agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-25 | |
e un gest care unora li se pare firesc. fotbalistul inscrie un gol, apoi isi scoate tricoul. de aici urmeaza mici variatii. unii il arunca si fug, altii il saruta, altii si-l rotesc deasupra capului... exista si marcatori care-si arunca tricoul fanilor.
eu sunt spectator, fan al celor care marcheaza. cum sa reactionez in momentul in care vad tricoul echipei mele azvarlit chiar de catre cel care e platit sa-l apere si sa-l umple de glorie? de fapt simplul gest al scoaterii tricoului ma vexeaza. cum isi permite idolul meu sa lepede tricoul echipei mele adorate? dar poate ca fotbalistul nu marcheaza ci e eliminat. cativa sfinti atasati diverselor organe reproducatoare apartinand unor reprezentanti ai arborelui genealogic al arbitrului trebuie amintiti, altfel nu are nici un farmec situatia. dar de ce e nevoie ca tricoul sa zboare de pe cel eliminat? crede ca spectatorii nu stiu altcumva ca el sufera realmente pentru ca si-a lasat echipa in inferioritate? care echipa? cea al carei tricou tocmai l-a aruncat aiurea... sau il poarta pe umar... sau mai grav, isi sterge crampoanele cu el. uneori si cand e schimbat cate un fotbalist simte nevoia sa-si scoata tricoul si sa-l arunce inspre antrenor. cel mai adesea cei in cauza sunt vedetele carora nu le-a prea iesit jocul in ziua respectiva. minunat e ca mai niciodata conducerea clubului nu gaseste de cuviinta sa sanctioneze aceste gesturi. chiar daca jucatorul respectiv e indispensabil si nu poate fi uitat in afara lotului sau chiar exclus, exista mereu pedepsele care ard la buzunar. era sa zic cont, dar pe plaiurile mioritice primele de joc se aduc la meci in diplomatul patronului si, daca e cazul, se impart jucatorilor in vestiar dupa meci. schimbul de tricouri de la sfarsit e alta treaba, meciul e gata, se trece la impresii si amintiri, tricourile devin suveniruri... nu am vazut pe nimeni sa-si schimbe tricoul cu arbitrul pana acum, dar nu garantez ca nu s-a si intamplat deja asa ceva. intr-o vreme se sanctiona cu cartonas galben scoaterea tricoului in timpul jocului, dar mi se pare ca s-a renuntat. pacat. poate ca cititoarele vor comenta ca lor le place sa vada fotbalistii fara tricouri si ca ar trebui incurajat obiceiul, iar cei care urmaresc fotbalul feminin ar propune chiar obligativitatea scoaterii tricoului de catre marcatoare si mai ales la iesirea de pe teren din orice motiv. treaba lor. parerea mea ati citit-o daca ati ajuns pana aici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate