filmul lui Mel Gibson, "The Passion Of Christ"

de Samuel Bachiocchi, Ph. D
profesor de teologie si istorie a bisericii, Universitatea Andrews

(traducere, Robert Toacse)

"Duzina de recenzii (ale filmului) pe care le-am citit indica faptul ca filmul dramatizeaza in detalii infioratoare ultimele ore sangeroase ale procesului si crucificarii lui Hristos. Mi-am luat timp sa citesc recenzia lunga de cam cinci pagini din NEWSWEEK(16 feb.) unde filmul este prezentat ca articol de fond. Recenzia poarta cititorul prin film pas cu pas explicand macabra dramatizare a torturii si suferinteii lui Hristos.
Ce am citit si vazut ridica unele intrebari fundamentale care transced filmul in sine:
Este corect din punct de vedere biblic sa-L personificam pe Divinul Fiu al lui Dumnezeu? Nu este un sacrilegiu condamnat de porunca a doua? Este corect din punct de vedere biblic ca Gibson sa se concentreze asupra torturii si sangerarii lui Isus, cand factorul sange este absent din Evanghelii?
Este Gibson influentat de Scriptura sau de invataturile catolice privind imitarea Patimilor lui Isus ca mod de a castiga merite si mantuirea? de ce unii crestini si evrei sunt socati de reprezentarea sinistra a evreilor ca oameni rai si ucigasi? Care va fi impactul filmului in relatiile evrei-crestini? (...)
Problema legitimarii biblice si etice a dramatizarii intr-un film a ultimelor ore ale agoniei si mortii lui Hristos nu este pusa in niciuna din recenziile pe care le-am citit.
Comentariile criticilor de film si ale liderilor religiosi care au asistat la pre-vizionarea filmului s-au concentrat in principiu asupra calitatii si a acuratetii istorice a filmului(...)
Nici o fiinta muritoare nu poate sa inteleaga sau sa aiba experienta a ceea ce inseamna a suferi ca Fiu al lui Dumnezeu intrupat. Cel mai probabil chinul Lui a fost mental decat fizic. Orice incercare a unui artist de a "juca" suferinta si moartea lui Hristos poate in cele din urma sa ii conduca pe credinciosi la o venerare a unui Hristos al filmului pe care ei l-au vazut, in locul lui Hristos din Biblie pe care ei nu L-au vazut.

Reconstituirea suferintei ca mijloc de mantuire

Fiind nascut si crescut in inima catolicismului(Roma) si petrecand 5 ani la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma (cea mai prestigioasa universitate iezuita) sunt intr-o pozitie din care pot intelege bine concentrarea lui Gibson asupra partii "sangerande" a lui Hristos si a responsabilizarii evreilor pentru moartea lui Hristos.
Pana ce cineva nu intelege de unde vine Gibson va fi dificil sa inteleaga mesajul pe care el incearca sa-l exprime. Mesajul sau reflecta corect convingerile catolice, dar distorsioneaza grosolan semnificatia biblica a suferintei si mortii lui Hristos.
Ni se spune ca in timpul filmarilor, Gibson asista in fiecare zi la liturghie. Din "Expeienta mistica a liturghiei" Gibson s-a inspirat pentru filmul sau.Asta e de inteles.Filmul sau este o reconstituire la scara larga a Patimirii care are loc la scara mica la fiecare celebrare a liturghiei.(...)
Adevarul biblic este simplu, fie ca oamenii vor sa il accepte sau nu. Noi nu Il "jucam" pe Dumnezeu nici nu ne jucam cu El. Dumnezeu nu este un bun de consum pentru societatea noastra pe care sa il folosim si de care sa ne bucuram(...)
Realitatea trista este aceea ca crestinii au devenit atat de influentati de credintele si practicile seculare incat a-l "juca" pe Dumnezeu prin drama, filme si muzica rock a devenit o forma acceptata de distractie(...)
De ce Hristos a trecut prin lumea aceasta in acest mod misterios, fara sa lase urme fizice sau ramasite materiale despre Sine? De ce a ratat Divinitatea ocazia de aur oferita de intrupare ca sa lase o dovada materiala permanenta si o aducere aminte a vietii Mantuitorului, a suferintei si mortii Sale pe aceasta planeta? De ce scriitorii Evangheliei minimalizeaza suferinta din ultimele ore ale lui Hristos? De ce factorul "sange" care e atat de proeminent in Patimile lui Gibson, lipseste in mare masura in povestirea Patimilor de catre apostoli?(...)
Atentia celor patru evanghelisti nu este asupra "patimilor", adica asupra lui Hrisots care sangereaza, ci asupra nobletii caracteruluii Sau, care se descopera in modul demn in care se infatiseaza inaintea acuzatorilor, batjocoritorilor, calailor Sai. Crucificarile erau ceva obisnuit in zilele acelea.(...)
Ceea ce face crucificarea lui Hristos unica, nu este tratamentul dur pe care El l-a primit ci consimtirea Sa de a suferi in tacere!
Atentia filmului este asupra ceva cu totul diferit. Arestarea, biciuirea si crucificarea sunt zugravite cu detalii dure, explicite, in acest film cotat cu R (categorie de film cu violenta excesiva).
Concentrarea lui Gibson asupra modului violent in care a fost ucis Isus poate reflecta in egala masura interesele sale comerciale dar si invataturile traditionale catolice cu privire la imitarea suferintei lui Hristos ca mijloc de manturie.

"sangele" vinde filme

Industria de marketing stie prea bine ca "sangele" vinde si asta se aplica si filmelor religioase.
Gregg Eastbrook scrie in The New-Republic ca "Gibson are reputatia filmelor scaldate in sange, deci justificata ingrijorarea ca The Passion va zugravi o versiune spectaculoasa hollywood-iana a ultimelor ore ale lui Hristos; si Gibson va vinde asta ca "adevar" istoric exact cand este doar una din multele posibile interpretari ale unui eveniment despre care nimeni nu poate fi sigur".(...)
Dupa unii recensori "The Passion" reflecta pozitia istorica catolica anti-evreiasca, prin zugravirea evreilor ca un popor criminal. Ingrijorarea legitima a unor evrei si lideri crestini este ca "The Passion " ar putea reaprinde antisemitismul istoric.
Jo Meachan observa foarte bine:
"Multi lideri evrei si teologi se tem ca filmul care-l infatiseaza pe Marele Preot Caiafa conducand o gloata furioasa si pe Pilat ca un calau sovaitor si intelegator, ar putea incetini sau chiar inversa 40 de ani de munca de explicare a legaturilor comune dintre iudaism si crestinism"
Abraham Foxman, presedintele Ligii Anti-defaimare a evreilor:
"Vaticanul poate ca a absolvit evreii de responsabilitatea mortii lui Hristos, dar domnul Gibson nu"(...)

Scopul tuturor incercarilor umane de obiectificare a lui Dumnezeu este de a-L face parte experientei noastre umane. Rezultatul final este ca oamenii ajung sa se inchine la dumnezei vizibili si tangibili creati dupa imaginatia lor, in loc sa se inchine Dumnezeului transcendent si invizibil al descoperirii biblice, de care ne putem apropia numai in "Duh si Adevar".

foto: Philippe Antonello