Din micile cutii magice spre care ne îndreptăm privirile în fiecare seară întru spălarea creierului, numite televizoare, răsună cam de o lună încoace un cuvânt fermecat: “sommet”. Toate mediile de informare s-au grăbit să îmbrățișeze acest cuvânt cu mare drag, așa cum procedează cu o mare mulțime de cuvinte pe care nu se sinchisește nimeni să le caute în dicționar, să le afle sensul, să afle cum și când se folosesc.

Deși latinitatea limbii române nu poate fi contestată cu probe solide (deocamdată*) și pare logic și chiar preferabil ca îmbogățirea limbii române să se producă îndeosebi pe canale neolatine (adică să împrumutăm cuvinte noi – dacă avem nevoie de ele!! – din limbi înrudite, cum ar fi franceza și italiana), îmi permit să spun că acest cuvânt nu are ce căuta în limba română. De ce? În primul rând pentru că avem – zic eu – o limbă suficient de bogată pentru a acoperi aria semantică a unei sintagme ca cea care circulă de un timp până la obsesie în mass media: “sommet-ul francofoniei”.

Fiind vorba de o serie de reuniuni / întâlniri / întruniri / la nivel înalt / la vârf, între șefi de guverne și de state ce fac parte din Organizația Internațională a Francofoniei, pare firesc să folosim un alt neologism cu sensul “întâlnire la cel mai înalt nivel”, intrat în română cu destul timp în urmă și care a fost folosit din plin până acum. Este vorba de englezescul “summit” (pronunțat “samit”).
De ce să-l folosim pe acesta în locul lui “sommet”? Răspunsul este simplu. În primul rând, pentru că el s-a consolidat în limba română ca fiind un împrumut necesar (sintagma “întâlnire la nivel înalt” este prea lungă) și a circulat atât de intens, încât în cele din urmă a fost acceptat de dicționare**. În al doilea rând, pentru că, deși englezescul “summit” provine dintr-un vechi cuvânt franțuzesc “sommette”***, iar sensul lui inițial (adică “punctul cel mai înalt, vârful”) coincide cu sensul inițial al actualului corespondent franțuzesc “sommet”, semnificația lui “summit” s-a îmbogățit cu semul “întrunire între șefi de state” pe teritoriul limbii engleze, cel care a folosit pentru prima oară cuvântul “summit” cu acest sens fiind Winston Churchill (în 1950). Prin urmare, franțuzescul “sommet” s-a îmbogățit cu sensul “reuniune la nivel înalt” printr-un calc semantic după englezescul “summit”, îmbogățit în semnificație de sus-amintitul om politic.

Luând toate acestea în considerare, este firesc ca pentru franțuzescul “sommet” să fie folosit în română corespondentul său “summit” (sens: reuniune la cel mai înalt nivel), așa englezesc cum sună el și așa cum este prezent în dicționare. Prin urmare, dacă ținem neapărat să utilizăm neologisme, nu e deloc greșit să folosim sintagma “Summitul Francofoniei” și să nu ne grăbim să introducem ad-hoc câte un cuvânt în limba română, numai pentru că așa se prezintă întâmplător exprimarea de moment mai mult sau mai puțin oficială (nefericit inspirată), căci, creând astfel de precedente, adoptând inutil cuvinte din alte și alte limbi când are loc o întrunire sau alta, s-ar putea, nu-i așa, să ajungem să nu ne mai înțelegem...

Mergând mai departe, pe firul cuvântului “reuniune”, găsim în română o bogată serie sinonimică: întâlnire, întrunire, întrevedere, adunare, împreunare (înv), convocare, strânsură (înv. și pop), sobor, ședere (înv.), șezătoare și, mai ales, GALÃ (= serbare mare cu caracter oficial). Or, întrucât “evenimentul politic va fi completat de manifestări culturale, dedicate locuitorilor Bucureștiului” (cf. Realitatea TV), de ce nu s-ar folosi chiar sintagma “Gala francofoniei”?

Răspunsul este (din nou): din comoditate, incompetență, dezinteres și, la urma urmelor, din dispreț față de limba română și față de vorbitorii ei…



Surse:

DEX 98
DOOM 2 (2005)
NODEX (2002)
www.etymonline.com
Dicționar Latin-Român – I. Nădejde etc.


_______________________
Note:

* Nu mă refer aici la curentul pro-slav, care nici nu mai poate fi luat în considerare, ci la noul curent ce susține descendența românei direct din limba dacă, contestând romanizarea

** Îl întâlnim încă din 2002, în NODEX, deși noul DOOM, din 2005, îl dă ca nou-intrat în limba română, probabil comparația se face cu ediția din 1982; în paranteză fie spus, poate că ar fi fost cazul ca “summit” să devină “samit”, conform principiului scrierii fonetice, dar aceasta este altă discuție

*** sommette - diminutiv al lui som, sum – vârf de deal –, la rândul lui provenit din latinescul “summum”, neutrul lui “summus” – cel mai înalt –, de unde putem deduce că am putea fi îndreptățiți ca în română să scriem și SÃ CITIM “sumit”.