agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-02 | |
Tănăsescu Nicolae Constantin
a chemat vântul sa spulbere norii de aprilie si mult te-a iubit tu n-ai stiut ai vrut lumina neînceputa neatinsa în drum tipând te-ai separat de taceri probând rochite albe strivind cu îndrazneala botoseilor roz kilometrul zero te-ai întors vreodata acolo? fiindca eu îmi caut motiv sa trec si-ti aud pasii primul mi reusit în game armonice lacrimile de bucurie mugurii de miere si-ti soptesc de fiecare data ca si acum la multi ani Loredana Bulgăr - imaginea preluată din albumul Rada Marin prefă-te că vâslești numară în gând nisipul pescărușii ajută văzduhul să zboare căluțul de lemn încă se leagană se învârte în cerc tot mai cerc ...am obosit tulburând cu pietre undele desenate de copil învăț pasul 1 2 3, 1 2 3 pe umbre de val, început negândit al unei trăiri când tu iți taci amintirile, ca un nor sub povara libertății lasă nasturii valurilor neîncheiați astăzi lasă-le să alunece cu hainele lăbărțate preț de câteva gânduri să nu mai fie marea-n năruire să poată învăța și el...și alții tăcerea. la multi ani! cu drag, Lore Bogdan Groza urca în primul curcubeu si vino la mine aici e bine, dureros de bine te voi astepta ca o penelopa contemporana cu amintiri înca jilave pe care desfac arome sarate ce leagana… urca în primul curcubeu si vino la mine unde sentimentele s-au regasit spate în spate mai am câteva cute ale primaverilor îndreptate si o îmbratisare de zile mari pentru tine urca în primul curcubeu si vino la mine ce stii tu despre primaveri? am pregatit un dar pentru tine si vântul mi-a fost aliatul mesager. urca-n primul curcubeu si vino la mine… Daniela Luca Curcubeul poemelor tale peste codrii de ani Între noduri și semne topești zăpezile la fiecare secol și ceva acrobat anodin al poemelor frânte prin primăvară olfactivă tu tot pleci uneori toamnă o clipă de liniște în translucidul ludic să vii cu primul curcubeu din diminețile torturate ale unui zbor hașurat trup silabisit de copac visător nici un anotimp presat pe rimelul cu ochi de tei nu poate imobiliza de dor răsărirea pe strada cu colaje a anilor tăi Dumitru Cioaca-Genuneanu Din cauza Codrinei au pierit nu știu câte curcubeee... motto: "Sa-mi vi cu primul curcubeu" (Titlul unui poem-invitație de Codrina Verdeș) săracului curcubeu care zace deșelat eu ii zic că toată vina nu o port eu ci Codrina căci să-mi pun tonajul greu pe el ea m-a ațâțat! Comentariile mele filozofice dupa un mai aprofundat studiu acordat poetesi Codrina Verdeș. Codrina Verdes văzută de un epigramist…eu, un epigramist pățit m-am apropiat cu mare atenție... motto: "atat de cald deschide-ti fereastra deschideti-mi si camasa sau mai bine desfaceti cumva sufletul statuii pe langa care trec zilnic" ("Intre noduri si semne") pe-afară Codrina noastră e calmă ca un ocean dar de te uiți pe fereastră înlauntru... ce vulcan! așa reușind să găsesc în unele poeme lucruri care ar putea sa-mi îndulceasca viața de zi cu zi, daca poeta ar scrie mai concret... motto: "si- seara asta jinduiesc la pijamaua ta sa-mi rastignesc singuratatea mea" ("Singuratatea mea si-a ta) Codrina m-ai ajuta de-ai scrie mai omenește cum e acea pijama că-ți spun drept, după a mea nimeni nu prea jinduiește lucru care mă face să mă simt dator ca să o ajut cu sfatul meu foarte interesat când ea vrea să ia decizii grele... motto: "inima-i devenise scorbura" ("El") tu o fată-așa de Verde... Codrina te rog frumos scapă, că nu ai ce pierde, de-acel tip cam scorburos mai ales ca unele versuri de ale Codrinei par inspirate din propria mea experiență... motto: "ochii cu miros de pamant" ("Toamna olfactiva") nu miros ei a pamant dar ochii mi-s pamântii fiindcă ieri după cum știi au fost prinși călcând cam strâmb deși trebuie să mărturisesc că eu și Codrina nu suntem tot timpul de acord... motto: "mi-e dor de tine neintamplat-o" ("O portie de luciditate") când Codrina îmi citește în ochii dorul dup-o faptă imediat mă răcorește c-un...-"s-o lasam neîntâmplată!" Multi, multi ani fericiti Codrina si multe poezii de calibrul celor cu care ne-ai obisnuit! Carmen Andreea Anghelina Între noduri și semne, făcând piruete cu timpul uite, cum apele vin cum apele trec "cuvinte cu noduri" se curg și se-ntrec "strivește tăcerea" cu strigătu-ți mut "plăcute dureri" te greu sub sărut în trupul tău câmp de maci despletiți prin "visuri desculțe" de dor istoviți tu și timpul mai faceți piruete… As vrea sa ma-nfasori in cuvinte, Sa-mi legi mainile cu strune de vioara, Talpile sa mi le saruti cu roua diminetii, Parul sa mi-l mangai cu frunzele cazute de vant ceea ce nu este începe să existe și viața merge mai departe te vreau pe verde pe-albastru și pe galben verde pentru iubire albastru stelele prelinse și galben mi se rupe-o costă ca un boboc înconjurat cu piele și inimă se cheamă în care din când în când mai picur o altă lacrimă fior Te-am asteptat pana ce vantul mi-a impletit parul in crengile copacilor pana ce soarele mi-a decolorat irisul pana ce genele mi-au acoperit ochii sa nu-ti mai zaresc arcusul stangaci al iubirii ce-mi rascolea scancetul. privesc îngândurată și sângele nu minte la umbra serii topesc cuvinte în închipuita-mi iubire țes pe marginile zării fluier de ierburi cântec de noapte tu nu știi greutatea sărutului tău mi-a fisurat umărul ochiul drept se deschide ramuri mă-ndeamnă să iubim legănate de umbra potopului vindecate de ninsori pe drumuri târzii ca bruma prin vii tăcere și mister triunghiuri tăiate în zbor o rotire o clipă ca oricare alta nimic neobișnuit tu cu o cola eu cu un ceai verde două ferestre deschise mult prea departe una de cealaltă răcoare doar o prezență insolită își făcea loc din când în când printre noi tăcerea care ne ajungea până în vârful degetelor de la o vreme ciocănitoarea își poartă valiza de la un tei lăcuit la un plop obtuz poartă în ea mesajul inimii imi numără valurile mă mângâie vântul mă dor versurile sunt o ființă chinuită de simțuri Nopțile și-au pierdut conturul de când glasul meu te cheamă, primul fulg și-a topit sentimentele mirosind a verde pe buzele tale. Clipa ne umple de gânduri naïve de culoare și de speranțe că va mai fi un mâine, un an ,un secol… De cealalată parte a lumii fecioarele îngenuncheau să strângă din nisipuri buzele noastre înverzind lumina zilei în inundații de curcubeu. Cineva ne strângea simțurile de șoapte în cuvinte ușor indecente, așezându-le cu indiferență sub umbra norilor curcubeu... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate