De ce am merge în Parcul Carol I



Ca fost elev al liceului „Gheorghe Șincai”din București situat în apropierea Parcului Carol, pot spune că „plimbarea” pe aleile cu tei și castani era escapada cea mai plăcută când „întârzia” un profesor mai mult de 15 minute.
Atunci nu vedeam decât trandafirii înfloriți, inspiram puternic mirosul florilor și rosteam cuvinte speciale unei fete pe care o țineam de mână.
Nu mi-a trecut niciodată prin minte că doar cu cca. o sută de ani în urmă, dealurile pe unde mă plimbam fuseseră acoperite de vii care duseseră faima vinului din Filaret. Din ceea ce a fost odată se mai păstrează azi doar numele unei străzi „Șoseaua Viilor”.
Aici, la începutul secolului al XIX-lea se afla „Cătunul Filaret”, care era vestit prin „Fântâna Filaret cu patru izvoare” construită la mijlocul secolului al XVIII-lea de mitropolitul Filaret al II-lea.
Datorită câmpului deschis între mici dealuri, izvoarelor cu apă limpede și mai ales panoramei ce-o oferea dealul care servea ca o tribună (azi este amplasat aici Monumentul Ostașului Necunoscut), lumea se strângea în număr mare mai ales în zi de sărbătoare. Spațiul deschis între dealuri era cunoscut sub numele de „Câmpia Libertății”. Aici la tribuna oferită în mod natural, au vorbit Bălcescu, Heliade Rădulescu, frații Golești, Christian Tell, Magheru.
În iunie 1906, pentru a serba 25 de ani de la Proclamarea Regatului României și 1800 de ani de la cucerirea Daciei, s-a amenajat actualul Parc Carol I.
Savantul Constantin Istrati, inventator, academician și profesor a fost numit Comisar General al Expoziției.
Parcul cu o suprafață de 41 de hetare, la care au lucrat 20 de arhitecți, a fost amenajat între 15 iunie 1905 – 6 iunie 1906.
La deschiderea oficială, 6 iunie 1906, a participat și primarul Romei care a oferit în dar celebrul monument „Lupoaica”. Cu acest prilej s-a amenajat prima expoziție industrială din România, s-au construit „palate, grădini și pavilioane de toată frumusețea”. Manifestările s-au închis la 26 noiembrie 1906.
De atunci datează și „Turnul lui Þepeș”, o replică a Cetății de la Poenari a lui Vlad Þepeș, de unde, fizicianul Emil Giurgea a realizat primele transmisiuni radiotelegrafice din București, cu aparatură adusă din Paris prin cheltuială proprie.
Cine se plimbă astăzi prin parc, întâlnește și alte monumente. Cea mai impunătoare statuie din București, cea a lui Constantin Istrati aflată în fața Arenelor Romane, autor Oscar Spaethe, îl înfățișează pe profesor ținându-și cursurile. Soclul este din piatră de Câmpulung (probabil de la Albești) și are în partea frontală un basorelief din bronz pe care apare savantul lucrând în atelier.
Fântâna "George Grigore Cantacuzino", 1870, autor arh. Al. Freinwald și Karl Stork, este ridicată pe locul fostei fântâni a lui Filaret. Deoarece aceasta se deteriorase, primarul de atunci, cu bani proprii, o reconstruiește și astfel, prin votul Consiliului Municipal din 8 august 1869 îi poartă numele.
În 1906 a mai fost amenajată o fântână, ceva mai sus de cea a lui George Cantacuzino și anume „Fântâna Minelor și Carierelor”.
Tot un monument este și „Teatrul” în aer liber „Arenele Romane”, construit de inginerul Elie Radu. Are 4500 de locuri și este similar unor teatre din Italia.
Mai amintim din parc Podul din beton armat al lui Gogu Constantinescu (1906) inventatorul care a fundamentat teoretic o știință nouă, sonicitatea, transmiterea energiei prin vibrații mecanice și Giganții, două sculpturi, una realizată de sculptorul Paciurea, iar alta de Frederick Stork.
Parcul se învecinează și cu alte monumente, Gara Filaret, de unde în 1869 s-a inaugurat prima cale ferată din Muntenia, Uzina Filaret, construită în 1906 – 1908, clădirea este asemănătoare celor din zona orașului Lille – Franța.
La intrarea în Parc dinspre Strada 11 Iunie se află Fântâna cu Zodiac (1943) construită în timpul lui Nicolae G. Caranfil (fost director general la Societatea de Gaz și Electricitate), iar perpendicular pe alea centrală este amenajat Monumentul Ostașului Necunoscut , străjuit de patru tunuri folosite în primul război mondial. Monumentul, partea artistică a fost concepută de sculptorul Becker, a fost amenajat în acest loc în 1923 (mutat la Mărășești în 1962) și a revenit la vechiul amplasament în 1992.
Obiectivul turistic cel mai interesant rămâne însă Muzeul Tehnic, prin patrimoniul pe care-l adăpostește, cu cele peste 5000 de exponate din toate domeniile de activitate. Pentru a vă stârni curiozitatea menționez doar câteva:
Cilindrul primei mașini cu abur, folosită în industria românească, mașină adusă de la Viena în 1853 pentru acționarea preselor de ulei și a pietrelor pentru măcinat grâul;
Două dinamuri Brush (1882) ale primei centrale electrice din țară. În 4 septembrie 1882, la New York, Thomas Alva Edison, cel mai prolific inventator (1093 de brevete) punea în funcțiune prima centrală electrică. Tot în 1882 la București a fost pusă în funcțiune o centrală electrică într-o magazie de pe Calea Victoriei (amplasamentul fiind pe actualul loc al Bibliotecii Universitare). Centrala alimenta lămpile electrice cu arc din grădina Palatului și, printr-o linie de transport electric, exteriorul Teatrului Național, Cișmigiul și Palatul Cotroceni;
Dinamul Edison (1884) care alimenta Teatrul Național. Acesta a fost repus în funcțiune la 4 septembrie 1987 cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Edison;
Motorul de tramvai electric (1894). Tramvaiul a fost introdus în București în anul 1894 (iar în lume în 1883 –Austria și Anglia). În muzeu există un motor de acest tip obținut de Dimitrie Leonida cu ajutorul profesorului Constantin Istrati, cel care a răspuns de amenajarea Parcului „Carol I”.
Automobilul cu formă aerodinamică Aurel Persu, primul de acest fel din lume, având roțile incluse în interiorul liniei aerodinamice. A fost construit în 1923 și brevetat în 1924. Inventatorul a parcurs cu el 100.000 km. cu o viteză de 60 km/h;
Automobilul trăsură „Olds Patent” (1888), unul din primele automobile care au circulat în București. Are motorul cu aprindere prin scânteie, sistemul de direcție este comandat prin intermediul unui ghidon, iar iluminatul se realizează cu lămpi cu acetilenă;
Motorul sonic Gogu Constantinescu. Gogu Constantinescu a creat o știință nouă – sonicitatea. Există corespondență matematică între legile transmisiei sonice (transmiterea energiei prin vibrații mecanice) și legile transmiterii energiei electrice;
Motorul de avion IAR-KJ 14 (1937), considerat în epocă prin performanțele tehnice pe locul II în Europa;
Macheta avionului „Vuia”, avion care la 18 martie 1906 s-a ridicat în aer la Montesson, pentru prima dată în lume, doar cu mijloacele proprii de la bord;
Primul aparat de zbor individual realizat și brevetat de Justin Capră, în 1958;
Pilele Karpen, cu electrozi din aur și platină, construite de Vasilescu Karpen, fost rector al Politehnicii în perioada 1920-1940.
Dacă am reușit să vă stârnesc interesul pentru o călătorie în Parcul Carol I și mai ales în lumea minunată a tehnicii, atunci obiectivul a fost atins și, probabil, veți dori să vizitați și Dumneavoastră acest panteon al științei românești și universale, așa cum o fac anual mii de turiști.

N.B.
În superba dimineață a lui 6 iunie 2006, pe platoul din fața „Ostașului necunoscut” s-a sărbătorit centernarul de la deschiderea Parcului Carol. Momentele gustate de public au fost parada militară-demonstrație de virtuozitate în mânuirea armei-, muzica de fanfară, „scenetele” improvizate de actorii îmbrăcați în costume de epocă și vizita gratuită în Muzeul Tehnic. Mulți participanți au exprimat regretul că manifestarea a durat așa de puțin, orele 10-12.



Nicolae Aurelian Diaconescu