Biografie Raul Joil
Raul Joil - pe vremuri, sub pseudonimul Raul Iulian, poet suprarealist
- n. 25 aprilie 1904, Iași, d. ?
a fost un scriitor român avangardist.
A colaborat la revistele unu și XX - Literatură Contimporană.
Traducător de marcă (a tradus sute de cărți din limba franceză) s-a aflat în echipa de conducere a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. alaături de el se mai aflau câțiva oameni care nu își pierduseră încrederea în soarta culturii. Printre cei în atribuțiile cărora se afla și redactarea cărților de literatură universală erau profesorul Alexandru Balaci, Olga Zaicik, Dumitru Hâncu, după un timp, Dumitru M. Mazilu. Ei au văzut în editarea operelor complete ale marilor scriitori o formă de salvare a conștiinței culturale.
din memoriile unui scriitor, despre Raul Joil
"Peste șefia de secție a lui Niculae Gheran, a apărut, la un moment dat, aceea a unui alt șef, presupun că „șef de serviciu”: Raul Joil. Noul șef, un bărbat de 30-35 de ani, promovat, fără-ndoială, tot din activiștii de rezervă ai P.M.R-ului, se deosebea de alți activiști din Direcția Generală E.P.D. prin modul civilizat de a se adresa convorbitorului și printr-o evidentă timiditate, ceilalți epediști – bărbații îndeosebi – fiind mai toți fuduli și agresivi în dialogurile de serviciu. Chemându-mă odată în biroul lui ca să-mi „traseze sarcini” (așa se zicea!), fiind numai noi doi, singuri, i-am spus, printre „trasări”, că-i știu numele din Bilete de papagal, unde semnase o poezie. Reacția lui m-a uimit. În loc să se bucure că-l știam nu numai ca birocrat-șef, dar și ca poet, chiar dacă peste semnul năzuinței poetice, debutul, trecuse mult timp fără consecințe, și-a coborât privirea, spunându-mi, aproape în șoaptă:
– Cred că ești informat greșit.
– Nu m-a informat nimeni greșit. Ce v-am spus este adevărat. V-am citit însumi numele înscris subt câteva versuri tipărite în revista lui Tudor Arghezi.
Replica lui, timidă, cu privirea îndreptată tot spre suprafața mesei pe care își sprijinea coatele:
– Nu e adevărat...
Și a continuat să vorbească, tot pe același ton, spunându-mi ce urma să fac. Dar după ce am ieșit din biroul lui și am intrat în camera 425, a dispecerilor, a venit după mine, m-a chemat și, pe culoar, zâmbind jenat și uitându-se iarăși în jos, mi-a spus:
– Da, am colaborat la Bilete de papagal, dar deocamdată uită că știi.
În 1950, Tudor Arghezi era încă, întocmai ca în 1948 și 1949, numele unui scriitor interzis, pe care era mai bine să-l uiți, dacă-l știai."
|