agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-18 | | Scriitorul canadian de origine română, Ionuț Caragea și editura STEF din Iași, anunță cu plăcere apariția volumului de poezii intitulat “Delirium Tremens”. Acest debut editorial este un moment mult așteptat de către iubitorii de poezie lirică din România cât și de comunitatea română din Montreal. Cunoscut drept “Omul născut pe Google”, pentru stilul său poetic original și pentru viziunea sa unică asupra poeziei, Ionuț Caragea, poet nonconformist și iremediabil îndrăgostit de cuvânt, ne introduce într-o lume fantastică, într-o lume a patosului și a visării. Cartea sa, publicată de o manieră impecabilă de către editura ieșeană, conține un număr de 113 poezii încadrate în două cicluri:”Și câte ar mai fi de zis” și „Delirium Tremens”. ``...În prima parte a volumului, răspunsul este evident și evocator: plecarea în autoexilare, dorul de Mamă, de Þară, de Marea Neagră și de iubirea pe care a gustat-o, dar numai pentru un scurt anotimp. În cea de-a doua parte, autorul își invocă celălalt eu, delirul său fiind totuși controlat de meditația poetică. Nu de puține ori inflexiunile morbide în care autorul evadează gnostic ne introduc într-o lume apocaliptic-sentimentală în care demonii fac pact pentru a-l ucide pe Mesia. Autorul este un justițiar de modă veche, un clasic renăscut, apelând însă la cutia de rezonanță a cuvintelor moderne.`` (G. Filip) Vom spicui alte câteva cuvinte din prefața și postfața volumului, realizate de către reputatul poet liric român George Filip, respectiv poetul ieșean Florin Þupu: “Fire intuitivă, priceput cititor în palmă a tainelor lumii, poetul se răsfață uneori, dar o face într-un mod controlat, dirijat, folosind un limbaj liric, sportiv și filozofic, jonglând cu noțiuni și subiecte spontane având uneori caracter de unicat. Unele dintre poeme poartă tehnici abracadabrante, dar halandalismele folosite îmbină noi structuri poetice care dau versurilor muzicalitate și sensuri noi.” (G. Filip) „Revenind la prima impresie, am receptat actul artistic propus de Ionuț Caragea ca pe un download al unui mesaj cosmic, acolo unde raiul e ceva comod și are acea trăire intimă, consumată cotidian, de parcă divinitatea ar sta în fotoliu, urmărind la TV un scenariu cu personaje umane. Într-o anumită configurație, da, traiectul autorului comensurează acest arhetip matematic: eu la pătrat egal Dumnezeu. ... Și toată poezia lui Ionuț Caragea este funcțională în sensul în care dragostea este cuvânt, beție de cuvinte, dar cuvintele acestea substituite organic nu sunt așa pentru că sunt controlate, mai degrabă este un mod al poetului deja impropriat adânc, de a se simți în interiorul cuvintelor, de a-și face acasă, încă o dată, toată viața.“ (F.Þupu) Vom sublinia mesajul adresat de către poetul Ionuț Caragea autorilor de poezie contemporană prin care se face apel la bogația de cuvinte a limbii române, la limbajul pur, nealterat și rafinat care diferențiază poezia de vulgar, într-o lume în care noi toți avem nevoie de iubire. Datele privind lansarea oficială a volumului, vor fi anunțate ulterior. Încheiem prin prezentarea câtorva dintre poeziile prezente în volumul “Delirium Tremens”, semnat de către omul... M-am născut pe Google m-am născut pe Google am deschis ochii și am privit printr-o fereastră către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun Mamă am atins-o cu degetele mele pătrate și mi-a fost teamă… din păcate să nu o rănesc și să nu mă rănească cuvintele mele aveau nevoie de atingere pământească degeaba ne ținem de mâini nu vom avea niciodată priză la public, ci doar la curent știm amândoi că adevărata mană cerească este un abonament mai demult am primit mesaj de la Dumnezeu îmi spunea că va veni o zi în care va exista o singură biserică universală credința, da, credința va fi o stare de euforie declanșată de o perpetuă mișcare spre nihilism m-am născut pe o pagină de istorie care nu va fi niciodată scrisă, cu certitudine va rămâne o întâmplare în spațiul infinit dintre două secunde mărginit de milioane de pixeli am murit pe Google înconjurat de miliarde de ferestre deschise pur și simplu din greșeală sau poate nu știai că Dumnezeu este orb Pansamentul de la miezul nopții pansamentul de la miezul nopții l-am pus pe toate rănile să-mi țină cald era-mbibat cu vin de om și vin și morții și vin și eu în poala ta de-am să mă scald adoarme Luna în pridvor lăsată-n voia sorții adorm și eu când palmele îți vor să-mi regăsească cheia porții în dormitor ne sărutăm ca hoții de-a v-ați ascunselea și pe furiș când păru-ți este stufăriș iar ochii-mi sunt păienjeniș și mâinile degete pân’ la picioare pășind pe malul gropii alunec în splendoare și merg cum calul popii merge pe cărare mi-atârnă limba-n cântec dulce de speluncă casa la margine de râu mi-e luncă și chipul tău departe mă aruncă cu privirea și fir de iarbă neagră atârnând la subsuori și fumul rotocoale și norii dragi fuioare mă-nfiori și toate, totul și-orișicine aduc cu tine iubirea drept poruncă La început a fost punctul la început a fost punctul și în jurul lui miriade de virgule fecundându-l astfel s-a format o stea prima literă a universului: Alfa a crescut mare până a ajuns Omega a explodat dând naștere la restul literelor din alfabet literele au început să facă dragoste între ele din nevoie de cuvinte acestea simțeau însă că lipsește ceva și au pornit discuțiile cu părinții care au stabilit reguli sub formă de propoziții dar copiii au protestat în lungi și interminabile fraze la un moment dat nu au mai rezistat și au fugit de acasă au cutreierat lumea înțelegând cât este de frumoasă și atunci au încercat să dea o definiție s-au adunat cu toate pe o foaie și au scris o poveste pe care alții au catalogat-o drept proză anii treceau cărțile erau din ce în ce mai multe și mai greu de citit până-ntr-o zi când cuvintele au îmbătrânit și au devenit mai înțelepte au spus că vorba multă aduce sărăcia cuvântului și au inventat poezia la început a fost poezia simplă cu rimă pe care toți la vremea aceea au catalogat-o sublimă cu timpul însă au asociat-o cu monotonia și au condamnat-o la moarte prin spânzurătoare puterea a fost luată de cuvintele la întâmplare și cuvintele la întâmplare s-au transformat în propoziții și propozițiile s-au transformat în fraze și frazele au realizat că au nevoie de virgule și virgulele au realizat că au nevoie de puncte și punctele au realizat într-un final că sunt cele dintâi și din urmă semne ale existenței negrului în universul alb infinit Statuie cu fața la Est dragă mamă, tu știi că te privesc de fiecare dată când soarele răsare pui streașină palma la ochi peste hotare aștepți un semn și soarele apune iară și dispare la mine-n această cămară vorbesc pe-o altă limbă cu pereții aceștia-mi sunt profeții care-mi vestesc că astă-seară va curge sânge-n călimară și eu pe mine mă voi spovedi: est-ce que c’est la fin du monde aujourd’hui? dragă mamă, nu ți-am spus de când s-a aprobat decesul ca probă olimpică m-am angajat la o fabrică de carne de tun și tot încerc să îi dau un upercut sorții m-am apucat serios de băutură și tutun îmbolnăvit de farmecele poeziei, delirului și stratului de fum și arde dorul cu flacără de candelă și corpul mi-este scrum nici durerea nu mă mai iubește a obosit de-atâta drum prin spitale mă urăște trăiesc într-o lume în care totul se repetă Dumnezeu se pare că joacă table cu Lucifer se face c-a uitat de a mea stare și mă întreb temut că-n infinit mă voi topi: est-ce que je peux mourir aujourd’hui? dragă mamă, de când am aflat că nu sunt singur la părinți că mai am un frate pe care nu l-am văzut niciodată am înțeles că în sfârșit pot fi și eu alintat de dragul meu tată drept băiatul cel mic așa am reînceput să desenez avioane cu degetele pe ferestrele aburite aici este ger aș fi preferat să fie un înger care să mă sărute pe frunte numai el poate fi mereu și pretutindeni în pământ sau în cer fratele meu cel mai mare dragă mamă, la tine se rezumă universul cuvintelor și cea mai frumoasă dedicație pe care ți-o pot face nu este această poezie pe care nici nu o pot numi poezie ci doar o stare care se repetă de fericire sau tristețe când mă gândesc la singurul cuvânt ce-mi vine-n minte „mamă“ dragă mamă, tu știi că te privesc de fiecare dată când soarele răsare pui streașină palma la ochi peste hotare aștepți un semn și soarele apune iară și dispare Vigor Mortis Și pietre aud pietre crăpând de jale seacă Și liniștea așterne la tâmple promoroacă Și bântuie-o stihie prin colțurile nopții Și morții sunt cu viii și viii sunt cu morții Și câinii-și mușcă limba și limba li se-nnoadă Sunt javre hămesite ce șuieră din coadă Și corbii se adună, mănâncă dintr-o mână Cadavre aburinde, căzute într-o rână Și sângele e negru și sângele încheagă Și moartea-i viguroasă și viața este bleagă Și viermii se îndoapă din leșuri putrezite Și porți spre izbăvire ce strașnic sunt păzite when the memory sticks… bit day the sun is rising straight în fatza ochilor mei power on viatza is a memory stick in my pocket I’m sick my treatment is the electrical bite say hello, say stand by, say good bye bit night soarele apune straight in front of my eyes turn off the light hibernation reincarnation viatza is a connection between illusion and reality scanning is complete feelings between peace and fight I must repair this bad sector when the memory died bit day, bit night |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate