Marea în iunie și întrebarea despre timp, -1-

Impresii de la mare


Acest mic concediu l-am dedicat înțelegerii timpului. Apa e prea rece. Singuri copii nu înțeleg că apa e prea rece. E in-acceptul care duce mai departe lumea.

Soarele e cel de astă vară. A ațipi pe plajă însemnă a lega trupul, părăsit pe nisip, în somn, cu ființa. A trăi uimitoarea identitate dintre ,,eu,, și ,,acum,,.

Pescarii din lacurile de lângă mare pescuiesc carașii sau carașii din lacurile de lângă mare pescuiesc pescarii. Sunt la fel de mulți.

Cu picioarele în apă până la genunchi. Egal cu a mângâia o femeie frumoasă, indisponibilă pentru a fi iubită. Promisiunea este mai mare decât faptul de a o îndeplini.

Drumul de la București la Constanța, adică o recitire a Conceptului de timp. Martin Heidegger a ajuns cu gândirea sa spre un punct în care mintea omului nu pătrunde decât daca vrea Dumnezeu să o lase.

Liniștea turiștilor pe plajă este bizară. Asemănătoare cu cea a vizitatorilor dintr-un salon de spital. Marea e în cauză.

Toate lucrurile au un început și un mers pentru a ajunge la frumusețe. Adică frumusețea verii la mare. Turiștii din iunie însoțesc marea pe acest drum. O duc cu dezamăgirea lor liniștită spre turația maximă.

Haidegger nu a mers prea departe în a arăta umanității ce este timpul. Firesc. Dar a arătat cu degetul spre timp într-un fel pe care nu l-a mai făcut nimeni.

Pustietatea de pe străzile din stațiune la ora zece seara este o farsă. Parcă cineva a oprit lumea după colț pentru a se turna o secvență dintr-un film cu omul invizibil. Lumini, trotuare cu flori și iarbă, magazine cu uși deschise, terase. Și totuși, nimeni.

Câinii vagabonzi sunt încă slabi. Iarna pe litoral nu e o glumă. Așteaptă și ei cu înfrigurare, alături de patroni, turiștii.

Stau întins pe nisip, cu o bere blondă alături și am deasupra un soare de după-amiază, cu valabilitatea unui prieten intim. Mă duc la o reflecție simplă asupra vieții, dar greu de înțeles. În viață este bine sa fii doar atât de mare cât să te poți bucura de plăcerile celor mici.

Timpul este ființă. Dar ce este atunci ființa. Ființa este o desfășurare a vieții în timp, adică Dasein. Dar ce este viața. Este o cale spre desăvârșire, adică Vorbei. Atunci ce este desăvârșirea? Este începutul, dar și sfârșitul, timpului. 360 de grade, adică.