Pagina: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
Poezie 2005-12-22 (7931 afişări)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Poezie 2005-05-23 (8890 afişări)
Cântecul câinilor
:
Poezie 2005-12-22 (9657 afişări)
Copac m-oi face
:
Poezie 2009-03-01 (12216 afişări)
Cui pe cui
:
Poezie 2005-11-27 (7444 afişări)
Cum de rămân nespânzurați
:
Poezie 2003-05-11 (9944 afişări)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Poezie 2009-03-01 (6105 afişări)
Durerea e un ocean
:
Poezie 2005-11-27 (9096 afişări)
Gând risipit în vânt
:
Poezie 2005-12-22 (7150 afişări)
Împotriva regilor
:
Poezie 2003-05-11 (8788 afişări)
Mă chinuie amar un gând...
:
Poezie 2003-05-11 (10231 afişări)
Mâniei
:
Poezie 2010-04-29 (5991 afişări)
Nobilul
:
Poezie 2005-12-22 (7538 afişări)
Nu piere sufletul ...
:
Poezie 2005-05-04 (7504 afişări)
Poezia
:
Poezie 2003-05-09 (10686 afişări)
Versurile mele
:
Poezie 2008-06-26 (5751 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Texte Recomandate
