Pagina: 2 : 1
Albina
: din Poeme simple (1927) Poezie 2010-03-15 (7002 afişări)
Amintire
: din Alb (1937) Poezie 2010-03-14 (6087 afişări)
Batalia s-a sfârsit, soldatul ...
: Poezie 2004-09-11 (8335 afişări)
Buna Vestire - fragment -
: din Anii de fum (1944) Poezie 2011-01-19 (6072 afişări)
Când nici luceferii
: din Pomul roșu (1940) Poezie 2010-12-22 (5888 afişări)
Cântec
: din Anii de fum (1944) Poezie 2010-03-18 (6336 afişări)
Cântec
: din Anii de fum (1944) Poezie 2010-06-04 (6393 afişări)
Cântec
: din Anii de fum (1944) Poezie 2010-08-18 (6077 afişări)
Cântec de dragoste
: Poezie 2010-03-21 (6290 afişări)
Cantec in ceata
: Poezie 2005-05-09 (8228 afişări)
Cântec șoptit
: Poezie 2004-12-20 (8605 afişări)
Carul de fum
: din Iarba fiarelor (1941) Poezie 2010-03-20 (5602 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
Biografie Zaharia Stancu
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia-Teleorman. După ce a abandonat scoala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până-n 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După absolvire a devenit jurnalist. În 1926 publică sonetul Viața, în revista Țara noastră, condusă de Octavian Goga, pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români. Adevăratul debut este în 1927 cu volumul Poeme simple, premiat, și acesta, de Societatea Scriitorilor Români. În 1931 îsi încheie studiile liceale și se înscrie la Facultatea de Litere din București, pe care o termină cu examenul de licență(după unele surse, Zaharia Stancu nu și-ar fi încheiat studiile).
În 1932, la începutul anului, apare revista Azi, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciți interbelici și postbelici: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. Revista Azi va apărea până în 1940. În această perioadă este redactor și la Credința.
În 1934 alcătuiește Antologia poeților tineri cu o postfață de Ion Pillat, considerată a fi un adevărat eveniment literar.
În 1937, împreună cu Constantin Clonaru, editează cotidianul Lumea Românească, apărut pâna în anul 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la Universul, ziar de orientare fascistă.
Atât Azi cât și Lumea Românească au fost interzise de regimul fascist. Ca atare, lui Stancu i s-a interzis să mai publice. În calitatea lui de jurnalist a fost închis în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde culege puternice impresii ce au fost ulterior cristalizate în volumul Zile de lagăr.
În 1946 a devenit directorul Teatrului Național din București, post pe care l-a ocupat pentru mai bine de 20 de ani.
În 1948 apare romanul Desculț, a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub formă de memorialistică directă, și care a fost inițial tiparit, în serial, în săptămânalul Contemporanul. Până în 1988 apăruseră peste 20 de ediții și fusese tradus în 24 de limbi(cel mai tradus roman românesc din toate timpurile!), printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.
În 25-27 martie 1949, în adunarea generală, s-a hotărât înființarea Uniunii Scriitorilor. Președinte de onoare a fost ales Mihail Sadoveanu iar președinte activ Zaharia Stancu(este reales în 1962, 1964, 1966 și 1972).
În anii 1954-1955 a câștigat Premiul de Stat pentru literatură și devine membru al Academiei Române.
În 1971, a primit premiul Gotfried von Herder din partea guvernului austriac.
În 1972, la împlinirea vârstei de 70 de ani, este sărbătorit ca o mare valoare națională.
Se stinge din viață la 5 decembrie 1974 la București…
|