Orice produs trebuie sa aiba instructiuni de folosire. Asa spune legea. Asa e normal.
Citesc o poezie, doua, zece. Nu-mi pierd speranta, poate o sa inteleg mai mult decat o idee sau doua. Poate la urmatoarea steluta sau la urmatoarea constelatie.
La primul curs de Termotehnica, domnul profesor Danciu a venit, a umplut tabla si apoi a inceput sa explice. Nu am inteles decat literele. Dupa acest prim curs eram increzator ca o sa-mi dau seama de logica demersului didactic. Ulterior au urmat seminarii, si alte cursuri, si am inteles ce a vrut sa spuna. Aveam de a face cu un profesionist.
La randul meu am ajuns in situatia de a prezenta o lucrare. Am folosit notatii consacrate dar si notatii proprii. Le-am insirat si le-am explicat pe toate ca sa priceapa tot specialistul.
Poezia nu este facuta pentru uzul personal. Ea este un mesaj. Acest mesaj, pentru a fi eficient, trebuie sa ajunga la cititor. Si eu sunt un cititor. Cele mai multe poezii din acest site nu ajung la mine. Cum poate un mesaj sa ajunga la cei pentru care este destinat?
Cele mai clare exemple sunt mesajele care au reusit sa transforme istoria umanitatii, mesajele religioase. Toti intemeietorii de religii au folosit un limbaj simplu, accesibil tuturor si usor de inteles. Ei au abordat teme profunde si foarte importante, fiind in acelasi timp clari in exprimare. Nu este lipsit de importanta faptul ca niciodata, in nici o imprejurare, vreunul din ei nu a atacat pe vre-un altul. Daca tot avem la indemana aceasta experienta, cel mai intelept este sa o folosim.
In primul rand propun un pact de neagresiune. Nu vad utilitatea atacurilor distructive impotriva altora. Eu am o idee si o alta persoana sustine contrariul. Desigur, argumentez perfect logic si ma astept ca partenerul de discutie sa-si abandoneze pozitiile si sa ceara umil indurare. Nu se intampla asa. Singura explicatie este desigur precaritatea sistemului sau logic si subrezenia ipotezelor sale de lucru. Ii explic pe scurt care este nivelul IQ-ului sau, scanez, desi nu am ce, productia sa literara, insotita de o apreciere conform careia are totusi talent... la desen. Nu uit sa abordez generoasa tema a statului sau social obtinut, daca il are, prin metode ce nu pot fi reproduse intr-un spatiu pur al liricosferei. Galant, ii ofer un excavator ca sa isi sape o groapa in care sa intre de rusine si inchei definitiv discutia. Stupoare, individul riposteaza, face tot felul de aluzii murdare, imi ponegreste calitatea, bineinteles desavarsita, a propriilor opere literare care vor fi probabil studiate cu evlavie de catre viitorii elevi prin manuale. O astfel de parere nu merita un raspuns. Dar nu pot sa tac! Trec la represali. Nu degeaba am studiat Arghezi. Nici nu am venit singur pe lume. Bineinteles, ironia fina nu poate strapunge o epiderma ferma si se cer mijloace mai drastice...
Si totusi nu se mai poarta duelul. Singurele victime raman bunul simt, prestigiul celor implicati si logica pierduta undeva pe drum. Dupa o astfel de procedura ambele tabere raman inversunate pe pozitiile initiale. Propria experienta imi arata ca foarte rar se intampla ca cineva sa renunte la propriile idei. Deocamdata nu am vazut ca vre-o persoana sa faca acest lucru dupa ce a fost atacata dur sau jignita. Atacurile nu numai ca nu rezolva nimic, dar complica si mai mult situatia. Asta nu inseamna sa nu avem pareri. Dar trebuie sa le exprimam cu grija.
In al doilea rand propun renuntarea la o simbolistica obscura. Forta simbolurilor este extraordinara. Dar nu tot ce se foloseste pe post de simbol reprezinta cu adevarat asa ceva. Jung a studiat arhetipurile, si a observat universalitatea acestora ce transcede diferentele de cultura sau religie sau traditie locala. Aceste simboluri sunt in noi, iar actiunea lor se produce, conform lui Jung, la nivel inconstient, ca si functiile anatomice automate precum bataile inimii. Orice alte simboluri trebuie explicate, altfel sunt de neinteles pentru ceilalti. Pentru un chinez o anumita hieroglifa reprezinta mai mult decat o anumita silaba, desenul respectivei hieroglife are anumite semnificatii, iar respectivul chinez are o alta intelegere a unui text decat un strain ce citeste o traducere. Daca se doreste utilizarea unor coduri poetice, este normal sa existe o legenda, niste instructiuni de folosire, care urmate riguros sa conduca la o intelegere deplina a poemului astfel codat. In opinia mea o astfel de procedura este greoaie si lipsita de elganta.
Eu consider ca poezia viitorului o sa fie una profunda si clara, care sa nu aiba nevoie de instructiuni de folosire.