agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-11 | |
Tortul miresei
Lumea care se strânge la o nuntă are, spre deliciul tuturor, plăcuta ocazie să guste din tortul miresei. Că e mai înalt sau mai puțin însiropat, că e mai multă frișcă decât la nunta nu-știu-care, astea sunt tot atâtea subiecte de bârfă. Nu ezităm să facem comparații, mai mult sau mai puțin răutăcioase. Ce se întâmplă însă, stimați iubitori ai acestui site, dacă acestea s-ar întâmpla sub ochii noștri în cadrul politic și sâ avem neplăcuta surpriză să vedem, dacă am fi în preajmă, desigur, că unii sunt doar cu privitul, iar alții stau la masă și își taie pentru ei felii care mai de care mai zdravene. Este cazul și acum, în acest nou război din Afganistan, să constatăm cum “cei mari” se așează vârtos pe treabă și nu se mai satură se negocieze “darul” care, spre deosebire de nunta pe care o știm noi, este dat de ei tot lor. Ca să revin puțin în actualitatea reală a acestor zile, veți vedea cum, după o lună de zile de “dansuri” se arată și alți pretendenți la tort. Bine, bine, ați zice, dar cum se vor alege aceștia? Păi, cum sângele apă nu se face niciodată, să vină la masă și englezii, și australienii. Se mai vor și câțiva francezi și italieni și, ca nu cumva să scape frișca pe jos, se dezbracă frumos de țoalele impuse de la beția trecută când au luat bătaie și nemții dar și japonezii și…poftă bună! Evident, tot unchiul Sam va avea cuțitul legat de brăcinari, deci aveți grijă cam ce vreți să cereți că altceva vi se va da. Stați la coadă, stimabililor! Dar ne cam încurcă ruda mai săracă a miresei, o ciufută care e izolată în podul casei și care, auzind că e chestie de furat locul de mireasă, se bagă și ea la masă. Se vede treaba mai apoi că aceasta cam încurcă lucrurile, o vom tempera nițel, să nu cumva să se întindă la cașcaval (pardon, tort) prea tare. Nunta e în toi și invitații aleși pe sprânceană la acest chef dau năvală să se calce pe picioare la dans, care mai de care mai neghiob, doar-doar va pune mâna el primul pe mireasa bine ascunsă de ginerică. Îngrămădeală mare, dragi prieteni, muzica e din ce în ce mai mare, miza crește tot mai sus, bat tobele și…un mare fâs se aude la strigatul darului. Păi ce, i-ați uitat pe ruși? Credeți voi că nu sunt primiți la nuntă și cei în bocanci grețoși și puțind a vodcă? Nu, el este ospătarul, vine și strânge masa, aduce nota de plată, ia bacșișul și duce gunoiul, aduce nota de plată unchiului Sam și, ca la orice nuntă, numai unul câștigă cu adevărat…Este stăpânul restaurantului, care dorea și el de atâția ani de zile să fie cunoscut înspre Oceanul Indian, să poată deschide ferestrele spre un comerț mai rentabil. Iată cum privatizarea localului a mers din plin, ospătarul e mulțumit peste măsură, invitații își freacă mâinile de fericire că se împarte tortul, dar vai, ce-i cu mireasa? Nu contează, că până la urmă tot nu va mânca nimic din tort. S-a lins pe bot!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate