Rahatul cu apă rece era aproape un tabiet săvârșit după cafea care s-a pierdut cândva după război. În cafenele sau în camera de zi a madamelor te puteai delecta cu această delicatesă orientală care varia în funcție de gusturi. Alături de șerbet, baclava și sarailie făcea parte din larga familie a zaharicalelor aduse mai întâi din Levant și apoi împământenite aici de către turci, greci și armeni.
Orice fitisit care se respecta știa că atât cafeaua cât și rahatul se beau cu apă rece, în cazul primei pentru a îi simți gustul și tăria mai bine iar în cazul rahatului sau lohum-ului (turcă) pentru a-i tăia din dulceață.
Nu știu cum se va fi plimbat rahatul prin înțelesul românului dar acesta, probabil din silă pentru tabieturile simandicoase, a desconsiderat această zaharicală într-atât încât a asemuit-o încet-încet cu „un lucru fără importanță” cum inocent ne spune DEX-ul.
Nu vreau să mă întorc în timp cu tine, călătorule, ci să te iau cu mine în plimbările mele scurte sau lungi pentru a vedea împreună cam cum stă treaba rahatului cu apă rece în concepția cetățeanului contemporan. Și, pentru că mie îmi plac în mod deosebit piețele, o să mergem împreună în Obor.
Începem să ne strecurăm prin mulțime. Aici sunt tarabele cu viermi, undițe, cârlige, pești ce tremură în acvarii și meseriași rromi care se pricep de minune la împletit ațe pe bețe. Două mii lingurița de viermi, de la zece la câteva sute de mii peștele degerat, cincizeci de mii jumătatea de mămăligă pregătită cu șofran, sămânță de floarea soarelui și alte ingrediente secrete, rețete ce se pasează testamentar. O bogăție de culoare! Cu un amalgam de produse și mici meseriași tuciurii te întâlnești în tot Oborul, chiar și la textile și ceramici, la legume și fructe, la murături de parcă vizionarul Carol I n-ar fi adus bulgarii de peste Dunăre la Afumați ca să grădinărească și românul n-ar fi fost el de neamul lui cărăuș profesionist.
Impresionant este prețul unitar care se lăfăie pe grămezile de produse agricole. Toate tarabele parcă(?) ar avea un singur patron. Spun „parcă” deoarece băbuța cu batic albastru (care vinde și banane din curtea ei), ne face semn că dă ardeii cu cinci mii mai ieftin. Urmărește cu privirea un burtos ce pare tartorul grădinarilor, probabil este cel ce se ocupă cu marketingul sindicatelor de grădinari. O lăsăm să-l urmărească în liniște ca să putem și noi avea liniște în plimbarea noastră.
Să schimbăm parcela. Detergenți, chiloți, pantofi de sport, plăsticăraie turnată în toate formele de uz menajer, electro-casnice, blugi, toate-toate cu ștampila mărcilor de renume. Adidas, Nike, Puma, Levis și-au deversat deșeurile toxice în fluviul de oameni ce se înghesuie în vad. „E originale!” ne asigură un vânzător. Dar noi suntem prea snobi ca să cumpărăm un tricou Puma doar cu 150.000 de lei și prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm un pantof de sport Adidas a cărui talpă de plastic are succes la snowboard și care ne-ar părăsi doar după câțiva kilometrii pe trotuarele Bucureștilor. Deh, calicul e și fudul. Nu mai mergem prin talcioc unde rahatul se vinde fără apă rece, la kilogram.
Ne întoarcem puțintel spre stânga ca să mirosim micii și să admirăm curajul consumatorilor. Gustul nu o să îl putem descrie în aceste rânduri deoarece noi suntem mai sărăcuți în ceea ce privește curajul. Dar, probabil, este singular. Praful ridicat de picioarele sutelor de mii de bucureșteni oferă acestui mic produs o aromă specială. Iar muzica oborășeană, un amestec de „tu-i mă-sa” și „altu’ ca mine lume nu-i” cântată de copii minune, condimentează din plin poftele târgoveților ce halesc dând din capete, pe melodie. O uscațivă tatuată sub ochi, fumează picior peste picior și aruncă fumul cu jale spre cerul ploios al „târgului de vite”. E tabietul ei după tocătură.
Mă cam dor picioarele. O luăm cătinel spre casă trecând pe lângă „Magazinul Obor” pe trotuarele căruia odinioară bulgarii vindeau BT. Acum găsești aici facturi, decodoare HBO, covrigi, fete ieftine, hoți de buzunare și câte un student care cântă la chitară melodii folc. În spatele studentului dansează din buric, aplaudând, un aurolac cu pupilele mărite.
E, cam asta s-a întâmplat astăzi. Dacă vi s-au strepezit dinții nu uitați să beți un pahar cu apă rece.