Pe scurt
Cea de a doua ediție a "Atelierelor Artistice Agonia", cu desfășurarea impresionantă de forțe care s-a făcut simțită și auzită aseară la "Casa Eliad", ne-a confirmat așteptările și în același timp le-a întrecut cu mult: figuri noi sau mai vechi, obișnuiții serilor de poezie și invitații speciali, în 5 ore de poezie și muzică – un program dens, variat, care a "curs" foarte natural. Căci, nota bene!, "Atelierele Agonia" sunt live, fără repetiții prealabile, ceea ce spune mult despre cât de bine au ajuns să se cunoască și, uneori, să-și anticipeze reacțiile, cei care participă la "Ateliere".
Am remarcat prezența lui Matei Ghigiu și a lui Florian Silișteanu, dar și premierele muzicale: George Popescu, Alexandru Stoian, Roxana și Lavinia. De asemenea, ne-a onorat cu prezența invitata specială anunțată de organizatori, poeta Clara Mărgineanu.

Începutul
Radu și Bogdan au declarat seara deschisă cu puțin înainte de ora 19. Pentru început, Radu, cu poezia sa "Stop cadru", foarte comentată zilele acestea pe site, pricină de dispute și polemici. Stop cadru în stop cadru, lectura s-a oprit, dar a continuat Bogdan, cu un alt poem din seria sa "de sezon": "Femei ude IV".
Primul oaspete al serii, venit de la Pitești, Florian Silișteanu, a pus apoi stăpânire pe scenă, cu vocea lui sonoră interpretând-trăind "O oră exactă", "Bocet de buruiană", "Elegie", "Ultima arătare a îngerului". A lăsat un singur loc liber pentru o voce "alternativă": "Harry Potter și Keops" (Radu). A urmat o "încercare de critică", un interviu pe final de intervenție: de ce și cum își scrie poemele Florian Silișteanu – la persoana I, într-un aparent dialog cu cel căruia îi dedică poezia, în același timp în permanent dialog cu sine însuși.

Profiluri I
Aflată pentru prima oară pe scenă, la "Ateliere", de când se scriu cronici de eveniment, Diana Iepure ("Veverița") a surprins asistența cu vocea ei puternică, cu accentul dulce moldovenesc, atât de familiar nouă, datorită lui Niculescu. Pentru început, a citit un text mai vechi, o "poveste" ritmată, o încercare de "istorie" a site-ului poezie.ro...
Andrei Gheorghiu a schimbat registrul, citind aseară din Marin Sorescu, după ce, la edițiile trecute, a readus în atenție texte de Tudor Mușatescu și "poeme alese" semnate de Nichita Stănescu. Am reținut: "Șah", "Portretul Artistului", "Trebuia să poarte un nume", "Facerea lumii". Printre poemele recitate de Andrei, Radu a strecurat câte o "replică" proprie: "Unhappy meal", "Crocodilul zburător", "Tu și Dumnezeu", "Hasta siempre comandante".
Marian, la a doua participare la "Ateliere", a recitat câteva poeme de Adrian Păunescu ("Sâmbătă la prânz", "Concursul", "Războinicii"), continuând cu Macedonski ("Rondelul dezastrului mondial") și încheind cu "Dor de Bacovia". "Replica" pentru Marian a venit din partea lui Andrei, cu un alt poem al lui Marin Sorescu, "Developare".

Cristina, Alooper, Niculescu, Camelia
Cristina a "confiscat" un volum de Nichita Stănescu, rătăcit pe masa "regiei", și a ales pentru recitare "Pasărea verișoară", "Creierul scotea din el mâini", "Într-o zi de toamnă": o trecere în revistă a unor imagini suprarealiste dragi lui Nichita.
Alooper avea pregătită replica, în cuvinte proprii: "Dragostea", "Babilon", "Ca un avion", "Ca și cum". Pentru comparație, s-a făcut din nou auzit Niculescu: "Balada unui rromantic" și "Natașa", iar, la final, precedând primul moment muzical al "Atelierelor", Camelia ne-a adus aminte de mare: "În graiul sufletelor alge".

Intermezzo 1

Alexandru Stoian, un alt invitat anunțat în programul serii, s-a aflat la prima sa prezență în mijlocul nostru. Dintru început, și-a mărturisit emoțiile care îl încercau la vederea publicului atât de divers din sală, care urmărea cu interes fiecare moment. Emoțiile au fost puse pe seama ineditului ocaziei – sală nouă, public necunoscut – și s-a trecut mai departe. Am ascultat piese pe versuri de Gheorghe Tomozei și Vasile Mocanu, dar și o piesă pe care am auzit-o și la o altă ediție a "Atelierelor", piesa cu titlul (ad hoc) "La revedere". Minirecitalul a fost bine primit, \"experimentul acustic" fiind declarat reușit.

Profiluri II
Niculescu nu a venit singur la această ediție, ci l-a invitat și pe Ionuț Alecu, un tânăr care posedă un talent mai puțin obișnuit, acela de a putea citi invers un text, chiar și la prima vedere, chiar și după ce l-a auzit doar o singură dată. Radu i-a propus, pentru ilustrare, una din poeziile sale. Ionuț a citit-o impecabil și fără a-i tremura vocea astfel încât să ofere "indicii" în legătură cu subiectul poeziei. Spre ghinionul curioșilor, nu am apucat să auzim și varianta originală a poeziei, Radu promițând că, atunci când va introduce momentul în programul radioului Agonia, va derula înregistrarea în sens invers, ca să se înțeleagă versurile.

Clara Mărgineanu
Anunțată în programul serii ca “invitat special", Clara Mărgineanu și-a făcut apariția la “Ateliere" cu punctualitatea demnă de un jurnalist. Pe tot parcursul serii, s-a arătat foarte interesată de ceea ce se întâmpla sau urma să se întâmple pe scenă, iar Radu și mai apoi Alooper i-au răspuns la toate întrebările. Discuția a continuat și pe scenă, într-o scurtă "introducere" pe care amfitrionul obișnuiește să o facă fiecărui invitat special. Cu această ocazie, am aflat că aveam printre noi o jurnalistă de la TVR Cultural, o poetă pasionată care consideră scrisul "un drog". Invitata a felicitat organizatorii pentru "Ateliere" și și-a exprimat intenția de reveni, la edițiile viitoare. Un prim pas, spre ilustrarea celor supuse, a fost alegerea, din volumele proprii, a câtorva poeme considerate reprezentative: "Trucaj 1", "Trucaj 2", "Reportaj despre prințesa văduvă", "Poemul în care te ucisesem", pe care le-a recitat clar, apăsat, dominând asistența.
După momentul dedicat Clarei Mărgineanu, Dragoș și Lupișor au recitat pe rând: "Poem", "Ademenire" (Claudiu Komartin, în lectura lui Dragoș); "Fantoșe" și "Adam" (creațiile lui Lupișor în lectură proprie).

Cvintet: Cristina, Niculescu, Diana, Radu, Marian
Cristina a început recitalul "cvintetului" cu un poem semnat de Alexandru Bacu Colfescu, Niculescu a continuat cu "La nuit ne finit jamais", Diana a avut o replică la poezia "Natașa" a acestuia din urmă, iar Cristina a adăugat un "Fapt divers" (același Alex Popescu). După "Poem în așteptare" (semnat și recitat de Cristina), Radu a putut "anunța" "stop cadru". Marian avea pregătite trei mostre de haiku din creația personală, pe care le-a pus în valoare recitându-le pe rând, strecurând pe primul după "nemișcarea" din poemul cinematografic", pe al doilea l-a recitat după "Stare de seminulitate", iar al treilea nu cred că s-a făcut auzit. Niculescu a continuat seria de "poemele de inspirație franceză" cu "Moulin Rouge", iar Radu a mărturisit: "Negociez la sânge patimile mele".

În continuare, două dintre vocile care se completează de minune la "Ateliere", Adrian Firică și Bogdan Geană: "Blues cu Tanța", "Femei ude IV", "Înșirare de suflet pe țesut de gânduri", "Kunta Kinte în permisie". Această din urmă poezie a fost recunoscută și aplaudată la scenă deschisă de unii dintre participanți, care, desigur, o știau deja pe dinafară.

O oră de călătorie în jurul pământului muzical
După o lectură deosebit de diversă tematic și pe mai multe voci, stratificând în amintire clasici și contemporani, s-a hotărât luarea unei pauze muzicale. Împărțită în trei secțiuni distincte, această "oră" i-a avut ca protagoniști, în ordinea urcării pe scenă, pe următorii: Roxana și Lavinia (un duet: două voci, o chitară electrică), George Popescu (chitară clasică) și Daniel Făt ("folk punk acustic").

"Tu"
Roxana și Lavinia, după cum au ținut să menționeze, au mai cântat și în trecut pe scena de la "Casa Eliad". Au adus în mijlocul serii noastre parfumul Sighișoarei (acolo am auzit-o cântând pe Roxana, pentru prima oară), cu piese dintre care am reținut: "Tu" (piesa trupei "Conexiuni"), "Cu mâine zilele-ți adaogi" (pe versurile lui Mihai Eminescu) și o piesă în limba engleză: "Where do you think you’re going?" (Dire Straits).

"Chitară clasică"
Minirecitalul următor, de chitară clasică, l-a avut ca protagonist pe George Popescu, licențiat al Conservatorului din București. Acest al doilea recital de gen, la "Ateliere", după cel de săptămâna trecută, susținut de Gabriel Ursu, ar putea contribui la crearea unui moment permanent, dedicat exclusiv chitării clasice, în cadrul "Atelierelor Artistice". Există instrumentiști tineri dornici de afirmare, care ar considera scena de la Casa Eliad drept un loc foarte potrivit pentru dobândirea de experiență, iar pe cei care vin la "Ateliere" ca fiind un public receptiv fără a uita să fie și critic, atunci când e cazul, și dornic de experimente.
Având în program piese din repertoriul modern și contemporan, George a interpretat, pentru început, două piese semnate de Astor Piazzolla: "Milonga del Angel" și "Verano Porteno", piese cu un stil profund original, cu rădăcini în tango-ul argentinian. Meditative și furtunoase, în același timp, au pregătit publicul pentru al doilea moment al recitalului, "Libra sonatină" (India, Fuoco, Largo), semnată de francezul Roland Dyens. Recitalul a continuat cu un alt compozitor contemporan, brazilian de această dată, Paulo Bellinati ("Un amor de valsa").
Din repertoriul solistului nu au lipsit compozițiile românești: "Dans evreiesc" și "Tarantella", două piese semnate de Cătălin Ștefănescu Pătrașcu, profesor de chitară la Conservatorul din București. Aceste două mostre de virtuozitate interpretativă, într-un alt registru decât precedentele și abandonând "meditativul" în favoarea "cinematograficului muzical", au fost piesele cu care George și-a încheiat recitalul. A fost aplaudat îndelung și a promis că va reveni curând într-un nou minirecital.

"Împărăția cu trăznăi" și Trio Reverberații
După minirecitalul de chitară clasică a urmat... un (deja) "clasic" al Atelierelor, Daniel Făt. În prima parte a recitalului, obișnuita "Baladă romantică", pe versurile lui Niculescu, autorul versurilor urmărind evoluția lui Daniel cu atenție și emoție, ca întotdeauna, din primul rând. Surprinzător, a urmat "Iubi", o piesă pe versurile scrise de Anne Marie, pentru Florin Chilian (inspirate de o piesă foarte cunoscută a acestuia): Iubi, mai adu și tu o bere/Că de nu beau mă transform.
Apoi: "Tango" și "Mă doare-n cot", "Canzone", "Tip tip", "Haina", "Nani" și, în încheiere, "Fabula". Recitalul a fost plin "de fler și de miraj", deoarece publicul era deja încălzit de ceea ce precedase intervenția lui Daniel, așa că... era timpul pentru "improvizații libere pe o temă dată". Pornind de la "Trio Reverberații" (Daniel, Radu și Andrei, împreună pe scenă și/sau din public), lui Radu i-a venit o idee și a hotărât că ar fi cazul să nu îi lăsăm numai lui Daniel sarcina de a cânta, la fiecare "Atelier", până rămâne "Măgura" fără glas.
În consecință, în aplauzele celor prezenți, care nu știau ce-i așteaptă, Radu a coborât de pe scenă și ne-a dat cuvântul, pe rând, fiecăruia: am făcut față momentului după cum ne-a ajutat inspirația. Pe post de ghid muzical și cu rima la rever, Daniel urmărea întreg tabloul, cu satisfacție nedisimulată, de la înălțimea scenei. O anume foaie (sau frunză) verde a fost invocată foarte des, acesta fiind motivul de "corijență", anunțat pe final, la preselecția concursului "Cerbul de Aur fără dinți", cel mai nou concurs imaginat de organizatorul Atelierelor (care concurs, firește, nu există). Au urmat, în ordine, "dedicații" ale diverșilor către alți diverși participanți, cu rime năstrușnice. Pe scurt, un moment de relaxare, condimentat cu hohote sănătoase de râs, o joacă mai mult sau mai puțin serioasă "de-a muzica". Concluzia-rezumat sub acest moment a fost:

"Foaie verde poezie
Am intrat în Agonie!"

Finalul și o concluzie
Deja trecuse de ora 23 și seara nu dădea semne că se va încheia curând, devenind astfel cea mai lungă, mai diversă, mai animată ediție a Atelierelor, din primăvară și până acum. O ultimă repriză de poezie, înainte de final.
Radu, cu "Virgule" - atât de plăcute gramaticii! – urmat de singura poezie a lui Matei Ghigiu, în lectura autorului, care s-a făcut auzită la această ediție, în tăcerea adâncă a sălii. A continuat Anne Marie, cu un poem scris la fața locului, apoi Andrei, cu câteva poeme din Marin Sorescu: "Fumatul", "Nudism", "Hai să ne sinucidem", "Ceasul", "Poem despre femei". "The deci show" (scenariul și regia semnate de Radu, backing vocals asigurat de Eminem, pe finalul - muzical - al poemului), "Notă artistică pentru introspecție", "O noapte obosită", "Umbre", "Obstacole invizibile" – acestea au fost textele cu care Radu a contrapunctat intervențiile lui Andrei și, spre final, textele recitate de Lupișor: "Justiție" (Adriana Bârsă), "Ascultă cum moare toamna" și "Amurgul lupilor".

The movie is not over yet
The movie is not over yet
The movie shouldn’t be over yet

... Dar "Atelierele Agonia Ediția II", la Casa Eliad, s-au încheiat. Concluzia, la care nu pot decât să subscriu, se putea citi pe fețele celor care au rămas în sală până la final: am reușit, împreună, să oferim celor care au venit în clubul bucureștean o seară spectaculoasă, plină de poezie și muzică, iar la finalul "maratonului", după 5 ore de la primul gong, cortina imaginară a fost trasă, cu un gest larg, peste scena de la Casa Eliad. Până data viitoare, când vom reveni cu vești.

Cronica în imagini
(parola: poeziero)