m-am împăcat de două ori de-atunci despre cum trebuie să dezbraci o femeie foarte frumoasă o femeie frumoasă trebuie dezbrăcată așa cum la 13 ani desfaci un cadou frumos împachetat / mîngîi mai întîi funda roșie cîntărești cutia în palme o scuturi ușor pui urechea miroși nu e bine să te grăbești vrei să te bucuri cu totul să tragi ușor de un capăt al fundei și cînd odată cu buclele ai închide și ochii ai încleșta dinții inima parcă îți împinge transpirație în vene cînd desfaci un cadou la 13 ani îți miști degetele înghețat de frică tremuri puțin îți vine să plîngi ai remușcări pentru că la 13 ani e important să știi / să simți că meriți Ești grasă! ochii aceștia sunt singurii ochi pe care îi am în balamucul ăsta erotic cu gust de iarbă putredă iubirea noastră e patrupedă se scarpină după ureche cu piciorul din spate și lasă bale și roade papuci ochii ăștia sunt ultimii ochi pe care îi mai am îmi zgîrii privirea cu umărul stîng urnește-l greoi și murdar și stîngaci de pe marginea patului și eu care voiam să te iau de nevastă să facem copii să se facă mari și să ne facă nepoți să murim în pat amîndoi pe la 5 cu ochelarii pe nas să ne dea la ziar și poate la televizor "au murit amîndoi... ce romantic!" și tu... tu... te-ai făcut cît o vacă! *** Daniel D. Marin fir logic dacă ar fi să mă nasc altceva (ipotetic vorbind) m-aș naște poem dacă ar fi să iubesc altceva (ipotetic vorbind) m-aș iubi ca poem aș renega astfel trebuința de oameni revelația prenatalului (I) ...1... aș fi putut rămâne acolo o veșnicie din crăpătura peretelui să-mi urmăresc clipa de răzvrătire ...2... la survolul amintirilor praful își începea dispariția simțeam umbra cum trece în fruct ...3... se tăiau copacii nimic mai profund ciupercile tinere la început de convorbire cu soarele ...31... sub un copac am văzut prima oară cum se reneagă aburul ...32... sub acel copac luasem locul frunzelor înscenându-mi reapariția ...4... simțeam clipele permutând veșnicia în somn unde să așez lumea să mă nasc ...5... nu aș fi vrut să mă nasc credeam că se dărâmă veșnicia ...55... eu și timpul nu avem dușmani comuni eu când râd de inutilitate o fac în împăcarea cu Timpul ...555... ar fi trebuit să ni se dea timp de vindecare mugurele n-ar trebui să se schimbe în fruct ...6... am făcut din statuile singure complicele părăsirii credeam că mi se dăruiau pașii aș fi putut ignora depărtarea ...66... probabil că n-aș putea fi un bun conducător nu m-aș îndoi niciodată de puritatea renunțărilor ...707... eu de la început eram prea bătrân aș fi vrut să învăț indiferența culorii ...701... când număram invers începea o joacă de inele și zaruri așa am avut revelația Prenatalului ...700... numai în Prenatal există o Cale Lactee a recuperărilor ...7000... dacă aș privi înapoiul inversului numărătoarea și-ar pierde sensul ...70 000... nu aș mai lua-o de la capăt aș ajunge la mine ...8... spun că există partea nevăzută e ca o încercare mântuitoare ...9... am obosit la intersecția cu razele soarelui încercînd a-mi privi umbra ...99... la trecerea umbrei aveam viziunea evadării din sălbăticie de fapt asistam la înscenările corpului ...zero... dacă nu ar exista posibilitatea morții amintirile despre viață ar fi vagi ...unu... nu am nimic în comun cu întâlnirile întâmplătoare veșnicia începe în noapte ...usprezece... dacă nu aș ști că exist probabil că nu aș exista ...o mie o sută unsprezece... de unde vin stelele nu au fost și ele oameni ...punct de pornire... priveam circumspect ajustările corpului în Prenatal era altfel revelatia prenatalului (II) … cineva răpea rupturile spațiilor pentru ca eu să mă regăsesc în totalitatea decojirilor premature … studiind suișurile și coborâșurile propriilor riduri căutam a mă descoperi în propria minte … de acolo îmi tăiam brațele încheieturile eliberam organele interne pentru a rarefia dinadinsul adăpostului de carne … ochiul poate mișca până și cele mai ascunse învelișuri ale moleculelor nu aș fi avut de ce să învăț locuirea lucrurilor … lucrurile își au ca unic destin inventarea matematicilor … când spațiul exterior dispare viața se dilată în Viață … de cine să te ascunzi în afara încăperilor imaginare nu era nici o dramă că mi se refuzau pașii … traseul asemeni marginilor golurilor mișcării marginilor golurilor lumii mișcării marginilor golurilor pozițiile clișeu locul de a nu fi … sângeram când mi-am dat seama că pașii erau cei care mă chinuiau cel mai tare sufeream enorm așa că am înaintat renunțând la povara propriilor pași … ceea ce refuzam conștient spațiul lipsa de cotidian acolo am înmormântat simultan mâinile timpul și celelalte lanțuri dintre mine și noi … când m-am surprins pe furiș nu știam ce e dincolo gestul de a zgâria panoul îl salva de niște influențe ca niște oracole în mișcare … panoul cu secvențe uriașe ca un ritual întotdeauna dincolo toate indicau decojirile vârfului până la subteran … căutam în nisip pentru a le remarca drama mea dintr-o altă viață straturile lipsă ca un efect halucinogen niște atingeri rebele de la naștere … m-am gândit mult cum să scriu un poem ceea ce mă uimea orizontalul niciodată altfel sufeream că nu mă pot vedea din afara propriului joc de oglinzi ars poetica am scris cuvinte ca să-mi pot abandona înțelesul numai așa m-am putut strivi până la capăt ca într-un ritual unde fiecare strivire e o nouă plecare |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate