Dezvoltarea sculpturii in renastere (Cinquecento), este strans legata de personalitatea lui Michelangelo Buonarroti (1475-1564) care desi a fost poet, muzician, arhitect, pictor s-a considerat inainte de toate sculptor. Chiar si atunci cand a fost nevoit ca picteze Capela Sixtina, va semna Michelangelo scultore. Personalitate deosebit de marcanta, Michelangelo a fost un solitar, tacut, orgolios, violent cu energie neinfranta, independent, cu un suflet pasionat, opus firii melancolice a lui Leonardo da Vinci. Inclinat mai degraba spre o interpretare pesimista a vietii, convins de existenta fatalitatii care apasa asupra omului, Michelangelo devine interpretul suferintei umane. In creatia sa, se remarca existenta a doua etape, relativ distincte, cea de tinerete dominata de o viziune mai senina si increzatoare in fortele omului si cea tarzie, de maturitate si batranete cand, napadit de spaime si zbucium, devine pesimist.

Crescut si format la curtea lui Lorenzo de Medici, intr-o atmosfera neoplatoniciana, Michelangelo va lucra la scoala de sculptura patronata de marele mecena. De-a lungul carierei sale, va fi profund impresinat de opera lui Donatello fata de care si-a manifestat intotdeauna intreaga sa admiratie, sau de Jacoppo della Quercia. El va fi marcat si de celebra statuie elenistica Apolo din Belvedere sau de grupul statuar Laocoon, descoperit la 1522. De asemenea, a lucrat in atelierul lui Ghirladanjo unde va lua contact direct cu gravurile artistilor nordici, mai ales flamanzi.

Michelangelo isi va influenta direct contemporanii cum este cazul lui Rafael, dar mai ales prin creatia sa de mai tarziu, pe manieristii, sculptorii si pictorii baroci, prin deformarea, exagerarea trupurilor, prin tensiunea lor interioara.
Atat pictorul, cat si sculptorul au fost fascinati de trupul uman pe care l-au considerat un adevarat mijloc de exprimare a ideilor. La inceput increzator in capacitatile creatoare ale omului, Michelangelo a considerat ca trupul uman este capabil sa contina toate pasiunile. Receptacol al pornirilor sufletesti, trupul va inregistra cele mai fine modificari ale sufletului, iar fetele crispate cu priviri fulgeratoare vor exprima vibratia tuturor muschilor datorita energiei debordante care strabate corpul omului. Va crea astfel, trupuri puternice, frumoase, cu muschi tensionati, vesnic in miscare deoarece ele stapanesc imense forte sufletesti, gata sa izbucneasca, fete expresive, grave, cu o usoarea tristete(spre deosebire de linistea, calmul si lipsa de expresivitate a statuilor grecesti).

Adeseori exprimate in scris, fara sa scrie tratate de sculptura, Michelangelo si-a formulat parerile sale despre actul creator. El considera ca ideea sa este deja continuta in blocul de piatra. Ca si ceilalti artisti renascentisti ( L.B. Alberti sau Leonardo da Vinci), este adeptul cioplirii, facand o neta distinctie intre modelare si cioplire, considerand-o pe aceasta din urma, singura in masura sa-i permita scoaterea la iveala a figurii din blocul de piatra. Este binecunoscut obiceiul sau de a-si cauta cu insistenta si singur blocurile de marmura sau piatra. Dupa ce si l-a ales, cu multa meticulozitate isi face desene, schite si chiar modele din lut de mici dimensiuni, pentru a trece apoi la marea sculptura si la atacarea blocului de piatra sau marmura. El il ataca dintr-un singur unghi de vedere principal- frontal- si nu circular, de jur imprejur, asa cum vor face mai tarziu sculptorii baroci. Datorita acestei vederi frontale, privitorul statuilor sale este un privitor static, caci el poate imbratisa cu o singura privire, intreaga desfasurare a formelor plastice. De asemenea, el avanseaza de la marginea blocului de piatra sau marmura, catre miezul acestuia, degrosand si finisand pana la polisare parti anatomice(ex: Sclav trezindu-se sau Atlas- unde parti anatomice sunt total sau partial desprinse din blocul de lucru).

David invingatorul lui Goliath- comandat de Signoria din Florenta ilustreaza stravechea legenda a tanarului pastor care il invinge pe uriasul Goliath. Spre deosebire de celelalte realizari aparitand lui Donatello sau Verrocchio, Michelangelo isi alege un alt moment al povestii, si anume cel dinaintea actiunii propriu-zise.
Pieta- prima din seria lucrarilor cu acelasi subiect ,este lucrarea realizata pentru a fi depusa in marea biserica Sf. Petru din Roma. Compozitia este foarte echilibrata, statica, reprezentand doua personaje- Fecioara Maria ce tine in brate trupul lui Isus mort. Trupul Mantuitorului sectioneaza transversal piramida formata de Fecioara ( in care capul Mariei reprezinta varful, iar vesmintele sale baza).
Apostolul Matei- pentru Domul din Florenta(1506)- reprezinta unul din cei 12 Apostoli pe care trebuia sa-i realizeze in urma comenzii pentru biserica din Florenta. Ramasa neterminata, aceasta statuie ne vorbeste despre modul si tehnica de lucru a sculptorului.
Mormantul Papei Iuliu al II-lea- pentru biserica Sf. Petru din Roma- a ramas pana la moartea papei dar si a artistului, doar in stadiu de schita, niciodata terminat.
Mormantul Papei Iuliu al II-lea- pentru biserica San Pietro in Vincoli ( Sf. Petru in lanturi) din Roma, desi neterminat si el, exista mai multe statui ce trebuiau sa faca parte din intregul complex. Astfel, va termina statuia unui Sclav invins (azi la Luvru) ilustrand resemnarea, renuntarea si supunerea, inca o statuie de Sclav rupandu-si lanturile, neterminata, pentru a ilustra in opozitie o natura apriga, gata sa-si rupa lanturile, Moise care ocupa locul central in cadrul monumentului, reprezentat stand pe tron, dar plin de manie impotriva poporului sau, gata sa se inchine vitelului de aur si un grup statuar numit Victoria (1530).
Mormantul (capela) familiei de Medici din cadrul biserici San Lorenzo din Florenta- este conceput ca un amplu monument de aritectura, principalele statui fiind cele ale lui Lorenzo di Medici(Il Pensieroso) plasata intr-o firida, intr-o atitudine ganditoare, statuia lui Giuliano di Medici, in chip de razboinic, statuile alegorice reprezentand Amurgul si Aurora . Dimineata – intruchipata de o femeie tanara cu forma pline, fragede si tari, Noaptea – intruchipata de o femeie in varsta, cu trupul obosit, cu fata ce exprima durere si melancolie si Amiaza sau alte statui de tineri si femei, cu trupuri atletice, fete energice. Pentru acest monument, Michelangelo va realiza dupa terminarea schitelor, modele din lut, la dimensiunile reale ale personajelor sale.
Pieta- pentru Catedrala din Florenta(1547-1555)- este realizata sub forma unui grup compus din trei personaje- Isus, Fecioara si Sf. Nicodim, din piatra intr-o tehnica complet diferita de cea a primei variante.
Pieta Rondanini- reprezinta ultima lucrare cioplita pana in ultima saptamana de viata, refacuta dintr-o lucrare neterminata mai veche, Tondo Pitti ( relief care intr-o compozitie circulara ii reprezinta pe Fecioara Maria impreuna cu Isus si Ioan, copii).

Opera sa prodigioasa, de arhitect, sculptor si pictor, dar si de estetician si poet, marcheaza arta secolului XVI- lea si arta universala cu principii si concepte fundamentale, cu grandoarea si respiratia geniului.