Articol - Povestea morții de Cristiana Popp

O să-ți vorbesc azi despre o poveste de dragoste. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
Ce-aș mai putea eu să spun în plus despre dragoste? Cine, ce ar mai putea inventa? Desigur nimeni și probabil nici cartea asta* nu inovează domeniul.
În esență e o poveste simplă de dragoste. R. și P. se întâlnesc, se iubesc se despart și apoi se regâsesc spre a muri împreună. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
Este din nou un roman scris la persoana întâia, am o slăbiciune

pentru astfel de cărți. Fără îndoială idila e doar pretextul. Sub el se ascund temerile, obsesiile și fobiile celui ce scrie. Colm Tóibin e un dezrădăcinat, un auto-marginalizat, o victimă mai întăi a propriei sociopatii și abia apoi a celor ce-l damnează. Un irlandez scriind în urma unei experiențe argentiniene e, fără doar și poate, o ființă stranie, un fel de crocodil roz într-un delfinariu la Marea Nordului. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
E cartea unei transformări: a unor oameni, a unei țări, a unei lumi. La prima vedere toate acestea se întâmplă sub atingerea iubirii. Nimic mai fals:dragostea e prinsă și ea în angrenajul schimbării, și ea se modifică, perceptibil și drastic. Constante nu-s decât două stări:noaptea și moartea. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
Sub ele, aceleași și mereu noi, totul se transformă. Peisajul inițial sordid, de ghetou, murdar, aflat sub semnul rușinii de a fi se modifică încet întimpul războiului Malvinelor spre a se deschide complet în final, în noua Argentină pornită pe calea democratizării. Noaptea – tăcere domină toate cele trei ipostaze ale citadinului. Iubire trece din registrul clandestinului în care cuvântul cod și cheie e: „Înțelegi...?” în cel al luxuriantului și senzualității cotropitoare. Noaptea – moarte e prezentă mereu în colț. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
Aș putea să spun că vei găsi în cartea asta unele dintre cele mai frumoase scene erotice pe care le-am citit eu. Simple, cu atenție asupra detaliului, sobre pe alocuri, te fac sa simți sexul ca expresie a afectivității, a plăcerii unirii trupurilor mai presus de simpla chemare a glandelor. Știi că pe pielea amanților stă-ncrustată pecetea condamnării la moarte. Știi că în ultima secundă nu va suna nici un telefon salvator, că prețul iubirii e moartea, precum prețul nopții e tăcerea. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”
Aș vrea să nu-ți dezvălui secretul acestei cărți și totuși am să o fac:
În esență e o poveste simplă de dragoste. Richard și Pablo se întâlnesc, se iubesc se despart și apoi se regâsesc spre a muri împreună de SIDA. “M-a rugat să-l scol peste un ceas sau două, dacă nu se trezește.”

* „Povestea nopții”, Colm Tóibin

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara