agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4847 .



Nu există \"alții\", suntem doar \"noi\"
articol [ Societate ]
de Ruchi Ahuja

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihamax ]

2004-04-30  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Nu există ‘alții’, doar Noi suntem.
Cum poate cineva să ucidă? Cum poate un om să tortureze pe cineva? Cum poate cineva să omoare un copil? Și de ce, totuși, cei mai mulți dintre aceștia care comit oribile fapte sunt bărbați?
Crescând într-un mediu stabil, sigur, cum este India anilor ‘80 si ’90, hrănit fiind cu istoria razboaielor și a conflictelor, adeseori mi-am pus aceste întrebări. Și, – dat fiind faptul că n-am primit nici un răspuns din partea profesorilor, sau a părinților - am ajuns să văd două lucruri:

(1) Lucrurile acestea se întâmplau numai în trecut.
(2) Aceste lucruri se întâmplau numai altora, departe de casă, cel mai des în Africa sau Asia.

Dar, în afara celor care stăteau la o parte, permițând acestor oribile crime să se înfăptuiască, câțiva
dintre oameni chiar au făcut asta. Acum, cum este posibil, oare, să transformi creaturi de altfel inocente, în ucigasi de mase? Cum poate un om să trăiască cu familia sa într-o bună zi, și s-o omoare pe a altcuiva în ziua care urmează?

Din păcate, lucrul nu este atat de dificil, precum pare. Rețeta:

(1) Creezi categoria de "celalalt" (chiar daca acest altcineva a fost până nu demult “al nostru”).
(2) Lipești de dânsul, acest titlu de "altul" cu calitatea de "mai puțin".
(3) Creezi sensul amenințării, "ei” venind împotriva "noastră".
(4) Glorifici eroii luptând și sacrificându-se pentru bunăstarea noastră,/ sau a țării.
(5) Persecuți activ opinii/ideologii care încearcă să se opună procesului de mai sus.
(6) Confruntat cu faptele tale, le renegi sau le justifici spunând "Și alții fac asta ", sau "Este razboi".

Rolul Femeii și al Barbatului

În timpul conflictelor din India, femeile erau victimizate, iar suferința lor, inclusiv violul, a fost cosmetizată, comercializată în scopuri politice. Mitul acestor femei "neajutorate și inocente" nu este tocmai realist. De fapt, cele mai multe femei au participat activ la politică, în roluri mulate pe calitatea lor de “sex slab” și atribuite lor de către liderii naționali proprii. Cele mai multe dintre acestea și-au oferit loialitatea în special “națiunii”, (și nu neapărat "poporului" sau "femeilor").

Femeile-lider puternice, precum Madeline Albright în USA și Mirjana Markovic în Serbia, ambele promovau razboiul,într-un fel sau altul. De altfel, majoritatea femeilor fac parte dintre organizatorii și participanții hotărâți ai mișcărilor pentru pace.

Din cauza rolului lor de fapt și de drept într-o societate, ele nu au fost trimise în nici o misiune ucigașă.
În realitate nu putem verifica ce s-ar fi întamplat daca ar fi fost trimise; fie s-ar fi schimbat caracterul războiului, fie ar fi fost într-adevăr mai puține crime și torturi asupra celor inocenți. Dar eu unul cred că ar fi fost mult mai dificil pentru femei să se detașeze de ele însele, de oamenii "în carne și oase", în special copii; o detașare care pare posibilă pentru multi barbati.

Mi-amintesc o scenă dintr-un film difuzat în USA, despre persecutarea creștinilor în Roma antică.
În timp ce creștinii erau duși în arena înțesată de animale flămânde, mulțimea toată adunată acolo fremăta extaziată. Când copiii creștinilor au fost aduși însă în arenă, barbații continuau să aplaude, în timp ce femeile lăsau capul în jos, sau îl întorceau într-o parte, ca și cum a privi era peste puterile lor.
Poate că scena era fictivă, desigur, însă eu personal cred că lucrurile s-au întâmplat exact așa.
Trecând printr-o naștere, crescând copiii, femeile cunosc — emoțional și spiritual, dar și rațional—costul cărnii de om, cel al vieții umane.

Pentru bărbați însă, n-au habar de cum este să porți în pântece un copil, să faci apoi un om din el, este mult mai ușor să înlocuiască valoarea vieții umane cu cea a unor "idealuri mai înalte". Mijloacele pentru atingerea acestora, adică — uciderea, tortura — devin irelevante. Potențialul unei asemenea detașări este practicat în mod activ, pe timp de pace. Patriarhatul yugoslav a fost primul care a pus în lumină ideea de "celălalt" și pe cea de "mai puțin important", chiar asupra conaționalelor proprii: femeile. Confruntați cu faptele proprii, ei se justificau spunând "și alții fac asta (întotdeauna a fost așa)", precum și aceea că "o merită". (I’m not sure here what was really the storry, please help and certify the real meaning of who and what)
Feminismul, ideologia care pune la încercare patriarhatul, este în mod activ pus la zid și văzut ca o amenințare (a identității, a ordinii așa zis - sociale, a naturii, și chiar la adresa dragostei). Se glorifică omul puternic, “sexul tare”, “stâlpul casei”,"eroul" familiei. Ideologiile care promovează iubirea și pacea între toate popoarele sunt văzute prost, fie ca prea naive, sau străine de nație, în cel din urmă caz fiind asociate cu o potențială amenințare (la adresa identității, religiei sau a ordinii sociale).
Se spune că, de obicei, este greu să ucizi numai prima dată. Fiecare dată ‘care urmează’ devine cumva mai ușoară. În timpul păcii, mai are loc un proces insidios în favoarea transformării din barbat într-o mașină de ucis. El este reprezentat de așa-numita ‘svinjokolj’ (măcelarire a procului), un eveniment social organizat pentru pregătirea "mâncării".
Acolo, barbații yugoslavi (în special cei de la sate) dețin un rol proeminent. Dupa tăierea gâtului bieletor animale inocente (care de asemenea pledează pentru milă prin țipetele lor ascuțite și încercând să scape) mai este oare o diferență atât de mare să faci același lucru cu gâtul altor semeni? Da, desigur, animalele sunt "mai puțin". Creierele lor nu sunt atât de dezvoltate, nu-i așa? Însă la fel se prezintă situația cu creierul copiilor și al bebelușilor. Lăsând la o parte creierele, se întâmplă același lucru: valorile etice, umane ale “altora” nu au aceeași importanță, ele sunt mai "puțin".

Să transformăm barbații în femei ca să prevenim războaiele?

În orice caz, pare dificil, daca nu imposibil, să prefacem barbații, care sunt influențați de alte ideologii decat patriarhia, naționalismul sau rasismul, în adevarate mașini de ucis oameni. Pentru a crea schimbarea și a scăpa de problema războaielor nu trebuie să schimbăm bărbații în femei. Participarea intensă în activitatea de creștere și educare a copiilor, crearea de comunități locale, poate ajuta enorm. Însă, la fel cum suportă femeile ideologiile naționaliste sau bărbații mișcările de pace, genul oamenilor nu este singurul, și nici măcar factorul cel mai important, crucial sau decisiv. Femeile, implicate emoțional împotriva războiului, pot adopta anumite ideologii naționaliste, dacă le rezervă dreptul de a-și salva fiii.
Un proces similar se întâmplă cu femeile implicate în mișcările împotriva războiului, așa-numitele "mame care protestează" în Yugoslavia.
Mișcarea "mamele care protestează", a fost mai întâi direcționată public împotriva războiului, însă mai apoi a fost folosită pentru refacerea în forță, reimpulsionarea naționalismului. A început să fie contestată zona în care erau amplasați tinerii ("fiii nostri ar trebui să fie întorși acasă… pentru că se cuvine să lupte numai pentru propria nație") nemaimilitându-se împotriva luptei propriu-zise. Iată de ce, devine mult mai important să ne schimbăm în întregime optica culturală curentă, fie ea patriarhală sau nu.

La o primă impresie, cu cât mai "civilizate" par popoarele, cu atât mai dificil devine să ucizi. NATO a confirmat faptul că aparține unui grup mai civilizat, ucigând cu "mănuși de argint". NATO și-a confirmat nivelul de civilizație (și pe cel de bărbăție) cu armele sale ultra-avansate și detașarea emotională asupra conflictului, luptând într-un război ‘just’ și fiind într-o misiune ‘umanitară’.

Oamenii din orașe, în națiunile dezvoltate își confirmă, de asemenea, nivelul de civilizație neomorând animalele… personal. Ei mănâncă un anume fel, denumit "carne", și nu animale, iar pe aceasta o cumpără în forme deghizate, de nerecunoscut, în supermarketuri. Nu se scurge sânge pe lângă degetele lor fine. Oricare ar fi justificările, această detașare face lucrurile poate chiar mai sadice:

Refuzul la implicare. Credința că tu ești cumva mai presus. Astfel, te poți simti în largul tău, folosind mai departe oamenii pentru dezvoltarea științei si a medicinei, exact precum în scenariul prea-bine-cunoscutei file din istoria lumii, al unei nații dezvoltate, Germania nazistă. Numai că scenariul curent cuprinde acum ca protagoniști pentru dezvoltarea științei moderne — folosirea și experimentarea de și cu embrioni umani, sau animali.
În cazul clonării oii Dolly, mii de animale (născute sau nu) au avut de suferit; singura chestiune etică pusă atunci în dezbatere a fost, "Să clonăm și oameni?" Iată de ce, putem vedea clar că "civilizația" însăși nu poate fi gardianul care ne apără și ne previne cruzimea, tortura și crima.
Ceea ce poate împiedica apariția acestor evenimente, nu este numai procesul emoțional și repulsia față de uciderea/tortura directă (acest lucru a fost lesne survolat). Ci trebuie să fie credință puternică, rațională, emoțională că nici o ființă nu înseamnă "mai puțin". Că nici o ființă nu trebuie să fie torturată și ucisă pentru cine sau ceea ce este.

Ideologia care se situează împotriva conceptului că femeile ar trebui văzute ca "mai puțin" este feminismul. Ideologia care vorbește împotriva considerării raselor/națiunilor/oamenilor ca fiind "mai puțin" este reprezentată de cosmopolitanism, multiculturalism și post/anti-colonialism. Ideologia care militează împotriva ideii ca animalele să fie considerate "mai puțin" este mișcarea de protecție a animalelor. Ideologia care se opune intenției de a vedea copiii ca "mai puțin" este mișcarea de protecție a drepturilor acestora și mișcarea împotriva abuzului asupra minorilor. Ideologia care lupta cu ideea de a considera bătrânii ca "mai puțin" este mișcarea de protecție a pensionarilor. Ideologia care se ridică împotriva considerării unora dintre noi ca fiind "mai puțin", pe baza aptitudinilor nu tocmai conforme majorității, este mișcarea de apărare a handicapaților. Ideologia care dorește să înlăture ideea ca natura să fie considerată "mai puțin" este mișcarea ecologică. Iar ideologia care speră în conștientizarea faptului că toate ființele fac parte din același unic "întreg” este Neo-Umanismul. Pentru a trece dincolo de era războaielor, avem nevoie de toate acestea.

Thanking you
Ruchi Ahuja

Observație traducător:
Dacă vă simțiți lezat de una din denumiri, de vreun termen folosit în traducere, care nu pare la locul său,

Vă rog respectuos să-mi trimiteți părerea, eventual împreună cu versiunea corectă, propusă de dvs.
Vă mulțumesc,
Mihaela Maxim


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!