agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4307 .



Zarzare cu multa apa
articol [ Internet ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nic ]

2002-08-06  |     | 



Vecinul din dreapta casei noastre are curte cu pometuri, cu flori, cu zarzavaturi si cu un caine mare, botezat Vasile, din rasa Maidanez de Lunca Argesului, rasa restrictionata la curtea vecinului din motive umanitare: bestia perforeaza tot ce prinde-ntre masele. Vecinul, om milos, il lasa liber prin curte, prilej de doliu pentru suflarea prescolara cu vino’ncoa la zarzare.
Copiii se mai razbuna din cand in cand intaratandu-l pe Vasile cu betele prin gard.
Zarzarul trudeste sub povara rodului, Vasile da tarcoale, copiii -“al dracu’ vecinu, ba!”si mai arunca cu bolovani peste gard in speranta sa-l loveasca pe Vasile. Vasile latra si-si ranjeste coltii printe uluci. Vecinu’, din usa:
- Ma copii, daca-l impinge necuratu’ si sare peste gard, ce-o sa se aleaga da izmenele voastre? Ia luati d’aci neste zarzare sa va treaca pofta. Si le intinde un ciur plin.
- S-aduceti ciuru’ inapoi!
- L-aducem, bre, saru’mana, zice unu mai dezlegat la limba. Se privesc rusinati si asteapta sa intre vecinu’ in casa.
Festinul incepe la fantana, in capul strazii: colea zarzarele, colea apa rece, colea durerea de burta!
- Mancam si samburii? intraba cel mai mic.
- Ce prost esti! Cum sa mananci simburii?
- Asa, ca la caise…ii spargem cu piatra…
- Nu, fraiere, astia’i amari, nu ie buni de mancat.
Pauza pentru mestecat. Un timp se aude doar ront-rontul dintilor mici pe fructele abia parguite.
- Da’ putem sa-i punem in prastie…sa tragem cu ei.
Ceilalti trei, mai mari, se uita neincrezatori la Praslea.
- Ba, da’ stii ca nu esti prost da’ tot? Grupul zambeste plin de admiratie, Praslea simte cum ii creste prestigiul.
- Uite-l pa Nicu a lu’ Vatamanuc, zice unu dintre cei mari, a iesit da la puscarie!
- Da’ tu da unde stii c-a fost la puscarie?
- Da la alde mamica.
- Parca’ti spune tie mata…
- Nu, ba, vorbea cu alde tatica s-am auzit…
Ront, ront, plini de spor. Soarele arde tot mai tare, copiii mijesc ochii in timp ce Praslea aseaza samburii intr-o gramajoara.
- Ia vino ba, Victore, sa scoatem o galeata da’ apa!
Ront-ront, apa rece. Se stropesc pe piciora si fac tevatura. Praslea da alarma:
- Alde Pieptea la colt! Si incepe sa-si caute prastia. Se’nghesuie toti trei in “unghiul mort” al fantanii si-l trag pe Praslea dupa ei.
- Credeti ca ne-a vazut?
- Ca n-or avea orbu’ gainii…
Se lipesc de zidul fantanii cautand sa traga cu ochiul spre coltul strazii cu bucluc.
- Ba, ie doar Pompilica singur.
- Daca sarim toti pa iel putem sa-l batem…
- Si p’orma sare toti alde Pieptea pa noi.
Nu e bine si, colac peste pupaza, ciurul cu zarzare a ramas in drum. Copiii se gandesc ce sa faca. Ochii le cad pe Praslea ghemuit printre ei.
- Praslea, dute ba si ia ciuru’!
- Si sa ma bata Pompilica….?!!!
- Nu te bate ma, ca iesti mic si n-are nimic cu tine.
- Zici tu asa...
- Dute si daca-ti face ceva sarim toti!
Praslea se ridica incet, isi trage nasul cumpanind distanta si porneste catre ciur, un pas, doi, intinde mana, apuca ciurul, o alta mana o apuca pe a lui. Ridica fruntea sa priveasca in ochii albastrii ai lui Pompilica:
- Ce faci Tudorica?
- Bine, Nene George!
- Ti-au cazut zarzarele prin praf.
-Asa e, Nene.
- Stai sa scot o galeata de apa sa ti le spal. Praslea incremeneste, inghite in sec si nu zice nimic. Pompilica scoate o galeata de apa si se uita la ea, soarele sclipeste in apa, in parul lui Pompilica…
- Auzi Tudorica, apa asta imi pare cam tulbure. Am s-o arunc si scot alta. Si nu sfarseste bine vorba si arunca apa in capul speriatilor ascunsi in “unghiul mort”, care chiraie dar nu se predau. Pompilica mai scoate o galeata de apa si spala zarzarele.
- Uite Tudorica, acum sunt curate, poti sa le mananci.
Tudorica ramane cu ciurul in mana, gasca clipoceste din locul “accidentului”, Pompilica isi vede de drum.
- Nene, Nene, da’ matale nu vrei zarzare?
- Nu vreau. Dar daca tu vrei caise sa treci pe la noi.
Tudorica zambeste cu gura pana la urechi: lui ii plac caisele si poate sa manance si samburii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!