agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-27 | |
Trăim printre zei. Nu cred să fie o noutate pentru nimeni asta. Ne strecurăm micile noastre firișoare cenușii de viață atinși când și când de o aripă de înger sau de o mângâiere de zeu.Zeii sunt printre noi. Scîrțîitul mobilei, noaptea, cine l-o produce ? Atunci când ne împiedecăm din senin ? Dar o stare de bunădispoziție care durează o zi întreagă ? Dar senzația de limpezime clară, senzația că poți să ai o imagine neîncețoșată a vieții tale ? Și, atunci când nu ne mai găsim unele lucruri sau dimpotrivă, când le găsim după o lungă dispariție, oare nu sunt implicate și alte forțe, în afara pătrunderii noastre ?
Nimfe,driade, pani rătăcesc prin spații pe care putem doar să le simțim- dar care sunt aici. Unicorni bântuie noaptea pădurile, aproape de poienile în care ielele dansează. Am avut ocazia să mă familiarizez destul de bine cu Anglia- o țară în care zeii și oamenii se suportă reciproc- în anumite limite.Anglia este o țară în care păgânul Pan încă mai bântuie dealurile, în care există numeroase porți de intrare spre alte lumi. Există n mărturii despre un trecut ocultat, un trecut în care nu eram singurele ființe inteligente de pe Terra. Există n mărturii recente despre întâlniri de gradul 0 între oameni (personalități de primă mărime ale culturii engleze și universale totodată- Yeats, Dante Gabriel Rosseti,Sir Walter Scott, etc.) și zei. Am avut ocazia să citesc, relativ recent, un document stupefiant. Nu este despre OZN-uri și nu este despre omuleți verzi. Ba este despre omuleți verzi. O distinsă cercetătoare britanică în antropologie, de la Institutul de Antropologie Regal din Londra a avut ocazia, în cursul unui periplu de 5 luni într-una din insulele destul de pustii ale Canalului- să ia legătura cu elfii și zânele. Da, elfii există. Așa cum există și mărturia scrisă a acestei distinse doamne- care istorisește nenumăratele întâlniri avute cu acești zei pe parcursul celor 5 luni- contacte nefinalizate niciodată și neajunse prea departe. O solidă tradiție populară spune că e bine să fii cât mai departe de elfi- existând tot felul de tradiții de la saltul în timp (și întoarcerea, "...atunci când din casele cunoscute au rămas doar ruine" )și până la diferite boli, blesteme și nenorociri. Zeii e bine să fie lăsați în pace. Dar zeii există. Se spune că, atunci când în Alexandria s-a înstăpânit biserica ,peste oraș s-a auzit mai multe zile un strigăt straniu "Mărețul Pan e mort". Sau poate nu ? Poate că cerșetoarea oribilă căreia nu-i dai pomană în primul rând datorită aspectului ei hidos e Sfânta Vineri ? Poate că- zeii încă sunt printre noi ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate