Parisul strălucește în soarele de octombrie, după ploaia care spală gijile și preocupările începutului de an școlar. Străzile sunt animate, îmi croiesc drum prin mulțime. In cartierul Le Marais, pe strada Vieille du Temple, mi-am dat întâlnire cu Marlena Braester, la ora 14, la Salonul Revistelor. E o manifestare anuală, la care sunt prezente trei reviste ale "scriitorilor israelieni de expresie franceză": «Continuum», «Poésie & Art» și "Caietele Benjamin Fondane".

Privesc atent numeroasele standuri și deodată privirile ni se întâlnesc, așteptarea a luat sfârșit. Descopăr... Salutări de rigoare, zâmbet, interes și deja întrebări. Intrevederea e în faza incipientă, dialogul se declanșează imediat, direct, cald. Marlena vorbește o franceză perfectă, fluidă, ca și scrierile sale, întotdeauna concisă și precisă. Dotată cu un spirit viu și plin de curiozitate, digresiv și analitic, discutăm instalate una în fața celeilalte într-o cafenea pariziană, adăpostite de ploaie.



Primul subiect abordat a fost cel al rădăcinilor: născută la Iași, unde și-a făcut studiile, s-a căsătorit, a început să predea limbile franceză și engleză, apoi a părăsit România împreună cu soțul în 1980 pentru a se stabili în Israel. In așteptarea echivalării diplomelor, s-a înscris la Universitatea din Haifa, unde a urmat cursuri de literatura franceză și de lingvistică care o pasionează. În 1984, o fetită se naște.
A scris o teză de masterat despre Paul Eluard si Antonin Artaud, după care a susținut o teză de doctorat în lingvistică la Paris. Franceza, româna, engleza, ebraica... într-o societate multilingvă și pluri-culturală. Marlena își păstrează totuși identitatea română, citez din memorie această frază: "soțul meu și cu mine vorbim românește, iar fiica nostră ne răspunde în ebraică". Ruptură lingvistică între generații.

Cel de-al doilea subiect abordat este poezia. Scriitoare, lingvistă, dar și traducătoare, Marlena Braester lucrează benevol pentru Centrul de Cercetare a poeziei francofone contemporane (CRPFC) a Universității din Haifa. Acest Centru a fost creat de prof. Jacqueline Michel (profesor de literatură modernă și specialistă în poezie contemporană) în 1998, în cadrul Centrelor de Cercetare ale Universității, unde Marlena Braester conduce un Atelier de Traducere a poeziei (franceză-ebraică-franceză). Acest Atelier ocupă un loc important în cadrul activităților CRPFC. Ședințele de lucru reunesc lunar traducători de profesie, unii dintre aceștia fiind și poeți, sau cercetători în domeniul literaturii moderne.

Centrul publică o revistă "Poésie & Art", al cărui Comitet de redacție e compus din trei membri: Jacqueline Michel, Marlena Braester și Isabelle Dotan. Această revistă anuală reflectă activitățile Centrului – întâlniri cu poeți, mese rotunde, oferind cititorilor poezii (unele inedite) în versiune bilingvă. Revista mai prezintă de asemeni articole și comentarii critice privind poezia contemporană, poeți consacrați sau tineri poeți. Vocile poetice propuse sunt diverse.

Marlena Braester este de asemeni Președinta Asociației Scriitorilor israelieni de limba franceză care publică o foarte interesante revistă anuală: "Continuum". Din Comitetul de redacție fac parte: Marlena Braester, Bluma Finkelstein, Monique Jutrin, Esther Orner, Carmen Oszi. Revista e constituită din patru rubrici: Omagiu – "Voce" majoră – "Voce" inedită – Poezie și pictură. In plus, mai urmează și o rubrică Informații.
Mai multe articole din acestă revistă au fost deja publicate pe site-ul Agonia :
Editorial Continuum n°1
La francophonie en Israël
Editorial Continuum n°2
Parution Continuum n°2


In loc de concluzie, iată un fragment din textul scris de Marlena în "Continuum", no. 1:

"EUL" poetic, "CELÃLALT" al limbajului
De la Proust încoace, se repetă din ce în ce mai des ideea că limbajul poetic are funcția unei limbi străine. Dar din momentul în care poetul își asumă limbajul poetic, acesta îi devine din ce în ce mai puțin străin. Cuvinte reunite în alt fel decât cel obișnuit, o redecuapre a semnificațiilor, ritmuri care se trezesc neșteptat, o căutare a noului în limbaj, o nouă "re-punere în lumină" – iată elementele unei poetici secrete ce transformă limba. Un limbaj poetic are întotdeauna prospețimea unei dimineți primordiale, deschidrerea unui început.
Am trăit trecerea de la limba română la limba franceză ca un continuum, nu ca o ruptură.Din punct de vedere lingvistic, m-am întors spre rădăcinile unei limbi, urcând dinspre română spre latină, și, cercetându-le, am descoperit sursa mai multor limbi; pentru o clipă, diferențele dispăruseră. A fost momentul re-începutului, un moment de refractare a limbii, care a început să curgă ca dintr-un izvor, într-un flux natural spre franceză."



Marlena, "poeta deșertului", cu rădăcini românești, pe care franceza a adoptat-o lingvistic. Arta de a comunica cu "celălalt" , de a-ți adapta cuvântul pentru a i-l oferi prin creația poetică.

Ziua începe să scadă pe nesimțite, timpul ne e măsurat. Ne-am reluat fiecare drumul, lăsând acest dialog deschis până anul viitor când ne-am dat deja întâlnire la al 15-lea Salon al Revistelor.

Merci beaucoup, Marlena, et à bientôt !

Corespondență: Marlena Braester
Rehov Alter, 10/2
32984 Haifa, Israel
telefax: 972-4-8230557
email: [email protected]


(traducere: Marlena Braester).