Fiecare purtăm în noi adevăruri relative, care pot fi false pentru alții.
Doar adevărul absolut este unul și același , fiindcă nu poate fi niciodată descoperit.
Sorbind din izvorul loial – cunoașterea- descoperim sensuri, care înainte erau ascunse, în dansul frunzelor de primăvară și în dansul gândurilor pe scena spiritului.
Dezbrăcând orice minciună până la măduvă cicatrizăm cu adevărul frust rănile provocate de minciuni.
Dansând cu iubirea, nimeni nu poate garanta că aceasta ne dăruie săruturi fidele.
Poți fi sincer cu toți dintr-o nevinovăție și ingenuitate a spiritului și poți cultiva minciuna dintr-o structură a gândirii și caracterului care are afinitate cu efectele minciunii, de cele mai multe ori pozitive pentru cel care minte.
Adevărul ține de fericire, pentru că numai un om care iubește adevărul este fericit, iar minciuna este intrinsecă nefericirii, căci un om care minte are motive care produc suferința și nefericirea.
Cunoașterea implică căutarea adevărului , iar necunoașterea este ca un întuneric dens care crește din minciună.
Cunoașterea adevărului în iubire produce , de cele mai multe ori, suferință ,căci iubirea ține de inimă și nu de gândire, iar logica inimii este diferită de logica gândirii , pe când minciuna aplicată la momentul oportun are efecte pozitive, fiindcă produce ignoranța , dușmanul geloziei.
Sinceritatea este o idee de adevăr produsă de o minte deschisă .
Minciuna are cauzele ei și este motivată uneori din dorința de intimitate.
Dacă ar exista o societate bazată numai pe minciună, atunci adevărul ar fi o blasfemie și ar putea fi aflat aplicând antonimele la cele spuse.
Dacă ar exista o societate bazată numai pe adevăr , atunci nu ar mai fi necesare legi și constrângeri sociale, iar omul ar cunoaște libertatea într-o societate ideală.
Însă cum societatea noastră este condusă atât de adevâr ,cât și de minciună, omul este încorsetat în legi care să apere dreptatea ca formă a logicii adevărului, însă este liber să aleagă adevărul sau minciuna în funcție de moralitate și interese personale.
În concluzie, există o logică a adevărului și o logică a minciunii care se încadrează în intervalul legilor, ilogică și punitivă este doar încălcarea legilor.