agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Bogdan Burileanu[brod]

 
 cei sapte sute de ani... de acasa brod

Oraş de reşedinţă: Bucuresti
Are limba maternă Are limba maternă


Biografie Bogdan Burileanu

Pagina personală web Bogdan Burileanu


 
Adresa directă a acestui autor este : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Colecţiile active ale acestui autor::

Cele mai recente texte introduse:

Proză (6)
Toate (6)

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Groapa lui Procust 3 : total necorespunzator
Proză 2008-02-01 (1989 afişări)

Groapa lui Procust 2 : la fel de necorespunzator
Proză 2008-02-01 (1523 afişări)

Groapa lui Procust 1 : poate fi considerat ca necorespunzator
Proză 2008-02-01 (2462 afişări)

Masaj erotic 2 : ispita
Proză 2008-01-27 (2693 afişări)

Masaj erotic 1 : clientul
Proză 2008-01-19 (1923 afişări)

Rea de muscă pe căciulă :
Proză 2008-01-07 (3305 afişări)


Pagina: 1

Pagina: 1

numai folclorul se face in colectiv!

Fata draga, scrie tu de capul tau, caci daca ajungi sa te iei dupa TOTI MEMBRII

e de bine!


Pagina: 1



Biografie Bogdan Burileanu

Urâtul

Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era.
Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput.
Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se crezuse, până în ultima clipă, puternic și infailibil, a cazut pe o parte... Neglijent și urât. Dar stăpânul era și mai dizgrațios, zbătându-se spasmodic în ștreangul strâns puternic în jurul grumazului.










poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!