agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8336 .



Nichita Stanescu vs. Cristian Tudor Popescu
articol [ Polemica ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [unu ]

2004-02-21  |     | 



Cautam ieri pe net cate ceva despre Nichita Stanescu; in primele pagini cu rezultate de pe google am gasit un articol publicat de Cristian Tudor Popescu la data de 18 Decembrie 2003.Acesta sustine cu toata convingerea ca Nichita este "cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice si morale din literatura romana".De-a lungul articolului ziaristul prezinta argumente cu privire la activitatea literara a poetului pe care dumnealui o vede ca fiind de fapt "un stalp al sustinerii sistemului ceausist prin propaganda literar artistica", caracterizata prin faptul ca poetul a intuit la timp cum ca stilul sau ar fi exact lucrul pe care l-ar astepta autoritatile comuniste pentru deschiderea din punct de vedere politic.
Va invit la dialog intrebandu-va ce parere aveti despre ce spune domnul Cristian Tudor Popescu, cum credeti voi ca trebuie apreciata valoarea activitatii literare a unui poet/scriitor, daca nu cumva uneori gresim categoria in care ne introducem geniile sau poetii consacrati de epoca, sau daca nu cumva aruncam in ei inconstient cu pietre, daca exista o matrita a regulilor in care trebuie sa se incadreze cei ce scriu si nu-n ultimul rand, aceia care ies in evidenta cu idei noi si/sau stil nou; care credeti ca este scopul publicarii articolului de catre ziaristul Cristian Tudor Popescu, baza afirmatiilor si judecatii sale, are el sau nu dreptate, s-a alaturat Nichita "zidului comunist" asa cum se afirma, opera sa este ea doar o presimtire a posibilitatii de luare prin surprindere a contemporanilor sai prin poezia "abstracta", "filosofica", "geocosmica" ? Cum credeti voi ca se decide statutul de consacrat al unui poet, cum recunoasteti voi unul, si in cele din urma - conteaza faptul ca un poet sprijina sau nu o forma a politicii, si daca da, cum ?

V-as ruga pe cat posibil sa evitati discutiile indreptate catre ideea de comunism ca nivel de trai.

Articol

"Adevarul Literar si Artistic" 18 decembrie 2003

Nichita Stanescu - o ruda a lui Arian Paunescu

Nu l-am cunoscut niciodata pe Nichita Stanescu.Daca ne-am fi vazut in viu, probabil ca nu mi-ar fi fost deloc simpatic - nici eu lui.Dar pentru ca nu ne-am intalnit niciodata, pot sa scriu despre un om alcatuit din cuvinte si imagini fara sa ma poata banui cineva ca as fi avut ceva personal de impartit cu el.
Dupa parerea mea, Nichita Stanescu reprezinta cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice si morale din literatura romana.Artistic vorbind mi se pare o imensa nedreptate plasarea sa de catre lumea literara deasupra unor Marin Sorescu, Ileana Malancioiu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana - ca sa dau doar cateva exemple.Cat priveste sfera moralei...
Imi amintesc ca pe o culme a confuziei zvonul raspandit prin carciumile literare si preluat de presa imediat dupa '89, ca N.S ar fi prevestit Revolutia prin nu stiu ce versuri cu "tineri" si "decembrie".Asa ceva era fundamental imposibil, intrucat N.S a fost, pana la deceseul sau, in 1983, in mod constient si declarat, un stalp al sustinerii sistemului ceausist prin propaganda literar-artistica, o ruda a lui Adrian Paunescu.La inceputul carierei sale, el a facut acest lucru explicit.
Prima poezie din primul sau volum, Sensul iubirii ( 1960 ), se incheia asa: "Cu timpu-acesta boltii ii supun rubine si smaralde, ametiste/si caramida trupului mi-o pun/la ridicarea lumii comuniste.".Ca sa nu lase loc vreunei umbre de indoiala, N.S isi dedica poeziile cui trebuia: Internationala - la aniversaea lui Vladimir Ilici ("va fi o judecata neinduplecata/iar numelui ei poti sa-i spui PACE/ori LENIN poti sa-i spui,/are acelasi inteles".Unui fascist ("Ascultand sunetul inalt al steagului rosu/pe care-l tin in maini,/te privesc si iti spun ( nici un erete nu-mi intretaie firul linistit al privirii):/Teme-te!"), Sirena lui Roaita ("Strigatul rotitor al sirenei/acopera palatele stapanilor..."), Cantec - Partidului.In aceasta din urma poezie, inchinata Partidului, apare un vers emblematic pentru intreaga lucrare poetica a lui N.S.: "Spre trilobiti o lume veche se cufunda/".Asezonarea cantarii comunismului cu trilobitii - asa intelegea sa-si justifice prostitutia artistica N.S., plasand langa propaganda ordinara cuvinte, fraze, concepte, poezii "intelectualiste", "savante", "nobile", "inalte", "nepatrunse".La inceput, pesemne ca tovarasii se vor fi temut ca trilobitii aia sa nu fie un soi de trotkisti, apoi dupa ce i-au prins metoda lui N.S., au zis: "Just, tovarase poet!" Mai tarziu, N.S n-a facut decat sa scoata Partidul din versuri si sa lase "trilobitii", obtinand mirarea ignoranta, dar linistita, admirativa si complice a securistilor si activistilor: "Mare poet!"

Spunea un biograf al lui N.S ca poezia lui de dupa 1964 a insemnat o lovitura data establishmentului, ca a luat prin surprindere autoritatile.Nimic mai fals.Marea gaselnita a lui N.S a fost ca a intuit la timp posibilitatea ca o poezie "abstracta", "filosofica", "spirituala", "geocosmica", o poezia "poetica" sa fie exact ce asteptau autoritatile comuniste pentru a mima, fara nici un risc, asa-zisa deschidere, de care aveau nevoie politic.Succesul lui a atras in avalansa un fenomen si mai nociv: o gramada de critici si alti scriitori s-au apucat cu grabire sa-l laude sau sa-l imite pe N.S vazand ca "tine", ca aici era o paine de mancat.Cariera lor a ajuns sa depinda intr-un fel sau altul de N.S.
- fereasca Dumnezeu sa le comunici niste simple si neplacute fapte in legatura cu N.S., esti etichetat pe loc drept "dusman al valorilor".Toti insii literari cu care N.S a baut prin vreo bomba si le-a scris cate un "vers" pe versoul notei de plata, il sanctifica buimac si astazi.Moartea lui a fost ornata cu accente de tragedie antica, ea producandu-se de facto, prin consumul asiduu de bauturi alcoolice si tigari pana a cedat organismul. Altminteri, N.S n-a incercat nici un stres din partea societatii comuniste, in care a trait foarte comod.
Rar un titlu mai nepotrivit decat "O viziune a sentimentelor" ( 1964 ).Nu cred ca N.S era strabatut de vreun sentiment, cel putin cand scria.Mai toata poezia lui mi se pare "pusa cu mana".Nu e nimic inlauntrul strofelor care sa te cutremure, sa iti dea senzatia haului, a retezarii, a durerii, a iubirii. Ma indoiesc ca N.S a suferit vreodata cu adevarat in viata lui."Sentimentele" sunt calculate poetic, simti mereu stradania de a obtine "efecte" lirice.Nu percep nici un vers ca fiind rupt din suflet.Teoretic, asta n-ar fi o problema, exista atatia mari poeti "de cap" - Arhgezi, de pilda.Dar ce poate sa creeze in noi Arghezi cu sintagma "sarutandu-ti talpa unui picior" ( De cand mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine./Nu stiam ca ma voi vindeca de mine cu tine./Vorbele, gandurile, impletirile crezusem ca-mi ajung./Nu stiam.Au zvacnit umerii, au crescut bratele: fusesem ciung/Mi-am simtit coapsele, gleznele, spinarea tari ca un luptator./M-am vindecat si m-am nascut, sarutandu-ti talpa unui picior - ( Inviere ), in vreme ce N.S produce un "text" de playboy utecist de Casa de Cultura care "are si note mari la limba romana":"Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi/si ti-as saruta talpa piciorului,/nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,/de teama sa nu-mi strivesti sarutul?..." ( Poem )
Intre doua elogii absconse ("daca nu se intelege nimic, e de bine").N.S dedica poemul Omul-fanta de data aceasta nu Partidului sau lui Vladimir Ilici Ulianov Lenin, ci lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel.Dedesubt e un poem "hegelian", nimic altceva decat "trilobitii" ramasi fara Partid:
"Nu se stie cine mananca pe cine./Omul-fanta azvarle mari piramide/ de vid/ peste mari deserturi.// El se apropie, se apropie,/ Intalneste sfera/ Si are vederea aerului/ si a simunurilor// El mananca o frunza,/Dar o mananca pe dinauntru/ El este afara pantec/ Si inauntru gura cu dinti./ Nu se stie cine il mananca pe cine/" si tot asa pret de trei pagini.
Daca ma intrebati, o sa prefer oricand orice poem proletcultist al lui Labis genului acesta de randuri filosofarde, fara legatura cu poezia, care abunda in opera stanesciana.Bineinteles, se poate gasi cineva sa-mi spuna ca si Eminescu a fost influentat de filosofia germana...
Apropierea N.S - Mihai Eminescu mi se pare una dintre cele mai revoltatoare ivite in convorbirile literare.Eminescu a fost, mai intai, un om profund moral, un monstru de corectitudine si bun simt asezate pe o gandire independenta si patrunzatoare, care i-au permis sa nu faca nici un compromis cu politica vremii.Nu stiu cu ce s-a ocupat N.S in afara de a bea si a scrie poezii, uneori pe servetele, dar Mihai Eminescu a muncit ca un hamal facand gazetarie ani in sir, distrugandu-si in plumbul si praful redactiei, creierul lui puternic si sensibil. Suferinta, bucuria, gandul, iubirea tasnesc din Eminescu ca sangele dintr-o carotida taiata.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!