Mos Craciun vine cu parapanta

Remus Radu


Un bistritean trait prin Germania antreneaza de cinci ani o trupa de voluntari in creierii Muntilor Bistritei. Examenul de absolvire? Ajutoare pentru sinistrati, tiruri cu cadouri pentru copii si mii de brazi replantati.


A inceput de citeva zile sa muste frigul la munte. Si, gata, s-a stins pentru citeva luni clinchetul de voci tinere de pe muntele omeniei. In muntii Bargaului,cam la doi kilometri de Pasul Tihuta, pe la jumatatea distantei dintre Bistrita-Nasaud si Vatra Dornei, sta masivul Tasuleasa. In josul lui, de parca muntele ar tine palmele deschise, e un platou de aproape doua hectare: e casa lui Mos Craciun din Ardeal. E locul din care, de cinci ani incoace, pleaca la sfirsit de decembrie, spre mii de copii, camioanele cu daruri, cu scaune si banci de scoala. De aici pornesc tone de paturi si de alimente spre cite un sat inundat al tarii, de aici au plecat in ultimele doua primaveri liceeni inarmati cu hirlete sa replanteze padurea, furata chiar de parintii lor. De pe virful muntelui, acolo unde-i, cica, biroul lui, il vezi uneori dimineata zburind cu parapanta, cauta o „termica“ buna, un anumit tip de vint ce-l urca pina la 2.000 de metri. Uneori aterizeaza pe cite o casa, alteori se saluta cu ciobanii crispati: „Ce faci, roackere?“, striga el, e salutul sau preferat. Odata chiar, cind a gresit socoteala vintului, a ajuns in virful unui brad. Atunci a arborizat.

Ieri, Mos Craciun a coborit la casa lui de la oras, din Bistrita. Are de platit niste facturi la intretinere, la curent. O sa urce muntele din nou, la sfirsitul anului. E inalt, genul hippie, il cheama Alin Uhlmann Useriu, de profesie hoinar. Are 36 de ani, e casatorit cu o nemtoaica de vita nobila, Anya. A pus pe picioare o asociatie, numita „Tasuleasa social“, iar pe platoul de linga munte a facut un loc de intilnire pentru tineri din toate colturile lumii.

Apa din munte, curent de la soare

De firea sa hoinara se leaga si inceputul asociatiei. Inainte de revolutie era ghid la BTT, a plecat in Germania, s-a reintors, si, intr-o zi, insotind ca translator o echipa de straini in vizita la un leagan de copii, l-a trasnit o scena: a vazut 30 de orfani in spatele unei mese, prin fata le trecea o ingrijitoare care dadea fiecaruia cu lingura cite o imbucatura. „De ce nu-i invatati sa manince?!“, s-a mirat Useriu. „Pentru ca se murdaresc.“ Atunci i s-a nascut in minte ideea ca voluntariatul poate fi si o treaba cu rost.

S-a reintors in Germania, a lucrat ca alpinist utilitar. S-a inscris acolo intr-o fundatie, „Die Johanniter“, 300.000 de membri, infiintata de Ordinul Cavalerilor „Sf. Ioan“ si ajuta la incarcarea camioanelor cu pachete pentru copiii si batrinii din Romania. Apoi a urcat el insusi intr-unul din camioane, a dus cadourile, de la dulciuri, rechizite la haine si mobilier scolar, pina in poarta daruitilor. „Astazi sint peste 50.000 de copii din judetul Bistrita si din imprejurimi care au primit macar un set de supravieturie de la noi.“ Uneori il insoteau grupuri de elevi voluntari de la liceele nemtesti, iar intr-una dintre aceste calatorii a trecut si prin Pasul Tihuta, in comuna Piatra Fintinele, unde mostenise de la bunica-sa un munte, Tasuleasa. Locul i-a capturat cu frumusetea lui pe nemtii tineri si pe ai batrini, sefii fundatiei, care i-au promis lui Useriu sprijin pentru a face aici o scoala de voluntariat. Ajutat de un unchi, Alin a muncit un an jumate sa traga apa pe o distanta de aproape doi kilometri, tocmai din crestetul Tasulesei, a ingropat conducta la un metru pe sub pamint sa nu inghete iarna si a instalat o statie de epurare. Au curent electric, atit din retea, cit si din stoarcerea a doua celule fotoelectrice puse pe acoperis. Banilor sai si celor ai fundatiei „Die Johanniter“ li s-au adaugat cei trimisi de trei licee din Germania: Wolfgang-Borchert- Gymnasium, Hans-Sachs-Gymnasium Nürnberg si Staatliches Landschulheim Marquartstein. Din banii pusi in miscare de munca voluntarilor s-a nascut proiectul „Piatra“, un minisat.

Proiectul „Piatra“

Calare pe buldozerul personal, Alin Useriu a schimbat fata locului. L-au ajutat cei 25 de voluntari, colaboratori de zi cu zi, dar si mesteri platiti. A construit doua ateliere, unul de timplarie, altul de confectii metalice, doua cabane cu cite 12 locuri de cazare, o bucatarie si un pavilion de discutii. Din niste butuci, adusi tot din Germania pentru ca ocolul silvic n-a vrut sa-i dea, a facut locuri de joaca pentru copii. Doi dintre voluntari, Liviu si Paul, elevi la Liceul de Arte „Corneliu Baba“ din Bistrita, au vopsit casele pe exterior, dar le-au daruit si pe interior cu schite si desene despre viata asociatiei. Treaba nu-i gata, la anul incepe constructia altor doua cabane, a unei sali de conferinta, a unei spalatorii si a unei sali de dusuri. Si-au cumparat masina de spalat nemteasca, viata e mai usoara, ca asta-vara o fetiscana fragila si rosie-n obraji, Ana Szekely, 24 de ani, juca rolul de masina de spalat ungureasca. „I-am spus proiectului «Piatra» de la Pedros, cel de incredere. Aici pot sa vina pentru citeva zile, pe linga clientii statornici, ce ni-s elevii germani, toti cei care au ceva de spus in arta, pe tarim civic sau social, am vrut sa facem muntele asta o scoala, un atelier de lucru cu o singura disciplina: cum sa faci bine celuilalt, fara sa astepti rasplata.“ Asta-vara, la sarbatorirea a cinci ani de viata a asociatiei „Tasuleasa social“, au cintat Ada Milea si marele violonist Alexander Balanescu, iar de aici n-au vrut sa mai plece poetul Emil Brumaru si prozatorul Gheorghe Craciun.

„Sa facem lemne“

Sint asteptati iarasi artisti si voluntari la primavara, cind va incepe, pentru al treilea an, munca de impadurire. Anul trecut, 60 de tineri voluntari, 20 din Germania, 20 din Bistrita si 20 din comuna alaturata, Prundu-Birgaului, au replantat 7.000 de puieti de molid. Adunati cu cei 4.000 pusi in primavara lui 2004, se fac tocmai 11 hectare. „Cintau in timp ce sapau, desi unii aveau miinele zdrelite, si-au promis ca la anul or sa vina si mai multi. Elevii din Germania le-au povestit celor din comuna ca ei au saptaminal ore de voluntariat si asta conteaza la admiterea la facultate, iar ai nostri pare ca au inteles ca trebuie sa acopere muntii cheliti chiar de parintii lor.“ Au pus umarul si maicutele de la Manastirea Piatra Fintinele, care au facut de mincare pentru voluntari, dar si o echipa de surdomuti veniti de la Oradea sa dea cu hirletul, fara diurna, doar de dragul de-a vedea peste zeci de ani padurea nasita de ei. La primavara, voluntarii lui Useriu vor sa planteze 10.000 de puieti. Padurea e principala avere a localnicilor, reuniti in urma cu trei ani intr-un ocol silvic privat, care se straduieste sa reduca furturile. S-a furat cu salbaticie dupa revolutie de prin padurile din Pasul Tihuta, mai ales ca mostenirea de 18.000 de hectare a comunei Prundu-Birgaului abia de asta-vara a revenit proprietarilor, dupa procese de ani intregi cu Ocolul Silvic din Suceava. Nimeni nu zice ca fura, cind se duc sa fure lemne din padure satenii zic „mergem sa facem lemne“. Aiurea, lemne fac copiii lor, ei le fura.

Americanilor le place voluntariatul mai mult decit dansul

„Tasuleasa social“ a cistigat un proiect la un concurs organizat de Agentia Nationala pentru Tineret, proiect intitulat „Voluntar, ca lumea sa te recunoasca“. Parte din proiect e si faptul ca secretarul asociatiei, Liviu Cotutiu, 28 de ani, bate zilele astea scolile din Bistrita si vorbeste despre rostul impaduririlor, despre codul de comportament al voluntarului. „Nu ai voie sa faci discriminari intre cei pe care ii ajuti“, asta e prima porunca pentru un voluntar.


13 - 10 - 2006